Constata ca, prin cererea inregistrata la data de 15.07.2010, precizata la data de 24.11.2010, reclamantul A.G. a chemat in judecata pe parata Casa Judeteana de Pensii A., solicitand sa fie obligata sa ii emita o noua decizie de recalculare a pensiei...

Constata ca, prin cererea inregistrata la data de 15.07.2010, precizata la data de 24.11.2010, reclamantul A.G. a chemat
in judecata pe parata Casa Judeteana
de Pensii A., solicitand sa fie obligata sa ii emita o noua decizie de recalculare a pensiei pentru limita de varsta,
 conform dispozitiilor O.U.G. nr.4/2005, in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet
 de cotizare de 25 ani.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este pensionat pentru limita de varsta, drepturile initiale fiindu-i
stabilite in temeiul Legii nr.3/1977, prin decizia nr.218846/23.11.1998, pensia sa a intrat in procesul de recalculare
prevazut de H.G. nr.1550/2004 si se incadreaza in categoria pensiilor carora li se aplica dispozitiile O.U.G. nr.4/2005.
A aratat ca, in mod eronat, parata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani, fata de dispozitiile art.2 din
 Normele Metodologice de aplicare a H.G. nr.1550/2004, art.14 alin.3 din Legea nr.3/1977 si vechimea sa de 28 ani, 7
luni si 26 zile in grupa a  II a de munca.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca drepturile de pensie ale
reclamantului, stabilite in 1998, conform art.14 din Legea nr.3/1977, au fost recalculate in conformitate cu
 dispozitiile O.U.G. nr.4/2005 si H.G. nr.1550/2004.
Ulterior, in baza art.7 alin.3 -7 din O.U.G nr.4/2005, a fost revizuita pensia contestatorului, atat din oficiu cat
si pe baza cererilor insotite de adeverinte, iar prin decizia nr.218846/30.06.2010, drepturile recalculate ale
contestatorului au fost modificate in temeiul art.7 din O.U.G. nr.4/2005.
Potrivit prevederilor H.G. nr.1550/2004, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul
 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel
reglementat de Legea nr.3/1977, respectiv 25 ani pentru femei si 30 de ani pentru barbati. 
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual realizat de reclamant s-a utilizat stagiul complet de cotizare
de 30 ani, asa cum prevede H.G. nr.1550/2004, acesta fiind inscris la pensie pentru limita de varsta in conditiile
 Legii nr.3/1977, incepand cu data de 31.12.1998.
Totodata, si Normele Tehnice date in aplicarea H.G. nr.1550/2004 prevad ca stagiul complet de cotizare utilizat la
determinarea punctajului mediu anual realizat de contestator este de 30 ani. Prin normele tehnice s-a stabilit ca
se utilizeaza stagiul complet de cotizare de 20 ani, prin exceptie de la cadrul general, numai in cazul persoanelor
 ale caror drepturi de pensie au fost stabilite in conditiile unor legi speciale, ceea ce nu este cazul contestatorului.
 Singurele facilitati oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau a II-a de munca sunt
acordarea sporului de grupa si posibilitatea pensionarii inainte de implinirea varstei standard de pensionare,
dispozitiile art.14 din acest act normativ neavand semnificatia reducerii stagiului de cotizare utilizat la
recalcularea pensiei.
S-a mai aratat ca, contestatorul fiind inscris la pensie in conditiile Legii nr.3/1977 si nu in temeiul unei legi
speciale, a beneficiat de prevederile O.U.G. nr.100/2008.
Prin sentinta civila nr.1557/AS/29.11.2010, Tribunalul A., Sectia civila a admis actiunea precizata si a obligat
pe parata sa procedeze la recalcularea pensiei reclamantului, luand in calcul un stagiu de cotizare de 25 de ani,
 incepand cu data de 1.12.2005, precum si sa-i plateasca acestuia diferentele drepturilor de pensie aferente.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr.218846/23.11.1998, reclamantul a fost inscris la pensie pentru limita de varsta, conform
Legii nr.3/1977 si a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform H.G. nr.1550/2004 si O.U.G. nr.4/2005,
asa cum rezulta din decizia nr. 218846/31.05.2006.
