Incetarea de drept a contractului individual de munca. Stabilirea varstei standard de pensionare.

Incetarea de drept a contractului individual de munca. Stabilirea varstei standard de pensionare.
Art.56 lit. c) din Codul muncii
Anexa nr.5 la Legea nr.263/2010

Sustinerea contestatorului in sensul ca legiuitorul a avut in vedere ca salariatii pot opta pentru pensia de limita de varsta, ci nu sunt obligati, este neintemeiata, intrucat varsta standard de pensionare este cea prevazuta in anexa nr.5 la Legea nr.263/2010, adica 64 ani si 1 luna.
Instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.56 lit.c) din Codul muncii, stabilind ca a incetat de drept contractul individual de munca al recurentului la data indeplinirii cumulative a conditiilor privind varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare.
Sintagma "inceteaza de drept" din art.56 alin.1 Codul muncii, trebuie interpretata in sensul ca raporturile de munca cu angajatorul inceteaza in temeiul legii, fara a fi avuta in vedere optiunea salariatului.
Pentru aceleasi considerente, este neintemeiat si cel de-al doilea motiv de recurs prin care contestatorul critica solutia pentru aceea ca instanta de fond nu a avut in vedere ca pensia este un drept, potrivit art.47 alin.2 din Constitutie.
Instanta de fond a facut aprecieri cu privire la acest drept al contestatorului-recurent, asa cum este acesta determinat in legea ce guverneaza materia dreptului la pensie, lege care este conforma cu Constitutia Romaniei.
Decizia civila nr. 414/20.02.2012
     
La data de 6 iunie 2011, contestatorul A.I. a solicitat in contradictoriu cu S.N. R. S.A.-Sucursala R.B., anularea deciziei nr.302/37/23.05.2011, constatarea concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului si obligarea paratei la plata salariilor compensatorii pe care le estimeaza provizoriu la 70.000 lei.
In motivare, a aratat ca in perioada 1983-24.05.2011 a fost salariatul intimatei in functia de radioelectronist la Statia de emisie Rdf. O., iar prin adresa nr.302/9232/2.05.2011, salariatii societatii au fost informati ca pana la data de 25.05.2011 pot transmite la sediul societatii optiunile voluntare prin care sa mentioneze ca doresc sa beneficieze de prevederile art.79 al.1 din Contractul Colectiv de munca aplicabil.
Arata ca in data de 3.05.2011 a comunicat intimatei optiunea sa de a beneficia de salarii compensatorii si de a fi disponibilizat in cadrul actiunii de restructurare a societatii conform prevederilor Contractului Colectiv de Munca. A mentionat in optiune ca neacordarea salariilor compensatorii pentru vechimea sa in societate conduce la anularea cererii.
Prin decizia nr.302/37/23.05.2011 i s-a comunicat ca la data de 23.05.2011 indeplineste cumulativ conditiile de varsta standard si stagiu minim de cotizare pentru pensionare si, ca atare, contractul sau individual de munca inceteaza de drept.
Contestatorul a aratat ca decizia este nelegala, intrucat la data de 23.05.2011 nu avea implinita varsta standard de pensionare, de 65 de ani fiind nascut la 23.04.1947; potrivit art.3 al.1 lit.v) din Legea nr.263/2010, varsta standard de pensionare este definita ca fiind "varsta stabilita de prezenta lege, pentru barbati si femei, la care acestia pot obtine pensie pentru limita de varsta, in conditiile legii, precum si varsta din care se opereaza reducerile prevazute de lege; varsta de 65 de ani este prevazuta imperativ, iar cea de la care se poate obtine pensie este facultativa. Folosirea optionalului"pot obtine" demonstreaza ca este o facultate a salariatului de a alege si nu o obligatie de a se pensiona; art.53 al.1 prevede expres ca varsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa 5. Ca urmare in intervalul de timp dintre data la care salariatul se poate pensiona (potrivit anexei 5) si limita maxima de 65 de ani, angajatul poate opta sau nu pentru dreptul la pensie, iar in situatia in care salariatul nu opteaza pentru pensionare de la data la care Anexa 5 ii ofera aceasta posibilitate, la implinirea varstei de 65 de ani, conform art. 56 al.1 lit.d din Codul Muncii, contractul inceteaza de drept.
