Stabilirea pensiei de serviciu. Transformarea pensiei de serviciu in pensie de asigurari sociale.

Stabilirea pensiei de serviciu. Transformarea pensiei de serviciu in pensie de asigurari sociale.
Art. 1 din O.U.G. nr.59/2011
Legea nr.119/2010

Potrivit dispozitiilor art.1 din O.U.G. nr.59/2011 "pensiile prevazute la art.1 lit.c)-h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii in evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta".
In baza acestui text de lege, intimata-recurenta a procedat la revizuirea pensiei contestatoarei, care a facut obiectul recalcularii in baza dispozitiilor Legii nr.119/2010.
Anterior insa, intimata-contestatoare a supus controlului judecatoresc si decizia de recalculare a pensiei nr.71568/17.08.2010 emisa in baza Legii nr.119/2010 si a H.G. nr.737/2010, ambele coroborate cu dispozitiile Legii nr.19/2000, iar prin sentinta civila nr.977/10 decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Valcea, irevocabila prin decizia civila nr.597/R-CA/31.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti s-a anulat aceasta decizie si s-a dispus mentinerea in plata a deciziei cu acelasi numar din data de 23.03.2010, prin care contestatoarei i se stabilise o pensie de serviciu in cuantum de  2693 lei.
Contrar sustinerilor recurentei, asa dupa cum bine a retinut si instanta de fond, prin sentinta civila nr.977/10 decembrie 2010, intrata in puterea lucrului judecat,  s-a stabilit irevocabil ca operatiunea juridica de recalculare a pensiei de serviciu de care a beneficiat contestatoarea este contrara art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei, care se aplica prioritar in raport de Legea nr.119/2010, iar contestatoarea este indreptatita sa i se plateasca si in viitor pensia de serviciu stabilita initial, aceasta fiind un drept castigat.
Nu s-a invocat in cauza exceptia absoluta si peremptorie ce rezulta din dispozitiile art.1201 Cod civil, ci prezumtia legala ce rezulta din puterea ce legea o acorda autoritatii de lucru judecat, in acest sens fiind dispozitiile art.1200 pct.4 Cod civil.
Pe de alta parte, potrivit art.1202 alin.2 Cod civil, "nicio dovada contrara nu este primita impotriva prezumtiei legale", fata de caracterul absolut al acesteia.
Aceasta inseamna, ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare definitiva nu pot fi contrazise printr-o alta hotarare, ulterioara, pronuntata intr-un alt proces.
In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema prin mai multe decizii (decizia civila nr.5834/19.09.2007, decizia civila nr.995/4.02.2009), iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa, a decis ca nu se poate concepe ca o hotarare sa isi piarda puterea lucrului judecat atunci cand se schimba cadrul legal, doar pentru motivul ca intre timp s-a schimbat acest cadru (G.P. si R.D. vs. I. nr.28160/1995 si nr.28382/1995).
In cauza dedusa judecatii, s-a statuat, cu putere de lucru judecat ca intimata contestatoare, potrivit legii speciale are vocatie  la pensia de serviciu si ca este nelegala masura recalcularii pensiei prin utilizarea altor criterii prevazute de Legea nr.119/2010 si Legea nr.19/2000, astfel ca, nu este posibila revizuirea pensiei in baza O.U.G. nr.59/2011, prin care s-a adoptat practic aceeasi masura de recalculare.
De altfel, O.U.G. nr.59/2011 nu face altceva decat sa interpreteze dispozitiile Legii nr.119/2010, asa dupa cum se arata chiar in cuprinsul expunerii de motive a acestui act normativ. Este acelasi act normativ, prin care au fost desfiintate pensiile de serviciu stabilite prin legea speciala, numai ca in Legea nr.119/2010 s-a folosit termenul de recalculare, iar prin O.U.G. nr.59/2011 termenul de revizuire, finalitatea fiind insa aceeasi, in sensul ca prin O.U.G. nr.59/2011 de revizuire s-a revenit la pensia recalculata potrivit Legii nr.119/2010.
Decizia civila nr. 260/03.02.2012

Prin actiunea inregistrata la data de 28.07.2011, ulterior completata, contestatoarea A.E. a chemat in judecata pe intimata Casa Judeteana de Pensii V., solicitand anularea deciziei nr.71568/18 iulie 2011, prin care s-a stabilit pensia din sistemul public de pensii; sa se dispuna mentinerea pensiei de serviciu stabilita prin decizia nr.71568/06 aprilie 2011 si sa fie obligata intimata la plata diferentelor dintre pensia stabilita prin decizia nr.71568/06.04.2011 si pensia stabilita prin decizia  nr.71568/18 iulie 2011, incepand cu 01 august 2011 si pana la repunerea in plata a celei dintai decizii prin care s-a stabilit pensia de serviciu, diferente actualizate cu coeficientul de inflatie, de la data platii efective a acelor sume.
