Constata ca, prin contestatia inregistrata la 27 august 2010, contestatoarea NSG a solicitat in contradictoriu cu intimata Casa judeteana de Pensii V recalcularea pensiei conform adeverintei nr.151/29.04.2010 eliberata de S.C. P S.A. V incepand cu da...

Constata ca, prin contestatia inregistrata la 27 august 2010, contestatoarea NSG a solicitat in contradictoriu cu intimata Casa judeteana de Pensii V recalcularea pensiei conform adeverintei nr.151/29.04.2010 eliberata de S.C. P S.A. V incepand cu data nasterii dreptului si obligarea la plata sumelor reprezentand diferenta dintre  pensia cuvenita  si pensia efectiv incasata incepand cu data nasterii dreptului si pana la emiterea unei noi decizii de pensionare.
In motivare s-a aratat ca a fost angajata la Centrul de Proiectare Judetean V in perioada 20.08.1969 - 1.04.1990 in functia de tehnician proiectant principal  si in toata aceasta perioada a beneficiat de adaosuri (diferente de manopera) in afara drepturilor salariale trecute in carnetul de munca.
Acest adaos platit pe perioada lucrata a avut caracter permanent si s-a acordat in functie de manopera repartizata pe lucrare.
La calculul cuantumului pensia insa, nu au fost avute in vedere aceste sume.
Prin adeverinta nr.151/29.04.2010 fostul angajator confirma toate sustinerile si arata ca sumele acordate in plus fata de retributia tarifara au facut parte  din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat si virat contributia CAS.
Intrucat pe perioada mentionata s-au retinut sume de bani de catre Statul Roman cu titlul de contributie catre CAS din platile acordate in plus fata de retributia tarifara, ca la calculul pensiei nu au fost luate in considerare, avand in vedere si disp. art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, apreciaza ca este indreptatita la recalcularea pensiei.
Intimata a depus intampinare sustinand ca nu s-a emis decizie ci doar o adresa de raspuns prin care i s-a comunicat ca adeverinta nr.151/29.04.2010 eliberata de S.C. P S.A. nu poate fi luata in calculul pensiei ca atare contestatia este inadmisibila pentru ca legea nu prevede un drept de contestare.
A mai aratat  ca adeverinta emisa de S.C. P S.A. la care face referire contestatoarea nu poate fi avuta in vedere deoarece sumele mentionate reglementeaza forma de retribuire in acord global si ca aceste sume nu fac parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.
Prin sentinta civila nr.885/16 noiembrie 2010, Tribunalul V, Sectia civila a admis actiunea formulata de contestatoare si a fost obligata parata sa emita decizie de recalculare a pensiei pentru reclamanta prin care sa fie valorificata la calculul punctajului mediu anual, sumele primite de reclamanta ca adaosuri cu caracter permanent mentionate in adeverinta nr.151/29.04.2010 si anexa acesteia pentru perioada ianuarie 1974 - 1.04.1990.
A mai fost obligata parata sa plateasca reclamantei diferentele dintre pensia efectiv primita si cea cuvenita dupa
recalculare, pe perioada august 2007 pana la emiterea deciziei de recalculare si cheltuieli de judecata in cuantum de
250 lei.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Din copia adeverintei nr.151/29 aprilie 2010 (fila 6) eliberata de S.C.P S.A. a rezultat ca petenta pe perioada cat
 a lucrat in cadrul unitatii, a beneficiat de adaosuri - diferenta de manopera, acest adaos a avut caracter permanent
 si s-a acordat in functie de manopera repartizata pe lucrare pentru colectivul elaborator.
Rezulta de asemenea ca aceste sume au facut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat si
 virat CAS - ul, dar salariatului conform legislatiei in vigoare nu i s-a calculat, retinut  si virat contributiile 
de asigurari sociale  de catre angajator dar si ca depunerea contributiilor s-a facut lunar la fondul asigurarilor
 sociale de stat.
Cata vreme unitatea a calculat si virat CAS, instanta a constatat ca valorificarea acestei adeverinte in temeiul
 art.7 alin.3 din OUG 4/2005 este in concordanta cu principiile  instituite prin Legea nr.19/2000.
Potrivit disp.art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 (modificata prin Legea 78/2005), decizia de recalculare poate fi
modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar intocmite conform prevederilor legale
din care rezulta alte date decat cele utilizate  la recalcularea initiala.
In anexa 1 a OUG nr.4/2005, legiuitorul opteaza pentru luarea in calcul a oricaror sporuri acordate de catre
 ministerul de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade evidentiate impreuna  cu salariile
aferente in statele de plata  pentru care s-a datorat si s-a virat contributia de asigurari sociale.
