Stabilirea competentei materiale de solutionare a contestatiilor formulate impotriva deciziilor adoptate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Stabilirea competentei materiale de solutionare a contestatiilor formulate impotriva deciziilor adoptate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005
Art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005
Art. 8 alin. (1) din Decizia nr. 425/2005 a Primului Ministru

Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deciziile adoptate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pot fi atacate in conditiile Legii nr. 554/2004, competenta de solutionare revenind sectiei de contencios administrativ a curtii de apel in raza careia isi are domiciliul reclamantul [art. 20 alin. (1) din titlu].
Legea stabileste competenta instantei de contencios administrativ pentru situatia in care persoana interesata contesta decizia sub aspectul emiterii titlului de despagubire (refuzul emiterii, cuantumul despagubirilor, persoana indicata ca beneficiar, etc.).
Potrivit art. 8 alin. (1) din Decizia nr. 425/2005 a Primului Ministru, prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea si functionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si art. 20 alin 1din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 actualizata "deciziile adoptate de Comisia centrala pot fi atacate cu contestatie in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia centrala", iar alin. (2) dispune: "competenta de solutionare revine sectiei de contencios administrativ si fiscal a curtii de apel in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul".
Prin urmare, aceste dispozitii legale stabilesc competenta materiala a curtilor de apel, sectia de contencios administrativ si fiscal de a verifica legalitatea deciziei data de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Ratiuni de simetrie impun cu forta evidentei ca orice alte demersuri juridice ce-si au sorgintea in cea din urma procedura administrativa nejurisdictionala (respectiv aceea finalizata cu emiterea deciziei de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor) se circumscriu, la randul lor, competentei de contencios administrativ, iar nu prerogativelor jurisdictiei conferite expres sectiei civile a tribunalului de alin 3 al art. 26 din Legea 10/2001, asa cum gresit a retinut prima instanta.

Decizia civila nr. 4/23 ianuarie 2012
    
La data de 16 iunie 2011, contestatoarele D.M.V., B.E. si B.M.V.  au formulat contestatie impotriva Deciziei nr. 9672/26.05.2011, privind acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII, stabilite in baza Legii nr. 247/2005, solicitand modificarea valorii stabilite drept despagubire si obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, sa  emita o noua decizie.
In motivare, contestatoarele au sustinut  in esenta,  ca dupa aparitia Legii 10/2001,  au solicitat  acordarea de despagubiri pentru imobilul situat in D., str.R.C., fosta 1 M., nr. 23, cerere ce a fost solutionata de Primaria municipiului D. prin emiterea dispozitiei nr. 5651/2007, fiind inaintat dosarul depus in baza Legii 10/2001 la A.N.R.P. B., sub nr. 07680/2008.
Ulterior, prin cererea din dosarul nr.626/46/2010 contestatoarele au formulat actiune de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor la desemnarea unui evaluator in vederea stabilirii despagubirilor, fiindu-le admisa actiunea prin sentinta civila nr.156/F-CONT/14.04.2010 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, ramasa irevocabila prin Decizia nr. 1811/25.03.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In data de 23.09.2010, contestatoarele au formulat o notificare prin care au solicitat desemnarea unui evaluator agreat in vederea intocmirii raportului de evaluare, iar in data de 10.11.2010 a fost intocmit raportul de evaluare pentru imobilul situat in D., str.1 M., nr. 23, fiindu-le emisa Decizia nr. 9672/26.05.2011, care a fost comunicat in data de 14.06.2011.
 Contestatoarele sustin ca  raportul de evaluare pentru imobilul teren nu este corect, astfel ca Decizia nr. 9672/26.05.2011, privind acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII, stabilite in baza Legii nr. 247/2005, emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, este  viciata, motiv pentru care solicita intocmirea unui nou raport de evaluare pentru imobilul teren.