In motivarea contestatiei se arata ca, prin decizia nr.71568/ 18 iulie 2011, contestatoarei i s-a revizuit pensia prin eliminarea pensiei de serviciu de care a beneficiat pana la data de 31 iulie 2011, in baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea, prin reducerea acesteia de la suma de 2693 lei lunar la suma de 997 lei lunar.
Prin sentinta civila nr.977/10.12.2011 a Tribunalului Valcea, irevocabila  prin decizia civila nr.597/31 martie 2011 a Curtii de Apel Pitesti, s-a dispus anularea deciziei nr.71568/17 august 2010 si mentinerea pensiei de serviciu stabilita in baza Legii nr. 567/2004.
In temeiul O.U.G. nr.59/2011, pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor persoanelor prevazute la art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010 a fost emisa decizia nr.115420/18 iulie 2011, prin care i s-a stabilit pensia de asigurari sociale din sistemul public de pensii.
Contestatoarea arata ca ceea ce legitimeaza prezumtia puterii lucrului judecat nu este atat caracterul definitiv al hotararii, cat adevarul ce trebuie sa stea la baza ei, adevarul constituind temeiul, ratiunea, fundamentul social si moral al acestui efect al hotararii judecatoresti. Intr-o decizie de speta, instanta suprema a statuat in sensul ca "drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare definitiva nu pot fi contrazise  printr-o hotarare posterioara pronuntata intr-un alt proces".
De asemenea, precizeaza ca aceasta ultima decizie contestata  este nelegala intrucat, prin sentinta civila nr.977/10.12.2010 a Tribunalului Valcea, ramasa irevocabila, s-a statuat cu putere de lucru judecat ca, potrivit legii speciale are vocatie la pensia de serviciu pe care este indreptatita sa o primeasca in aceleasi cuantum cu cel din decizia aflata in plata la data adoptarii Legii nr. 119/2010 si ca recalcularea pensiilor de serviciu stabilite anterior prin legea speciala este vadit nelegala.
Contestatoarea apreciaza ca decizia este nelegala si pentru ca se incalca principiul neretroactivitatii legii reglementat de art.1 din Codul civil si de art.15 alin.2 din  Constitutia Romaniei, precum si prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Intimata Casa Judeteana de Pensii V. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, deoarece nu exista autoritate de lucru judecat, decizia atacata fiind emisa in temeiul O.U.G. nr.59/2011, conform careia se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii toate pensiile prevazute la art.1 lit.c)- h) din Legea nr.119/2010.
Tribunalul Valcea, Sectia I-a civila, prin sentinta civila nr.1248 din 14 noiembrie 2011 a admis actiunea, in sensul ca a anulat decizia nr.71568/18.07.2011, a mentinut decizia nr.71568/6.04.2011 si a obligat pe intimata sa plateasca contestatoarei diferenta dintre pensia stabilita prin decizia nr.71568/06.04.2011 si pensia revizuita stabilita prin decizia nr.71568 din 18 iulie 2011, incepand cu data de 1 august 2011 si  pana la repunerea in plata a celei dintai decizii, reactualizate cu indicele de inflatie de la data platii efective a acestor sume.
Pentru a se pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.977/10 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Valcea in dosarul nr.3341/90/2010, ramasa irevocabila in urma respingerii recursului prin decizia nr.597/R-CA/ 31.03. 2011, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, a fost admisa contestatia formulata de contestatoarea A.E., a fost anulata decizia nr.71568/17.08.2010, emisa de intimata Casa Judeteana de Pensii V. si a fost mentinuta pensia de serviciu stabilita conform Legii nr. 567/2004.
In motivarea acestei sentinte, instanta de judecata a apreciat ca transformarea pensiei de serviciu in pensie de asigurari sociale si reducerea in acest fel a cuantumului pensiei contestatoarei, in temeiul dispozitiilor art.1 lit.c din Legea                    nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si pe cele ale art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18 mai 1994, care privesc protectia proprietatii.
In baza acestor hotarari judecatoresti, prin decizia nr.71568/06.04.2011, emisa de Casa Judeteana de Pensii V., s-a dispus mentinerea pensiei de serviciu stabilita conform Legii nr.567/2004, in cuantum de 2693 lei.