Din buletinul de calcul depus la dosarul cauzei, rezulta ca parata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual
al reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Instanta a retinut ca verificarea aplicarii corecte a dispozitiilor legale privind stagiul complet de cotizare se face
 in temeiul Legii nr.3/1977, deoarece, potrivit art.2 alin.3 din Anexa 1 a H.G. nr.1550/2004, privind efectuarea
operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al
asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu principiile
Legii nr.19/2000, "Pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001,
stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Potrivit H.G. nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta
vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana
 beneficia sau care i se cuvenea la data inceperii operatiunilor de evaluare.
Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, pentru o activitate desfasurata in grupa  a II a  de munca de cel putin 25 ani,
stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.
In cauza de fata, reclamantul a desfasurat timp de peste 25 ani activitati incadrate in grupa a II- a  de munca,
 respectiv 28 ani, 7 luni si 26 zile, asa cum rezulta din decizia nr.218846/23.11.1998 (fila 11) si cum recunoaste si
parata prin intampinarea formulata.
Instanta nu a retinut opinia paratei in sensul ca reclamantul nu a fost pensionat in baza unei legi speciale si nu
poate beneficia de stagiu complet de cotizare de 25 de ani, intrucat in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.14 din
Legea nr. 3/1977, avand in vedere si decizia nr.40/22.09.2008 a ICCJ, prin care s-a admis recursul in interesul legii,
statuandu-se ca disp.art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 si alin.2 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public
de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat
la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1
iulie 1977 - 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale  de munca este  cel reglementat
 de art.14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de  stat si asistenta sociala
Potrivit art.329 pct.3 Cod procedura civila, solutiile pronuntate in recursul in interesul legii prin care se dezleaga
problemele de drept sunt obligatorii pentru instanta.
In ceea ce priveste sustinerea paratei potrivit careia contestatorul a beneficiat de prevederile O.U.G. nr.100/2008,
instanta a retinut ca acest aspect nu prezinta relevanta in cauza de fata, instanta fiind investita cu verificarea
modului de aplicare a O.U.G. nr.4/2005 in raport de prevederile H.G. nr.1550/2004 la recalcularea drepturilor de
 pensie pentru persoanele care au lucrat in grupe de munca, fara legatura cu instituirea beneficiului unui punctaj
suplimentar, reglementat printr-un act normativ nou si care urmeaza a se aplica ulterior.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal Casa Judeteana de Pensii A., criticand-o pentru motive
 de nelegalitate prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila, raportat la art.3041 Cod procedura civila, astfel:
- actiunea trebuia respinsa ca inadmisibila, intrucat reclamantul nu a dovedit ca a formulat cerere pentru utilizarea
 stagiului complet de cotizare de 25 de ani la stabilirea punctajului mediu anual; in plus, actiunea este inadmisibila
si fata de dispozitiile art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005, deoarece recurenta a emis decizie de modificare, conform
art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005 a pensiei intimatului, care nu a fost contestata in termen legal. Intimatul nu a
prezentat acte doveditoare de natura a modifica elementele avute in vedere la calcularea punctajului mediu anual.
- instanta si-a motivat hotararea pe faptul ca intimatul a desfasurat activitate incadrata in grupa a II-a de munca,
peste 20 de ani, iar pe de alta parte pe dispozitiile Deciziei nr.40/2008 a ICCJ. Deoarece intimatul a fost inscris la
pensie pentru limita de varsta conform Legii nr.3/1977 in anul 1998, trebuie utilizat stagiul complet de cotizare de 30
de ani, dispozitiile art.14 din lege, neavand semnificatia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea
 pensiei;
- instanta a dispus obligarea recurentei la plata drepturilor de pensie cu incalcarea termenului general de
prescriptie de trei ani.
Verificand sentinta recurata, in raport de criticile invocate, s-a constatat ca recursul este fondat numai in
ceea ce priveste critica referitoare la depasirea termenului de prescriptie.
Prin decizia de pensionare nr.218846/23.11.1998 a D.M.P.S.A., intimatul-contestator a fost inscris la pensie pentru
munca depusa si limita de varsta incepand cu data de 31.12.1998, in conditiile Legii nr.3/1977.
La data de 1.12.2005, drepturile de pensie ale acestuia au fost recalculate conform H.G. nr.1550/2004 si O.U.G.
nr.4/2005, incepand cu 1.12.2005, fara a se fi avut in vedere de catre recurenta la stabilirea punctajului mediu
anual, stagiul complet de cotizare, raportat la grupa a II-a de munca, potrivit pretentiilor contestatorului.
