Asupra cererilor de fata, constata ca, prin decizia civila nr.1524/R/30 septembrie 2010, Tribunalul A. - Sectia civila a admis recursurile declarate de paratele B.M., B.M. si M.F.I. si a modificat in tot sentinta civila nr.2340/15.03.2010 pronun...

           Asupra cererilor de fata, constata ca, prin decizia civila nr.1524/R/30 septembrie 2010, Tribunalul A. - Sectia
 civila a admis recursurile declarate de paratele B.M., B.M. si M.F.I. si a modificat in tot sentinta civila
nr.2340/15.03.2010 pronuntata de Judecatoria Pitesti, in sensul respingerii actiunii precizate ca fiind formulata de o
persoana fara calitate procesuala activa.
           Pentru a se pronunta in acest sens, tribunalul a retinut ca din certificatul de nastere al
reclamantului-intimat, declaratia de infiere nr.459/15.04.1958, decizia de infiere nr.3/456/15.04.1958 si actul de
 infiere din aprilie 1958 reiese ca reclamantul  M.D.C., nascut A.C.C. (fiul lui A.C. si A.E.) a fost infiat de M.D.,
iar certificatul de nastere in care figureaza ca parintii sai firesti A.C. si A.E. a fost anulat conform mentiunii facute
in acest sens pe inscris. Tot astfel, din art.1 si 3 din decizia de infiere nr.3/458/15.04.1958 rezulta ca a fost
incuviintata infierea minorului A. C. C., nascut la data de 19.08.1941, infietorul M. C. D. dispunandu-se a fi trecut ca tata de sange al infiatului.
           Decizia sus mentionata a fost intemeiata si pe dispozitiile art.79 din Codul familiei in vigoare la acea
data,
potrivit carora, la cererea comuna a tuturor celor indreptatiti sa consimta la infiere, autoritatea tutelara poate
incuviinta infierea cu toate efectele unei filiatii firesti. De la data cand aceasta infiere isi produce efectele,
infiatul devine ruda cu rudele celor care infiaza, ca un copil firesc al acestora din urma, iar drepturile si indatoririle
izvorate din filiatie intre cel infiat si parintii sai firesti si rudele acestora inceteaza. Cu toate acestea, se aplica
intre cel infiat si rudele sale firesti dispozitiile art.6 (care se refera la oprirea casatoriei intre rudele in linie
dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv).
           Prin urmare, s-a constatat ca reclamantul-intimat a pierdut, ca o consecinta a infierii cu efecte depline,
 drepturile si obligatiile izvorate din filiatia fata de parintii firesti A.C. si A.E., neavand vocatie la mostenirea
lor.
           Pentru aceste considerente, tribunalul a retinut ca reclamantul-intimat M.C. nu legitimeaza in cauza calitatea
procesuala activa, situatie fata de care au fost admise recursurile, modificata in tot sentinta si respinsa actiunea
precizata ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
           La data de 22 decembrie 2010, M.C. a formulat cerere de repunere in termenul de revizuire si cerere de
revizuire a deciziei nr.1524/R/30.09.2010, pronuntata de Tribunalul Arges, sustinand ca aceasta vine in contradictie cu
sentinta civila nr.5930/08.07.1999 a Judecatoriei P., definitiva prin neapelare.
           Prin cererea de repunere in termenul de revizuire, revizuientul a sustinut ca decizia civila nr.1524/R/2010
pronuntata in dosarul nr.2604/280/2009 a fost redactata la data de 25.10.2010, insa acesta a luat cunostinta de continutul
 sau abia la data de 07.12.2010, cand i-a fost eliberata copia solicitata la data de 02.12.2010, prin urmare, pana in
 acel moment nu a avut posibilitatea sa constate ca decizia tribunalului este contrara sentintei civile nr.5930/1999,
 pronuntata in dosarul nr.13629/1997 al Judecatoriei P..