Prin decizia nr.71568/18.07.2011 emisa de Casa Judeteana de Pensii V., contestatoarei i-au fost revizuite drepturile de pensie, in conformitate cu prevederile O.U.G. nr.59/2011, incepand cu data de 01.08.2011, stabilindu-i-se o pensie din sistemul public de pensii in cuantum de 997 lei.
Instanta a apreciat ca transformarea din nou a pensiei de serviciu in pensie de asigurari sociale si reducerea in acest fel a cuantumului pensiei contestatoarei, in temeiul dispozitiilor art.1 lit.c din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, la care fac trimitere prevederile art.1 din O.U.G. nr.59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art.1 lit.c)-h) din Legea  nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor incalca nu numai prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si pe cele ale art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18 mai 1994, care privesc protectia proprietatii, ci si principiul puterii lucrului judecat si dreptul la un proces echitabil, reglementat de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, prima instanta a retinut irevocabil, in dosarul nr.3620/90/2010,  ca  prin reducerea pensiilor de serviciu si prin transformarea acestora in pensii de asigurari sociale au fost incalcate prevederile internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, respectiv art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,  art.17 alin.1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, intitulat "Dreptul de proprietate" si  art.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si impotriva Romaniei, in sensul ca si dreptul de creanta reprezinta un "bun" in sensul art.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o "speranta legitima" de a il vedea concretizat.
Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg  s-a pronuntat in mai multe randuri in mod expres asupra faptului ca dreptul la pensie este un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1. Practica sa a evoluat in timp, ajungandu-se la concluzia ca pensia reprezinta un bun in sensul art.1 din Protocolul nr.1, indiferent daca aceasta are la baza principiul contributivitatii sau este stabilita in baza unei legi speciale.
In cauza M. c. A. (cauza nr.5849/1972), Curtea a retinut ca "o reducere substantiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chiar a dreptului de a ramane beneficiar al sistemului de asigurare la batranete"
In cauza B. c. R.T. din 26 noiembrie 2002 (cauza 36541/97) Curtea a retinut ca dreptul la pensie stabilit de autoritatile publice sub imperiul unei legi este un "bun" in sensul Conventiei.
Dreptul la pensie a fost asimilat dreptului de proprietate si in cauzele G. impotriva A., din anul 1996, sau in cauza S. s.a. impotriva M.B., din 1996.
Tot astfel, in cauza S. si altii impotriva R.U., din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, daca statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale, indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contributii, acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generand un interes patrimonial in sensul art.1 din Protocolul aditional la Conventie. Curtea a abandonat, in acest fel, distinctia dintre beneficiile de natura contributiva si cele necontributive sub aspectul incidentei art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.
Din cuprinsul tuturor acestor decizii se poate trage concluzia ca dreptul la pensie, indiferent daca acesta rezulta direct din lege sau este stabilit printr-o hotarare judecatoreasca si daca se bazeaza sau nu pe principiul contributivitatii, reprezinta un "bun" in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventie.
Privarea de proprietate impune statului obligatia de a despagubi pe proprietar, pentru ca, fara plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea constituie o atingere excesiva a dreptului la respectarea bunurilor sale, prevazut de art.1 din Protocolul nr.1. Imposibilitatea de a obtine fie si o despagubire partiala, dar adecvata in cadrul privarii de proprietate, constituie o rupere a echilibrului intre necesitatea protectiei dreptului de proprietate si exigentele de ordin general.
Legea nr.119/2010 si O.U.G. nr.59/2011 nu ofera contestatoarei posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate in cauza. Lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, avandu-se in vedere aspectele particulare ale spetei, cu atat mai mult cu cat nicio circumstanta exceptionala nu a fost invocata de Guvern pentru a o justifica. In cuprinsul Legii nr.119/2010, a fost justificata necesitatea luarii acestei masuri, dar nu si lipsa totala a despagubirilor. Lipsa totala a despagubirilor le-a impus reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Reducerea pensiei de serviciu odata cu transformarea ei in pensie de asigurari sociale si imposibilitatea contestatoarei de a-si mai recupera vreodata sumele de bani rezultate din diferenta dintre pensia de serviciu anterioara si pensia de asigurari sociale au dus la ruperea, in defavoarea acesteia, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general.
De asemenea, procedandu-se la recalculare pensiei si la lipsirea contestatoarei de cea mai mare parte a dreptului de pensie deja castigat, s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al acesteia, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca, prin recalcularea pensiei de serviciu si prin transformarea acesteia in pensie de asigurari sociale, in baza Legii nr.119/2010, au fost incalcate dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1.