Sustinerea intimatei din intampinare, ca cererea este inadmisibila nu poate fi primita de instanta cata vreme
potrivit prev.art.155 lit.d, e, f din legea pensiilor, tribunalul solutioneaza in prima instanta litigiile
privind deciziile de pensionare, refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri privind drepturile de asigurari
sociale si modul de stabilire si de plata a pensiilor, dar si avand in vedere disp.art.82 alin.2 coroborate cu
 cele ale art.169 din Legea nr.19/2000 potrivit carora drepturile de pensie se recalculeaza de casele teritoriale
de pensii  in raza carora isi are domiciliul asiguratul in raport de actele depuse de acesta.
Instanta a apreciat ca se impune valorificarea sumelor pretinse de catre contestatoare, deoarece nu se poate ignora
 faptul ca potrivit  dispozitiilor art.2 alin.1 din OUG nr.4/2005 recalcularea se face cu respectarea principiilor
prevazute de Legea 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivitatii  instituit
 de art.2 lit.e din Legea 19/2000, conform caruia drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor
de asigurari sociale platite.
Facand dovada retinerii CAS (adeverinta fila 6) pentru aceste sume si neluarea in considerare a principiului
contributivitatii s-ar ajunge la obtinerea unei prestatii de asigurari sociale ce nu ar fi proportionala cu pretul platit
 pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea dreptului de pensie.
Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat recurs intimata Casa Judeteana de Pensii V,
criticand-o pentru nelegalitate, fara a invoca vreun temei legal, insa criticile sale pot fi incadrate in dispozitiile
 art.304 pct.9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:
- prima instanta s-a pronuntat in mod nelegal atunci cand a admis actiunea formulata de catre intimata-contestatoare,
 deoarece O.U.G. nr.4/2005 prevede in mod clar ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu conform
legislatiei anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire in acord sau cu bucata; in concluzie mentiunile din
adeverintele referitoare la acordul global nu produc consecinte juridice.
- in considerentele deciziei ICCJ nr.30/16.11.2009, desi s-a respins recursul in interesul legii, s-a stabilit in mod
 clar care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensii, iar cu privire la acordul global se
arata ca acesta nu poate fi luat in considerare, situatie fata de care sunt incidente dispozitiile art.164 din Legea
 nr.19/2000.
S-au formulat concluzii scrise de catre intimata-contestatoare, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca
nefondat, pe considerentul ca, din adeverinta nr.151/20.04.2010 si anexa acesteia, depusa la dosar, rezulta ca acesteia
 i s-au retinut si virat contributia pentru pensia suplimentara in temeiul dispozitiilor art.1 din Decretul nr.389/1972,
art.2 din Legea nr.49/1992, situatie fata de care in speta este aplicabil principiul contributivitatii, potrivit cu care
drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.
Sustinerea recurentei-intimate cu privire la mentiunile din anexa 1 pct. VI la O.U.G. nr.4/2005, contravine in mod flagrant
prevederilor Legii nr.19/2000, in sensul ca nu respecta principiul contributivitatii, reglementat de legea respectiva.
S-au solicitat cheltuieli de judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta instantei de fond, prin prisma motivelor de recurs invocate de
recurenta, Curtea va constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Veniturile obtinute suplimentar la retributia tarifara de incadrare au avut caracter permanent in perioada retinuta de
catre instanta de fond, fiind cumulate cu salariul individual brut si inclusa alaturi de celelalte sporuri in baza de
calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, achitandu-se astfel lunar atat cotele C.A.S., cat si contributia
la fondul pentru pensia suplimentara. Introducerea acestor sporuri in baza de calcul a contributiei pentru asigurari
 sociale se incadreaza astfel in dispozitiile art.23 din Legea nr.19/2000 si aceste sporuri sunt prevazute de art.78
din aceeasi lege.
Desi potrivit dispozitiilor O.U.G. nr.4/2005 sumele reprezentand acordul global sau alte adaosuri salariale nu s-ar fi
luat in calculul drepturilor de pensie, intrucat ele nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei
 anterioare, invocandu-se astfel imposibilitatea valorificarii respectivelor venituri (venituri pe care intimata-
contestatoare le probeaza cu adeverinta depusa la dosar), rolul instantei de judecata este nu doar de a constata si
cenzura directa aplicare a O.U.G. nr.4/2005, ci si de a interpreta astfel actul normativ prin prisma Legii nr.19/2000,
pentru ca procedura de calculare vizeaza tocmai inlaturarea discriminarilor, iar opinia este aceea ca sumele se impun a
fi luate in calcul si conform Deciziei C.C. nr.736/2006.