Mai arata contestatorul ca pentru aceste motive solicita sa se constate ca de fapt intimata a dispus concedierea sa in baza art.65 din codul muncii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului si potrivit art.79 din Contractul Colectiv de munca, sa fie obligata intimata sa-i achite un nr. de 18 salarii compensatorii in raport de salariul mediu pe societate la data concedierii.
Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei, aratand ca petentul a fost salariatul sau timp de 28 ani si 3 luni in perioada 21.02.1983-23.05.2011, iar la data de 23.05.2011 i-a incetat contractul individual de munca potrivit art.56 al.1 lit.c) si al.2 din Codul muncii si art. 53 si Anexa 5 din Legea nr.263/2010, prin Decizia Directorului Regional nr.302/37/23.05.2011.
Totodata, la incetarea contractului, contestatorul a primit toate drepturile salariale la zi si un ajutor ce se acorda cu ocazia iesirii la pensie in cuantum de 9.000 lei, conform art.170 din CCM.
Cu privire la decizia de incetare a contractului de munca, arata ca aceasta contine toate elementele de forma prevazute de Codul Muncii, a fost emisa si comunicata in termenul legal, iar temeiul legal al acesteia este art.56 al.1 lit.c si alin.2 codul muncii coroborat cu art.53 si Anexa 5 din Legea nr.263/2010, potrivit careia varsta standard de pensionare a contestatorului este de 64 ani si 1 luna.
Cu privire la capatul doi al cererii, solicita respingerea acestuia cererea fiind netemeinica si nelegala intrucat contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art.56 alin.1 lit.c) si al.2 din Codul muncii si nu ca urmare a vointei unilaterale a uneia din parti potrivit art.55 lit.c din Codul muncii.
Pe de alta parte, concedierea individuala sau colectiva presupune desfiintarea locului de munca al salariatului, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, or, in speta, locul de munca al contestatorului nu a fost desfiintat.
Solicita, de asemenea, respingerea si a celui de-al treilea capat de cerere, aratand ca obligarea sa la plata salariilor compensatorii este nelegala deoarece contestatorul nu a fost concediat ca urmare a vointei unilaterale a angajatorului.
Intimata a solicitat pe cale reconventionala, ca in cazul in care se va anula decizia nr.302/37/23.05.2011, sa fie obligat contestatorul sa restituie suma de 9.000 lei incasata cu titlu de ajutor la iesirea la pensie.
Contestatorul a invocat exceptia lipsei de obiect a cererii reconventionale iar intimata a comunicat valoarea salariului mediu pe unitate si Contractul Colectiv de Munca.
La data de 24.08.2011, contestatorul si-a precizat valoarea obiectului capatului 3 al cererii, respectiv salarii compensatorii de 55.129 lei.
Intimata a depus la dosar dovada indeplinirii de catre contestator a conditiilor de pensionare pentru limita de varsta.
Contestatorul a depus concluzii scrise.
Instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei de obiect a cererii reconventionale, invocata de contestator si a respins-o ca neintemeiata.
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.1394/6 decembrie 2011 a respins atat cererea principala formulata de contestator, cat si cererea reconventionala formulata de intimata, retinand urmatoarele:
Prin adresa nr.302/9232/2.05.2011, departamentul resurse umane din cadrul SN R. SA a instiintat salariatii ca pana la data de 25.05.2011 sa transmita optiunile voluntare daca doresc sa beneficieze de prevederile art.79 al.1 din Contractul Colectiv de Munca aplicabil, avand in vedere necesitatea reorganizarii si eficientizarii activitatii prin desfiintarea unor posturi.
La data de 3.05.2011, contestatorul A.I. si-a exprimat optiunea de a beneficia de salarii compensatorii si de a fi disponibilizat cu mentiunea facuta de acesta ca in cazul neacordarii salariilor compensatorii conduce la anularea optiunii.
Prin decizia nr.302/37/23.05.2011 a SN R. SA, in temeiul art.56 al.1 lit.c din Codul muncii si art.53(1) si Anexa 5 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii, s-a decis ca incepand cu data de 24.05.2011 inceteaza de drept contractul individual de munca al contestatorului, intrucat la data de 24.05.2011 acesta indeplineste cumulativ conditiile de varsta standard si stagiul minim de cotizare pentru pensionare.