Contestatoarele au inteles sa-si valorifice drepturile ce rezulta din aplicarea unor legi speciale reparatorii, in cadrul unui litigiu civil, conform prevederilor Legii 10/2001 republicata, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, completate cu cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Fata de aceste considerente, pe baza probelor administrate, instanta  a stabilit ca este competenta sa statueze asupra cererii si sa stabileasca valoarea despagubirilor pentru imobilul teren in suprafata de 300 mp., iar pentru stabilirea despagubirii pentru intreg imobilul situat in Dragasani, str. 1 Mai, nr. 23, va adauga la valoarea terenului si valoarea constructie in cuantum de 265.300 lei, ce nu a fost contestata de petente.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 25 august 2011, intimata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Valcea  privind solicitarile reclamantilor din cuprinsul cererii de chemare in judecata  si exceptia  lipsei  procedurii prealabile cu privire la contestatia formulata de catre reclamanti  la Decizia nr.9672 din 26.05. 2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr.1148/26.10.2011, Tribunalul Valcea a respins exceptia necompetentei materiale si exceptia lipsei  procedurii prealabile cu privire la contestatia formulata de catre reclamanti  la Decizia nr.9672 din 26.05. 2011,ridicate de parata; a admis actiunea formulata de contestatoarele D.M.V., B.E. si B.M.V., a dispus anularea deciziei nr. 9672/26.05.2011 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si a obligat parata sa emita o noua decizie de acordare de despagubiri privind imobilul ce face obiectul notificarii nr.65/2001, pentru valoare de 100 euro/mp.
 In adoptarea acestei solutii Tribunalul Valcea  a retinut in esenta ca  exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Valcea privind solicitarile reclamantilor din cuprinsul cererii de chemare in judecata, nu poate fi primita.
     Astfel, reclamatele au inteles sa-si valorifice drepturile civile in baza Legii nr.10/2001 R, cu modificarile si completarile ulterioare aduse prin Legea nr. 247/2005, obiectul cererii fiind contestarea valorii de piata stabilita de expertul evaluator Dionisie Florin, iar nu o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 7 din Legea nr.554/2004.
 Exceptia lipsei procedurii prealabile cu privire la contestatia formulata de catre reclamanti  la Decizia nr. 9672 din 26.05. 2011, este de asemenea nefondata, avand in vedere ca actiunea nu este intemeiata pe dispozitiile Legii contenciosului administrativ care, la art.7 alin.1, prevede necesitatea efectuarii procedurii prealabile ca o conditie obligatorie de indeplinit anterior introducerii actiunii in instanta de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca prin decizia contestata, parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a acordat contestatoarelor masuri reparatorii sub forma de despagubiri banesti, cu o valoare de 281.200 lei.
Reclamantii D.M.V., B.E. si B.M.V. au apreciat ca suma stabilita prin decizia contestata  este inferioara valorii reale a bunului, determinata la suma  de 100 euro/mp. conform rapoartelor de evaluare depuse pentru terenul apartinand domeniului public al Municipiului D. (fila 171 dosar).
Prin cererea formulata, reclamantele au formulat contestatie impotriva Deciziei nr.9672/26.05.2011 solicitand anularea acestei decizii emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si obligarea acestei parate sa emita o noua decizie de acordare de despagubiri privind imobilul ce face obiectul notificarii nr.65/2001, pentru valoare de 100 euro/mp.
Prin Legea nr.247/2005 au fost aduse o serie de modificari de substanta Legii nr. 1o/2001, in special in ceea ce priveste natura masurilor reparatorii ce se cuvin persoanei indreptatite si procedura de stabilire si acordare a acestora.
In temeiul art.16 din Legea nr.247/2005, stabilirea cuantumului despagubirilor se face prin decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, decizie care este supusa, in conformitate cu dispozitiile art. 26 alin.3 din lege, controlului de legalitate si temeinicie la instanta de judecata, etapa ce face parte integranta din procedura de restituire reglementata de legea de reparatie.
Din materialul probator administrat, respectiv lucrarea de specialitate efectuata pentru evaluarea constructiei si terenului aferent s-a stabilit valoarea reala a bunurilor pentru care reclamantele solicita despagubiri, respectiv valoare de               100 euro/mp.