Ca urmare a acestei constatari si in aplicarea dispozitiilor art.41 din Conventie, instanta a apreciat ca exista indreptatirea contestatoarei sa i se plateasca in continuare pensia de serviciu de care a beneficiat pana la data de 1 august 2011, acordata prin Legea nr.567/2004.
 Constatarea nelegalitatii transformarii din nou a pensiei de serviciu in pensie de asigurari sociale si a reducerii in acest fel pentru a doua oara a cuantumului pensiei contestatoarei, in temeiul dispozitiilor art.1 lit.c din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, la care fac trimitere prevederile art.1 din O.U.G. nr.59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art.1 lit.c)-h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor este impusa si de respectarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art.166 Cod procedura civila si art.1201 Cod civil.
Aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat presupune obligativitatea instantelor judecatoresti de a respecta ceea ce s-a dispus printr-o hotarare judecatoreasca definitiva anterioara cu privire la problemele de drept dezlegate si care au fost invocate din nou. O astfel de obligatie revine nu numai instantelor judecatoresti, ci si partii care a pierdut procesul, care trebuie sa respecte dispozitiile hotararilor judecatoresti.
Facand aplicarea acestui principiu, instanta a apreciat ca, in conditiile in care prin sentinta civila nr.977/2010, pronuntata de Tribunalul Valcea in dosarul                        nr.3341/90/2010, ramasa irevocabila in urma respingerii recursului prin decizia                  nr.597/R-CA/31.03.2011, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, s-a statuat ca transformarea pensiei de serviciu in pensie de asigurari sociale si reducerea in acest fel a cuantumului pensiei contestatoarei, in temeiul dispozitiilor art.1 lit.c din Legea                     nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si pe cele ale art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/18 mai 1994, care privesc protectia proprietatii, nu se poate ajunge la o alta concluzie in prezenta cauza, in care este atacata o noua decizie de recalculare, emisa in baza aceluiasi act normativ si cu aceleasi considerente.
Aceste statuari ale instantei sunt nu numai corecte, asa cum s-a aratat anterior, ci si obligatorii, atat pentru instanta de judecata sesizata cu prezentul litigiu, cat si pentru parti.
 Prin emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei de serviciu si de transformare a acesteia in pensie de asigurari sociale se incalca si prevederile art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil.
Curtea Europeana a Drepturilor omului de la Strasbourg a statuat, in numeroase cauze ca dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 din Conventie trebuie interpretat in lumina preambulului acesteia, care enunta preeminenta dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, intre altele, ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata (Hotarare din 28 octombrie 1999, in cauza B. impotriva R., publicata in M.Of. nr.414/31 august 2000, paragraful 61; Hotarare din 22 decembrie 2004, in cauza A. impotriva R., publicata in M.Of. nr.875/29 septembrie 2005, paragraful 44; Hotarare din 19 octombrie 2006, in cauza R. impotriva R., publicata in M.Of. nr.597/29 august 2007, paragrafele 23 si 24; Hotarare din 04 martie 2008, in cauza L. impotriva Romaniei, publicata in M.Of. nr.64/03 februarie 2009, paragraful 30).
In plus, Curtea a considerat ca, daca se poate admite ca statele intervin  intr-o procedura de executare a unei hotarari judecatoresti, o asemenea interventie nu poate avea drept consecinta impiedicarea, anularea sau intarzierea intr-un mod excesiv a executarii, nici, cu atat mai mult, repunerea in discutie a fondului acesteia.
Tot astfel, Curtea a mai stabilit ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces", in sensul art.6 alin.1 din Conventie. Dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti.
Pentru cele ce preced, s-a admis contestatia, asa dupa cum s-a aratat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotararii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal intimata Casa Judeteana de Pensii V., care o critica pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand, prin modul de formulare al recursului motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Dezvoltand recursul, intimata arata ca solutia pronuntata in fond este gresita, deoarece decizia contestata a fost revizuita in baza art.1 din O.U.G. nr.59/2011 care prevede expres revizuirea pensiilor de serviciu de catre casele teritoriale de pensii, iar in speta nu exista autoritate de lucru judecat, intrucat decizia contestata a fost emisa in baza O.U.G. nr.59/2001, cu atat mai mult cu cat Legea nr.119/2010 a fost declarata constitutionala prin decizia nr.871/2010.
Se solicita admiterea recursului, casarea sentintei, iar pe fond respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Examinand actele de la dosar, in raport cu criticile invocate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru cele ce preced.
Intr-adevar, asa dupa cum arata si recurenta, potrivit dispozitiilor art.1 din O.U.G. nr.59/2011 "pensiile prevazute la art.1 lit.c)-h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii in evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta".