La data de 15.06.2011, prin Ordinul de Plata nr.1808/15.06.2011 intimata a achitat contestatorului ajutorul de pensionare prevazut de contractul colectiv de munca in suma de 9.000 lei.
De asemenea, contestatorului i s-a emis decizia de pensie nr.212033/29.07.2011.
Contestatorul a sustinut ca varsta standard prevazuta de lege pentru pensionarea la limita de varsta este 65 de ani, varsta pe care nu a implinit-o, si ca atare pana la implinirea acestei varste are dreptul sa opteze pentru pensie sau pentru continuarea activitatii. Apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.56 alin.1 lit.d) din Codul muncii.
Potrivit art.56 din Codul muncii, republicat: (1) Contractul individual de munca existent inceteaza de drept:
a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoana fizica, precum si in cazul dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care angajatorul si-a incetat existenta conform legii;
b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului sau a angajatorului persoana fizica;
c) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare;
Art.53 din Legea 263/2010 prevede :" Varsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa nr.5", iar potrivit anexei 5, barbatii nascuti in luna aprilie 1947 (ca in cazul contestatorului), trebuie sa indeplineasca conditia varstei standard de 64 ani si o luna si o stagiu minim de 13 ani si 2 luni, pentru pensionarea pentru limita de varsta, in luna mai 2011.
In speta, in luna mai 2011, contestatorul avea varsta standard prevazuta de lege potrivit anexei 5 si o vechime in cadrul intimatei (stagiu minim de cotizare) de 28 ani si 3 luni. Ca atare, in luna mai 2011, contestatorul indeplinea cumulativ conditiile prevazute de lege pentru pensionarea pentru limita de varsta, fiind astfel indeplinite si conditiile prevazute de art.56 al.1 lit.c din Codul muncii pentru incetarea de drept a contractului.
Sustinerea contestatorului ca nu putea inceta contractul sau de munca intrucat nu implinise 65 de ani, iar pana la implinirea acestei varste are dreptul sa opteze pentru pensionare nu este intemeiata.
Astfel, varsta standard de pensionare in raport de data nasterii este cea stabilita prin Anexa 5 la Legea nr.263/2010, respectiv 64 ani si o luna in cazul petentului.
Pe de alta parte, art.56 lit.c din codul muncii prevede ca inceteaza de drept contractul individual de munca la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si stagiu minim de cotizare pentru pensionare.
Fiind vorba de o incetare de drept, aceasta nu lasa loc nici unei optiuni a salariatului, acesta putandu-si continua activitatea in cadrul societatii angajatoare si dupa pensionare doar cu acordul angajatorului, ceea ce nu este cazul in speta.
In ceea ce priveste capatul doi al cererii, prin care s-a solicitat instantei sa constate ca a avut loc o concediere a contestatorului pentru motive ce nu tin de persoana sa, cererea este neintemeiata.
Atat timp cat, prin decizia nr.302/37/23.05.2011 s-a constatat incetarea de drept a contractului individual de munca, ca urmare a indeplinirii cumulative a conditiilor de pensionare pentru limita de varsta si nu s-a facut vreo dovada a existentei unei decizii de concediere, nu exista nici un temei pentru a se constata ca a intervenit concedierea.
Ca urmare, nici capatul trei al cererii privind plata salariilor compensatorii, ce depinde de solutionarea capatului anterior de cerere, nu poate fi admis in conditiile in care salariile compensatorii se acorda potrivit Contractului Colectiv de Munca numai in cazul concedierii, ceea ce nu este cazul contestatorului.
In cauza, intimata a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat ca in cazul in care se va dispune anularea deciziei nr.302/37/23.05.2011, sa fie obligat contestatorul sa restituie suma de 9.000 lei achitata cu OP nr.1808/15.06.2011 cu titlu de ajutor de pensionare.
Ca urmare a respingerii cererii principale, instanta a constatat ca contestatorul a incasat cuvenit suma de 9000 lei si nu exista temei pentru restituirea acestuia, astfel ca cererea reconventionala este neintemeiata si va fi respinsa.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:
- prima instanta a considerat in mod gresit ca potrivit art.56 alin.1 lit.c) din Codul muncii, coroborat cu art.53 din Legea nr.263/2010, contractul individual de munca al recurentului a incetat de drept la implinirea varstei standard de 64 ani si 1 luna. In acest mod instanta a ignorat dispozitiile art.3 alin.1 lit.v) din Legea nr.263/2010, care definesc varsta standard de pensionare ca fiind varsta stabilita de lege la care se poate obtine pensie pentru limita de varsta, in conditiile legii, precum si varsta din care se opereaza reducerile prevazute de lege.