Ulterior, prin decizia nr.218845/30.06.2009, drepturile de pensie ale contestatorului au fost modificate, in
conformitate cu dispozitiile art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005, in baza cererii formulate de acesta la data de
12.05.2009.
Recalcularea pensiei in raport de stagiul complet de cotizare de 25 de ani, putea fi solicitata de catre
 contestator si dupa emiterea deciziilor evocate, intrucat dreptul acestuia de a solicita recalcularea pensiei nu
este limitat in timp. Asa dupa cum este recunoscut dreptul intimatei de a solicita revizuirea pensiei stabilita in
mod gresit, trebuie sa-i fie recunoscut si dreptul contestatorului de a solicita stabilirea pensiei in raport de
 criteriile mai susmentionate.
In consecinta, critica recurentei este nefondata.
Contestatorul a desfasurat activitate in grupa II de munca 28 ani, 7 luni si 26 zile, asa cum rezulta din decizia
 susmentionata si a solicitat obligarea paratei sa-i emita o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de varsta
 conform dispozitiilor O.U.G.nr.4/2005, in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu de
 cotizare complet de 25 ani.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor de stat,
 stabilite in baza legislatiei in vigoare, anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculeaza in conditiile prevazute
de aceasta ordonanta, iar in art.4(1) din acelasi act normativ s-a stabilit ca determinarea punctajului mediu anual si
al cuantumului fiecarei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informatiilor din documentatiile de pensie
aflate in pastrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr.1550/2004, privind efectuarea
 operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al
 asigurarilor sociale de stat, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile
 Legii nr.10/2000.
In conformitate cu art.2(3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul
 sistem al asigurarilor sociale de stat, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in vederea
 recalcularii in conformitate cu principiile Legii nr.10/2000, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie
s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea
punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Asadar, in acest caz nu se foloseste la determinarea punctajului mediu anual in formula stabilita de art.78 (1)
din Legea nr.19/2000, stagiul complet de cotizare prevazut in anexa 3 la aceasta lege, ci stagiul prevazut de legea
 in vigoare la data stabilirii pensiei.
Pentru persoanele care au desfasurat activitati in grupa I si II de munca un anumit numar de ani, Legea nr.3/1977,
 stabilea in art.14 (1) ca: "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care potrivit legii se
incadreaza in grupa I de munca sau cel putin 25 de ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul
 pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cate: a) un an si sase luni pentru grupa I de munca; b) un an si trei luni
 pentru grupa II de munca".
Se pune problema interpretarii prevederilor legale in sensul de a stabili daca in formula de calcul prevazuta de
 art.78(1) din Legea nr.19/2000, se foloseste un stagiu complet de cotizare de 30 de ani sau de 20 de ani, respectiv
de 25 de ani, pentru persoanele care se incadreaza in ipoteza prevazuta de art.14 din Legea nr.3/1977.
Prin Decizia nr.40/22 septembrie 2008, pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial,
Partea I nr.334 din 20.0 5.2009, s-a stabilit ca "dispozitiile art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 si 2 din
 Legea nr.19/2000, se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu
anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie  s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 si care
 si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, privind
pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala".
Contrar sustinerilor formulate prin recurs, nu se poate insa retine ca instanta de fond nu a respectat aceasta decizie,
 care este obligatorie, potrivit art.239 alin.3 Cod procedura civila, intrucat aceasta se refera la interpretarea
 dispozitiilor art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000, care nu sunt in discutie in cauza.
Pentru identitate de ratiune insa, se pot retine considerentele deciziei nr.40/2008, mai sus evocate, intrucat
problema de drept este similara.
Astfel, trebuie avut in vedere ca modul de stabilire al pensiei in sistemul Legii nr.3/1977 este fundamental diferit
de modul de stabilire al pensiei in sistemul Legii nr.19/2000, astfel incat, in cazul recalcularii pensiilor stabilite
conform Legii nr.3/1977, pe baza formulei folosita de Legea nr.19/2000, trebuie sa se aiba in vedere si finalitatea acestor
 acte normative.
Prin efectul art.14 din Legea nr.3/1977, persoanele care au activat cel putin 20 de ani in grupa I de munca sau 25 de ani
 in grupa II de munca, beneficiau de pensie ca si cum au desfasurat 30, respectiv 25 de ani in conditii normale, deci ca si
 cum ar fi indeplinit regula stabilita de art.8 din lege, desi nu realizasera acel stagiu minim de cotizare.