In baza acestui text de lege, intimata-recurenta a procedat la revizuirea pensiei contestatoarei, care a facut obiectul recalcularii in baza dispozitiilor Legii nr.119/2010.
Anterior insa, intimata-contestatoare a supus controlului judecatoresc si decizia de recalculare a pensiei nr.71568/17.08.2010 emisa in baza Legii nr.119/2010 si a H.G. nr.737/2010, ambele coroborate cu dispozitiile Legii nr.19/2000, iar prin sentinta civila nr.977/10 decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Valcea, irevocabila prin decizia civila nr.597/R-CA/31.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti s-a anulat aceasta decizie si s-a dispus mentinerea in plata a deciziei cu acelasi numar din data de 23.03.2010, prin care contestatoarei i se stabilise o pensie de serviciu in cuantum de  2693 lei.
Contrar sustinerilor recurentei, asa dupa cum bine a retinut si instanta de fond, prin sentinta civila nr.977/10 decembrie 2010, intrata in puterea lucrului judecat,  s-a stabilit irevocabil ca operatiunea juridica de recalculare a pensiei de serviciu de care a beneficiat contestatoarea este contrara art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei, care se aplica prioritar in raport de Legea nr.119/2010, iar contestatoarea este indreptatita sa i se plateasca si in viitor pensia de serviciu stabilita initial, aceasta fiind un drept castigat.
Nu s-a invocat in cauza exceptia absoluta si peremptorie ce rezulta din dispozitiile art.1201 Cod civil, ci prezumtia legala ce rezulta din puterea ce legea o acorda autoritatii de lucru judecat, in acest sens fiind dispozitiile art.1200 pct.4 Cod civil.
Pe de alta parte, potrivit art.1202 alin.2 Cod civil, "nicio dovada contrara nu este primita impotriva prezumtiei legale", fata de caracterul absolut al acesteia.
Aceasta inseamna, ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare definitiva nu pot fi contrazise printr-o alta hotarare, ulterioara, pronuntata intr-un alt proces.
In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema prin mai multe decizii (decizia civila nr.5834/19.09.2007, decizia civila nr.995/4.02.2009), iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa, a decis ca nu se poate concepe ca o hotarare sa isi piarda puterea lucrului judecat atunci cand se schimba cadrul legal, doar pentru motivul ca intre timp s-a schimbat acest cadru (G.P. si R.D. vs. I. nr.28160/1995 si nr.28382/1995).
In cauza dedusa judecatii, s-a statuat, cu putere de lucru judecat ca intimata contestatoare, potrivit legii speciale are vocatie  la pensia de serviciu si ca este nelegala masura recalcularii pensiei prin utilizarea altor criterii prevazute de Legea nr.119/2010 si Legea nr.19/2000, astfel ca, nu este posibila revizuirea pensiei in baza O.U.G. nr.59/2011, prin care s-a adoptat practic aceeasi masura de recalculare.
De altfel, O.U.G. nr.59/2011 nu face altceva decat sa interpreteze dispozitiile Legii nr.119/2010, asa dupa cum se arata chiar in cuprinsul expunerii de motive a acestui act normativ. Este acelasi act normativ, prin care au fost desfiintate pensiile de serviciu stabilite prin legea speciala, numai ca in Legea nr.119/2010 s-a folosit termenul de recalculare, iar prin O.U.G. nr.59/2011 termenul de revizuire, finalitatea fiind insa aceeasi, in sensul ca prin O.U.G. nr.59/2011 de revizuire s-a revenit la pensia recalculata potrivit Legii nr.119/2010.
Referitor la critica ce vizeaza constitutionalitatea dispozitiilor Legii nr.119/2010, asa dupa cum s-a aratat anterior, in cauza ce a format obiectul dosarului nr.3341/90/2010 al Tribunalului Valcea s-a analizat dreptul contestatoarei la pensia de serviciu stabilita prin decizia nr.71568/23.03.2010 si legalitatea recalcularii acestei pensii ca pensie de asigurari sociale in baza Legii nr.119/2010, asa incat cele statuate in acea cauza au intrat in puterea lucrului judecat si nu mai pot fi contrazise in prezentul dosar in care, prin decizia contestata, folosindu-se termenul de revizuire, s-a revenit la pensia de serviciu stabilita prin legea speciala si s-au incalcat efectele unei hotarari judecatoresti irevocabile.
Pentru toate aceste considerente, constatandu-se ca sunt nefondate criticile invocate, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila s-a dispus respingerea recursului.