Instanta trebuia sa constate ca legiuitorul a avut in vedere varsta standard de 65 de ani din care opereaza reducerile si varsta de la care salariatii pot obtine pensie pentru limita de varsta. Varsta de 65 de ani este prevazuta imperativ, iar cea la care se poate obtine pensie este facultativa, cata vreme in text este folosit optionalul "pot obtine";
- in interpretarea prevederilor din Legea nr.263/2010, instanta nu a avut in vedere art.47 alin.2 din Constitutie, conform caruia pensia este un drept. Ca urmare in intervalul de timp cuprins intre data la care salariatul se poate pensiona, conform anexei nr.5 din lege si limita maxima de 65 de ani, prevazuta de art.53, angajatul poate opta sau nu pentru dreptul la pensie;
- intimata a dispus concedierea recurentului in baza art.65 din Codul muncii pentru motive care nu tin de persoana salariatului, astfel incat instanta trebuia sa faca aplicarea art.79 alin.1 din Contractul colectiv de munca si sa-i acorde valoarea a 16 salarii compensatorii adica suma de 55.129 lei.
Examinand criticile invocate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru argumentele ce se vor arata in continuare.
Primul motiv de recurs este neintemeiat, deoarece potrivit art.56 lit.c) din Codul muncii, contractul individual de munca existent inceteaza de drept la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, iar potrivit art.53 din Legea nr.263/2010, varsta standard de pensionare este de 65 ani pentru barbati, iar atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa nr.5 din lege, anexa potrivit cu care barbatii nascuti in luna aprilie 1947 indeplinesc conditia varstei standard la 64 ani si 1 luna pentru pensionarea la limita de varsta.
Asadar, in luna mai 2011, recurentul a indeplinit varsta standard de pensionare prevazuta in anexa nr.5 la lege si avea un stagiu de cotizare de 28 ani si 3 luni, adica indeplinea cumulativ conditiile cerute de textul art.56 alin.1 lit.c) din Codul muncii pentru incetarea de drept a contractului individual de munca.
Sustinerea contestatorului in sensul ca legiuitorul a avut in vedere ca salariatii pot opta pentru pensia de limita de varsta, ci nu sunt obligati, este neintemeiata, intrucat varsta standard de pensionare este cea prevazuta in anexa nr.5 la Legea nr.263/2010, adica 64 ani si 1 luna.
Instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.56 lit.c) din Codul muncii, stabilind ca a incetat de drept contractul individual de munca al recurentului la data indeplinirii cumulative a conditiilor privind varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare.
Sintagma "inceteaza de drept" din art.56 alin.1 Codul muncii, trebuie interpretata in sensul ca raporturile de munca cu angajatorul inceteaza in temeiul legii, fara a fi avuta in vedere optiunea salariatului.
Pentru aceleasi considerente, este neintemeiat si cel de-al doilea motiv de recurs prin care contestatorul critica solutia pentru aceea ca instanta de fond nu a avut in vedere ca pensia este un drept, potrivit art.47 alin.2 din Constitutie.
Instanta de fond a facut aprecieri cu privire la acest drept al contestatorului-recurent, asa cum este acesta determinat in legea ce guverneaza materia dreptului la pensie, lege care este conforma cu Constitutia Romaniei.
Si cel de-al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, intrucat contractul individual de munca al contestatorului-recurent a incetat de drept, asa cum s-a aratat mai sus, astfel incat plata salariilor compensatorii nu putea fi facuta decat in situatia in care contractul individual de munca ar fi incetat pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, conform art.79 din Contractul colectiv de munca.
Cata vreme contractul colectiv de munca a incetat de drept, ca urmare a indeplinirii conditiilor pentru pensionare, in mod corect instanta a respins cererea privind constatarea faptului ca recurentul-contestator a fost concediat pentru motive ce nu tin de persoana sa.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca recursul este nefondat si in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila a fost respins.