Rationamentul juridic care sta la baza formarii acestei convingeri a instantei judecatoresti este fundamentat astfel de
forta juridica a legii fata de ordonanta, pe considerente de echitate si motive care tin de preeminenta principiilor in
baza carora un text de lege a fost edictat in raport de exceptiile ce au la baza tratamente discriminatorii.
Conform dispozitiilor art.2 alin.1 din O.U.G. nr.4/2000, modificata, recalcularea se efectueaza prin determinarea
 punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii cu respectarea Legii nr.19/2000.
Din mentiunile aratate in adeverinta depusa la dosar, rezulta ca intimata-contestatoare a realizat venituri suplimentare,
 respectiv adaosuri salariale care au fost astfel incluse in baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari
 sociale si pensii suplimentare. Pe toata aceasta perioada s-au achitat lunar cotele la CAS, inclusiv contributia la
 pensia suplimentara conform cu legislatia in vigoare la acea data, iar sporurile pentru care a prestat munca
intimata-contestatoare au avut caracter de venit in intelesul Legii nr.57/1974.
Potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii au varsat contributia de 15% din castigul brut realizat de personal,
 indiferent de forma in care au fost realizate aceste venituri.
In conformitate cu dispozitiile art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor se utilizeaza salariile brute
 sau nete in baza inregistrarilor din carnetele de munca, iar la alin.2 se stipuleaza ca se au in vedere si sporurile
 inregistrate in carnetele de munca. Aceasta nu inseamna insa ca sporurile neinregistrate in carnetele de munca si care
au intrat in bazele de calcul a contributiei de asigurari sociale, nu ar putea fi luate in considerare, atata vreme cat
se face dovada existentei acestora prin adeverinte, intrucat ar atrage incalcarea uneia dintre principiile ce guverneaza
sistemul public de asigurari sociale.
In baza art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor si
asigurarilor sociale platite, iar veniturile la care a facut referire au fost avute in vedere la calcularea si
aplicarea contributiilor.
Nu se poate admite ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale sa fie constituita si din aceste sume, iar
 la stabilirea pensiei cu prestatie de asigurari sociale sa nu se ia in considerare, deoarece ne-am afla in situatia
in care aceasta prestatie nu ar fi proportionala cu pretul platit, creandu-se o inechitate.
Mai mult, in aplicarea dispozitiilor art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000, sunt si dispozitiile cuprinse in Ordinul
 nr.680/1 august 2007, pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 care, la punctul 19
de la Sectiunea I, prevede ca prin sintagma venit brut realizat lunar se intelege venitul brut in bani achitat din
 fondul de salarii, conform enumerarilor prevazute la lit.a)-l) din lege si anume, cu titlu de exemplu: sporuri,
indemnizatii si sume acordate sub forma de procent pentru conditii grele, periculoase, nocive, premii anuale si
 cele din cursul anului sub diferite forme, sume platite conform legii sau conform contractelor colective de munca,
 alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele colective de munca, sume rezultate prin
"plata cu ora", indemnizatii de sedinta s.a.
Principiul aplicabil spetei este cel al contributivitatii, potrivit caruia drepturile de asigurari sociale, inclusiv
 pensiile, se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.
Nu in ultimul rand jurisprudenta CEDO a asimilat drepturi care decurg din politici sociale, cu notiunea de "bun"
in sensul dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1, in sensul ca o reducere substantiala a nivelului pensiei este
 considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate atunci cand persoana a platit cotizatiile obligatorii,
 a indeplinit conditiile cerute de legea interna la data respectiva, existand o relatie directa intre totalul
cotizatiilor varsata in decursul vietii si dreptul de a beneficia obligatoriu de o fractiune din patrimoniul de pensii.
Si prin decizia nr.872/25 iunie 2010 a Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit ca dispozitiile art.9 din
 Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale,
s-a statuat ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, acesta
 fiind obligat prin lege sa constituie la bugetul asigurarilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul
venitului realizat.
Corelativ, se naste obligatia statului ca in perioada pasiva a vietii individului sa-i plateasca o pensie al carei
cuantum sa fie guvernat de principiul contributivitatii, cele doua obligatii fiind intrinsec si indisolubil legate.
Scopul pensiei este acela de a compensa in perioada pasiva a vietii persoanei asigurate contributiile varsate de
catre acesta la bugetul asigurarilor sociale de stat in temeiul principiului contributivitatii si de a asigura
mijloacele de subzistenta a celor care au dobandit acest drept in conditiile legii. Astfel, statul are obligatia
pozitiva de a lua absolut toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se abtine de la orice
comportament de natura a limita in vreun fel dreptul la asigurari sociale.