In considerentele Deciziei nr.40/2008, pronuntata de ICCJ "asiguratii care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale
de munca, determinate ca atare, prin ordine ale Ministerului Sanatatii si ale caror drepturi la pensie s-au deschis in
perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atat de reducerea varstei legale de pensionare, cat si de majorarea
 vechimii in munca, deci a perioadei de contributie, denumita in actuala reglementare stagiu de cotizare".
Totodata, raportat la art.11 din Legea nr.3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activasera in grupa I
 sau II de munca.
Asadar, aceasta categorie de persoane beneficia de pensie intr-un cuantum mai mare decat cel al persoanelor care nu
activasera in astfel de conditii 20, respectiv    25 ani, dar in acelasi timp erau considerati a indeplini conditiile
 standard de pensionare mai repede.
Or, daca in recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat, tocmai
pentru aceasta categorie de persoane si s-ar ajunge la situatia in care o persoana care a activat in conditii normale
 30 de ani, sa beneficieze de punctaj mai mare, decat una care a activat in grupa I sau II de munca, prin impartirea
punctajului total realizat doar in 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului si
finalitatii Legii nr.3/1977, in vigoare la data pensionarii, dar si scopului si finalitatii Legii nr.19/2000 si O.U.G.
 nr.4/2005.
Ca urmare, este necesar ca la calculul punctajului mediu anual sa se foloseasca un stagiu complet de cotizare care
sa asigure un rezultat de natura a conduce la concluzia ca pentru stagiul de cotizare realizat in grupa I sau II de
 munca, in numai 20 sau 25 de ani de munca, asiguratul beneficiaza de pensie, ca si cum ar fi realizat un stagiu
complet de cotizare de 30 de ani pentru barbati si 25 de ani pentru femei si intr-un cuantum mai mare determinat
de veniturile mai mari obtinute in activitate in grupa I sau II de munca, ceea ce nu s-ar intampla daca se foloseste
 stagiul de 30 de ani pentru impartirea punctajului total realizat.
In acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I si 25 de ani pentru grupa II de
 munca, astfel incat prin trecere dintre cele doua sisteme de calcul sa nu se contravina finalitatii legilor aplicabile.
Asa cum s-a retinut prin Decizia nr.40/2008 a I.C.C.J., raportat la art.1 din Codul civil si art.15 alin.2 din Constitutia
Romaniei, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva, "este evident ca legea noua,
 respectiv Legea nr.19/2000 nu se poate aplica decat situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, deci persoanelor ale
caror drepturi la pensie s-au deschis dupa data de 1 aprilie 2001, nu si persoanelor pensionate sub imperiul
Legii nr.3/1977".
Or, folosirea unui stagiu de 30 de ani, ar conduce la efecte contrare prevederilor Legii nr.3/1977, ceea ce inseamna
ca Legea nr.19/2000 si O.U.G. nr.4/2005, ar produce efecte pentru trecut, retroactivand prin aplicarea noii formule de
calcul a pensiei unor situatii ivite anterior intrarii lor in vigoare.
Desi se refera in dispozitiv doar la dispozitiile art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000,
Decizia nr.40/2008, pronuntata de I.C.C.J. in recurs in interesul legii, poate fi aplicata pentru identitate de
ratiune tuturor persoanelor pensionate in baza Legii nr.3/1977, care se incadrau in prevederile art.14 din aceasta
 lege, iar nu doar persoanelor la care se refera art.43 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000.
Sustinerea in sensul ca dispozitiile art.43 si art.77 din Legea nr.12/2000, se aplica numai asiguratilor care au
desfasurat activitate in conditii speciale de munca, conform art.20 lit.a-d si art.43 din Legea nr.19/2000, si ca
potrivit art.1 din Codul civil si art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei, legea se aplica numai pentru viitor, este
nefondata, sustinerea neavand legatura cu speta dedusa judecatii, intrucat actiunea este fondata pe dispozitiile
 H.G.nr.1550/2004, art.14 din Legea nr.3/1977 si pe Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.40/2008.
De asemenea, este nefondata si sustinerea potrivit careia aparitia unor acte normative ulterioare, respectiv
O.U.G. nr.100/2008, a inlaturat inechitatile intre pensionarii inscrisi la pensie in baza unor legi speciale si
cei care au lucrat in grupele I si II de munca, intrucat recalcularea pensiei a fost solicitata in raport de
actele normative care au reglementat aceasta operatiune, incepand cu 1.12.2005.