Tribunalul constata ca aceasta valoare de piata a terenului apartinand domeniului public a fost stabilita de catre expertul evaluator ANEVAR- A.C., prin metoda comparatiei a trei imobile din Municipiul D., strada G.M. Imobilul pentru care reclamantii solicita despagubiri este situat la intersectia dintre strada R.C. si strada G.M., fiind ocupat in totalitate de blocul nr. 90, asa cum rezulta din adeverinta nr.2341 din 26.01.2010.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel in termen legal, intimata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor  criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Printr-o prima critica se  sustine ca in mod gresit a fost solutionata de catre prima instanta  exceptia privind  necompetenta  materiala a instantei,  sustinand ca o data cu intrarea in vigoare a legii speciale (Legea nr. 247/2005) a fost reglementata o procedura administrativa speciala, de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura si totodata a fost infiintata o entitate competenta, respectiv Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se vor acorda in temeiul acestui act normativ ( Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar potrivit art. 19 din  lege, "Deciziile adoptate de catre Comisia Centrala pot fi atacate cu contestatie in conditiile Legii Contenciosului administrativ nr.554/2004, in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor. Contestatia suspenda exercitiul dreptului de dispozitie asupra titlului de despagubire al titularului. Despre contestatii se va face mentiune in evidentele cerute de entitatea care indeplineste functii de registru si depozitare pentru Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor."
 Se mai arata ca,  reclamantii si-au intemeiat pretentiile  pe dispozitiile Legii nr.10/2001, insa  acest act normativ reglementeaza numai dispozitiile cu privire la solutionarea notificarii formulate in temeiul acestui act normativ nu si decizii cu privire la stabilirea cuantumului si acordarea despagubirilor ce reies din aplicarea Legii nr.10/2001.
In cazul de fata, o instanta necompetenta din punct de vedere material, in mod gresit a obligat parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, la plata sumei de 49.600 euro, incalcand dispozitiile imperative ce privesc competenta instantelor judecatoresti cat si prevederile Titlului VII al Legii nr.247/2005, care statueaza o procedura administrativa speciala de urmat, in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, pentru imobilele preluate abuziv, conform Legii nr.10/2001.
II. Instanta de fond in mod netemeinic si nelegal a respins ca nefondata exceptia lipsei procedurii prealabile, prevazuta de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ,  potrivit cu care, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
Pe cale de consecinta, pentru a putea declansa actiunea in contencios, reclamantul trebuie sa faca dovada ca a indeplinit cerinta legii (cerinta impusa de art.7 din Legea nr.554/2004) si a respectat procedura prealabila, adica s-a adresat mai intai autoritatii emitente si abia dupa refuzul acesteia, respectiv mentinerea actului, se poate adresa instantei de judecata.
In acest sens sunt si prevederile continute de art.109 alin.2 Teza I - a din Codul de procedura Civila, potrivit carora in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei procedurii prealabile, in conditiile stabilite de acea lege.
Potrivit art.19 Titlul VII din Legea nr.247/2005 deciziile adoptate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pot fi atacate cu contestatie in conditiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
III. Instanta de fond in mod netemeinic si nelegala a anulat Decizia nr.9672/2011 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si a obligat sa emita o noua decizia de acordare de despagubiri pentru valoarea de             100 euro/mp.
Fata de aprecierile instantei de fond cu privire la faptul ca raportul de evaluare nu este corect, intrucat, in cazul de fata, instanta de fond, fara a apela la opinia unui expert in domeniu, a facut aprecieri asupra raportului de evaluare efectuat in prezenta cauza, pronuntand   o sentinta nelegala si netemeinica.
In cazul de fata,  evaluatorul nu a identificat terenuri oferite la vanzare din zona terenului solicitat de catre reclamant, ci a procedat la alegerea unor oferte sau tranzactii cu proprietati similare din alte zone la care a aplicat corectii in functie de distanta fata de centul localitatii, facilitatile oferite, de foloasele care le ofera. Astfel, in cazul de fata evaluatorul a gasit ofertele optime de zona imobilului solicitat, in urma analizei si selectiei. Cele trei oferte expuse in raportul de evaluare au fost selectate dintr-un numar mai mare, pe considerentul ca au caracteristicile asemanatoare cu terenul evaluat, acestora li s-au. aplicat corectii, potrivit regulilor de evaluare.