Nu in ultimul rand, ICCJ, prin Decizia nr.5/20 septembrie 2010, a admis recursul in interesul legii, in sensul ca,
interpretarea dispozitiilor art.2 lit.e, art.78 si art.164 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 si art.1 si 2 din O.G.
 nr.4/2005, se interpreteaza in sensul ca, sumele platite pentru munca prestata de fostii salariati in regim de
lucru prelungit, in conditiile art.1 si 2 din Hotararea Consiliului de Ministri nr.1546/1952, se au in vedere la
 stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public.
Instanta de fond, este chiar obligata in baza principiului plenitudinii de jurisdictie si in baza dispozitiilor
 art.6 din CEDO, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil si rezonabil sa examineze si eventual sa
cenzureze raportat la dispozitiile legale in materie, legalitatea si temeinicia emiterii deciziilor de
pensionare ale recurentei.
De asemenea, tot instanta de judecata este suverana in a aprecia si interpreta dispozitiile legale in materia
 dreptului la pensie, printr-o corelare corespunzatoare a textelor prevazute de lege, in conformitate cu
jurisprudenta constata a instantelor judecatoresti, precum si cea a CEDO.
Referirea recurentei-intimate la decizia nr.30/16.11.2009 a ICCJ este nefondata, deoarece prin acea decizie
s-a respins recursul in interesul legii referitor la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public,
 provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, cu posibilitatea luarii in considerare a formelor
 de retribuire obtinute in acord global prevazute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974.
Intrucat dispozitivul reprezinta partea din hotararea judecatoreasca ce solutioneaza cauza litigioasa dedusa
 judecatii si cuprinde dispozitia obligatorie de executat, iar prin respingerea recursului nu sunt cuprinse
astfel de dispozitii cu caracter executoriu, simpla mentionare in considerente a unor texte de lege care,
aparent, ar solutiona problema de drept supusa analizei in recurs, nu confera recursului in interesul legii
obligativitatea aplicarii acestor dispozitii in sensul pretins de recurenta, nefiind incidente dispozitiile
art.329 alin.3 Cod procedura civila.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea, in baza dispozitiilor art.312 si art.316 Cod procedura civila, precum
 si dispozitiile art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimata
 si in baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila va obliga pe recurenta-intimata sa plateasca
intimatei-contestatoare suma de 250 lei, cheltuieli de judecata.

10. In timpul mandatului si in termen de 2 ani de la incetarea mandatului, reprezentantilor alesi in
 organele de conducere ale organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul
individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza,
 decat cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale.

Art.10 alin.1 din Legea sindicatelor nr.54/2003
Art.150 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate
Art. 60 lit. h din Codul muncii

Potrivit art.60 lit. h din Codul muncii, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata executarii unei
 functii eligibile intr-un organism sindical decat pentru savarsirea unei abateri disciplinare grave sau savarsirea
unei abateri disciplinare repetate.
De asemenea, conform art.150 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate (f.72 dosar fond), conducerea
 societatii este obligata sa garanteze mentinerea pentru reprezentantii sindicatelor a locului de munca corespunzator
pregatirii lor profesionale, pe perioada detinerii functiei in cadrul sindicatului, precum si o perioada de 2 ani
dupa expirarea mandatului, neputand denunta contractul de munca decat cu aprobarea organului de conducere al
sindicatului pentru abatere grava si care nu are legatura cu activitatea sindicala.
In fine, art.10 alin.1 din Legea sindicatelor nr.54/2003 prevede ca in timpul mandatului si in termen de 2 ani
de la incetarea mandatului, reprezentantilor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale nu li se
 poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasa la
aprecierea celui care angajeaza, decat cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei
sindicale.
Asa cum corect a retinut tribunalul, ceea ce este relevant in speta este exercitarea de catre contestator la data
concedierii a unei functii eligibile intr-un organism sindical - lider de grupa sindicala - , functie care nu permitea
 concedierea contestatorului decat in anumite conditii (neindeplinite in speta). Ca atare, apar lipsite de relevanta
 faptul ca timpul de lucru al contestatorului era redus cu 8 ore pentru activitati sindicale (f.131 dosar fond), iar
nu cu 40 ore, precum si faptul ca conducerea societatii nu ar fi cunoscut calitatea de lider sindical a contestatorului.
(Decizia civila nr. 43/R-CM/ 11 ianuarie 2011)