Ca urmare, reclamantul are dreptul la diferenta dintre pensia incasata si pensia recalculata, prin folosirea
unui stagiu complet de cotizare mai mic.
Este insa intemeiat ultimul motiv de recurs. In mod gresit instanta de fond a acordat diferentele de drepturi
de pensie, incepand cu data de 1.12.2005, depasind astfel termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de
dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Avand in vedere ca actiunea a fost formulata la data de 15.07.2010, reclamantul este indrituit sa solicite plata
drepturilor de pensie, incepand cu data de 15.07.2007, considerent pentru care a fost modificata in parte sentinta
si a fost obligata parata sa-i recalculeze si sa-i plateasca drepturile de pensie, incepand cu aceasta data.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, s-a admis recursul si s-a modificat
in parte sentinta, in sensul aratat mai sus.

13. Inaplicabilitatea Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, personalului
auxiliar din sistemul judiciar, in raport de dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, ratificata de Romania prin Legea
nr. 30/1994.
Legea nr. 119/2010
Deciziile nr. 871/2010 si 873/2010 ale Curtii Constitutionale
Art. 1 si 2 din Legea nr. 47/1992
Legea nr. 30/1994
Art. 11 alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constitutie

Prin hotararea atacata, tribunalul a facut aplicarea cu prioritate fata de reglementarile interne, a dispozitiilor
 internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului cuprinse in pactele, conventiile si tratatele la
care Romania este parte.
Normele de drept intern inlaturate, respectiv dispozitiile Legii nr. 119/2010 in baza carora a fost recalculata
pensia de serviciu a intimatului-reclamant, nu au fost examinate din perspectiva conformitatii acestora cu
prevederile Constitutiei.
Actul normativ nou a facut obiectul controlului de constitutionalitate prin Deciziile nr. 871/2010 si 873/2010,
Curtea Constitutionala stabilind ca dispozitiile art. 1 lit. a), b), d)-i) si art. 2-12 din Legea nr. 119/2010
unt constitutionale in raport de criticile formulate.
Caracterul general obligatoriu al deciziilor de respingere a obiectiei de neconstitutionalitate pronuntate in
cadrul controlului constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, astfel consacrat in dispozitiile art. 147
alin. (4) din Constitutie poate fi interpretat, prin raportare la dispozitiile art. 18 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si la efectul de continuare a procedurii
de legiferare, in sensul existentei unei obligatii a autoritatii de a aplica dispozitiile a caror constitutionalitate
a fost confirmata prin decizie, de la momentul intrarii in vigoare a actului normativ examinat.
Obligatia de aplicare a acestor dispozitii legale nu este insa una absoluta deoarece in litigiul dedus judecatii
partile pot invoca exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii dintr-o lege aflata in vigoare, avand
legatura cu solutionarea cauzei.
In cazul de fata insa instanta de judecata a fost investita a se pronunta asupra modului de interpretare sau de
plicare a prevederilor Legii nr. 119/2010 in raport cu normele internationale privitoare la drepturile si
libertatile fundamentale, aspecte care nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.
Potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei,
asigurand controlul constitutionalitatii legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si
a ordonantelor Guvernului.
Conformitatea normelor de drept intern cu Conventia si Protocoalele aditionale ratificate de Romania prin
 Legea nr. 30/1994, devenite de altfel si prin actiunea art. 11 alin. 2 din Constitutie parte a dreptului intern,
 constituie o problema de conventionalitate a carei solutionare este de competenta instantelor judecatoresti
potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutie.
In cauza D.P. contra Romaniei, prin hotararea din 26.04.2007 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca

prevederile Conventiei fac parte integranta din ordinea juridica interna a statelor semnatare. Acest aspect implica
 pentru judecatorul national obligatia de a asigura efectul deplin al normelor acesteia,  asigurandu-le preeminenta
fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de
catre legiuitor.
Curtea a constatat ca un sistem bazat pe suprematia Conventiei si a jurisprudentei aferente acesteia asupra dreptului
 intern permite instantelor nationale sa inlature - din oficiu sau la cererea partilor - prevederile pe care le considera
incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale.
 (Decizia civila nr. 273/R-CA/15.02. 2011