Astfel, in procedura administrativa pentru imobilele pentru care au fost acordate masuri reparatorii in temeiul Legii nr. 10/2001 se intocmesc rapoarte de evaluare potrivit Standardelor Internationale de Evaluare. De asemenea, aceeasi legislatie in vigoare nu face referire la vreo actualizare a sumelor obtinute in rapoartele de evaluare intrucat aceste sume reflecta valoarea de piata a imobilelor solicitate.                    
Valoarea estimata prin raportul de evaluare in dosarul nr.39367/CC este valoarea de piata, asa cum este definita de Comitetul International pentru Standarde de Evaluare si Grupul European al Asociatiilor de Evaluatori, in sensul ca reprezinta suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata, la data evaluarii, intre un cumparator hotarat sa cumpere si un vanzator hotarat sa vanda intr-o tranzactie echilibrata, dupa un marketing adecvat, in care fiecare parte a actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangere.
Asa cum este mentionat si in raport, evaluarea s-a realizat pe baza documentelor continute de dosarul nr.39367/CC transmis de Primaria mun. Dragasani, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in temeiul art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 si a inspectiei la fata locului efectuata de echipa de evaluare.
Conform Standardelor Internationale de Evaluare, "Valoarea de piata este suma estimata pentru care o proprietate va fi schimbata, la data evaluarii, intre un cumparator decis si un vanzator hotarat, intr-o tranzactie cu pretul determinat obiectiv, dupa o activitate de marketing corespunzatoare, in care partile implicate au actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangere".
Prin urmare, raportul de evaluare intocmit in dosar a fost efectuat in conformitate cu Standardele Internationale de Evaluare, asa cum se prevede la art.3 lit.d si e din Titlul VII din Legea nr.247/2005 iar valoarea stabilita prin raportul de expertiza reprezinta valoarea de piata.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat ca apelul este fondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
Prin prima critica se sustine ca in mod gresit prima instanta a solutionat exceptia   necompetentei materiale invocata de  recurenta intimata si este fondata.
                    Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deciziile adoptate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pot fi atacate in conditiile Legii nr. 554/2004, competenta de solutionare revenind sectiei de contencios administrativ a curtii de apel in raza careia isi are domiciliul reclamantul [art. 20 alin. (1) din titlu].
          Legea stabileste competenta instantei de contencios administrativ pentru situatia in care persoana interesata contesta decizia sub aspectul emiterii titlului de despagubire (refuzul emiterii, cuantumul despagubirilor, persoana indicata ca beneficiar, etc.).
          Potrivit art. 8 alin. (1) din Decizia nr. 425/2005 a Primului Ministru, prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea si functionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si art. 20 alin 1din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 actualizata "deciziile adoptate de Comisia centrala pot fi atacate cu contestatie in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia centrala", iar alin. (2) dispune: "competenta de solutionare revine sectiei de contencios administrativ si fiscal a curtii de apel in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul".
                   Prin urmare, aceste dispozitii legale stabilesc competenta materiala a curtilor de apel, sectia de contencios administrativ si fiscal de a verifica legalitatea deciziei data de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
         Ratiuni de simetrie impun cu forta evidentei ca orice alte demersuri juridice ce-si au sorgintea in cea din urma procedura administrativa nejurisdictionala (respectiv aceea finalizata cu emiterea deciziei de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor) se circumscriu, la randul lor, competentei de contencios administrativ, iar nu prerogativelor jurisdictiei conferite expres sectiei civile a tribunalului de alin 3 al art. 26 din Legea 10/2001, asa cum gresit a retinut prima instanta.
Fata de considerentele mai sus expuse,  in temeiul art. 297 alin. 2  cod procedura civila a fost  admis apelul, anulata sentinta instantei de fond, cu consecinta trimiterii cauzei spre competenta solutionare Tribunalului Valcea - Sectia  Contencios administrativ, care va avea in vedere si celelalte critici.