           In aceasta situatie, revizuientul considera ca a fost impiedicat sa exercite calea extraordinara de atac in
termenul prevazut de lege (o luna de la pronuntare)   printr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
           In motivarea cererii de revizuire, revizuientul a aratat ca este fiul lui A.C. si A. E., iar prin decizia
nr.3/458/15.04.1958 a fostului Sfat Popular al comunei C. a fost incuviintata cererea de infiere a sa de catre M.C.D.,
in temeiul dispozitiilor art.66 si urm. din Codul familiei, cu efectele unei "infieri simple", urmand ca de la data
 respectiva sa se numeasca "M.D.C.", iar infietorul sa fie trecut ca tata ,,de sange" in certificatul de nastere.
           Avand in vedere aceasta situatie, ca si imprejurarea ca A.E., mama  fireasca a revizuientului a fost
mentinuta ca atare in actele de stare civila si dupa emiterea deciziei de infiere mentionata, la decesul acesteia
nimeni nu i-a contestat vocatia succesorala si, in consecinta, retinandu-se ca are calitatea de mostenitor legal, alaturi
 de B. C., fiul surorii sale, B.M., prin sentinta civila nr.5930/08.07.1999, pronuntata de Judecatoria P. in dosarul
nr.13629/1997, s-a dispus iesirea din indiviziune si partajarea terenurilor ce au apartinut acesteia.
           A mai sustinut revizuientul ca, in luna martie 2009, prin actiunea ce a format obiectul dosarului
nr.2604/280/2009, a solicitat rectificarea titlului de proprietate nr.37224/03.03.1993, in sensul ca alaturi de
 nepotul sau, B.C., sa fie trecut si revizuientul la rubrica mostenitori ai defunctei A. E., pentru terenul cu vegetatie
 forestiera in suprafata de 1 ha. ce a apartinut autoarei lor.
           Urmare a decesului lui B.C., in cauza au fost introduse intimatele B.M., B.M si M.F.A.
           Fiind investit cu recursul declarat de B.M., care a invocat, printre altele, si exceptia lipsei calitatii
 procesuale active , prin decizia atacata, tribunalul a retinut ca, urmare a deciziei de infiere mentionata, relatiile
 de rudenie dintre revizuient si parintii firesti au incetat, neavand vocatie la succesiunea acestora.
           In consecinta, retinand ca nu legitimeaza in cauza calitatea procesuala activa, tribunalul a modificat in
tot sentinta civila nr.2340/15.03.2010 a Judecatoriei Pitesti, in sensul ca a respins actiunea reclamantului ca fiind
formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
           Asadar, in legatura cu vocatia succesorala si calitatea sa de mostenitor al defunctei AE, s-au pronuntat
 doua hotarari definitive: sentinta civila nr.5930/08.07.1999, ramasa definitiva prin neapelare si decizia civila
nr.1524/R/30.09.2010 pronuntata de Tribunalul A. - Sectia civila, in dosarul nr.2604/280/2009, ultima venind in
 contradictie cu cea dintai, motiv pentru care se impune anularea sa si trimiterea cauzei la acelasi tribunal pentru
a se pronunta asupra fondului.
           Intimatele M.I., B.M. si B.M. au depus intampinare, prin care au solicitat respingerii cererii de repunere
in termen, cu consecinta respingerii cererii de revizuire, ca tardiv formulata, iar in subsidiar respingerea cererii
de revizuire, ca inadmisibila, intrucat cea de a doua decizie nu evoca fondul, conditie in lipsa careia cererea de
 revizuire nu poate fi primita (f.21-24).
           In sustinerea cererii de revizuire s-au depus la dosarul cauzei inscrisuri, respectiv acte de stare civila
 (f.30-33).
           Analizand cererea de repunere in termenul de formulare a caii de atac extraordinare a revizuirii si,
pe cale de consecinta exceptia de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea constata ca prima este neintemeiata,
urmand a fi respinsa.
           Astfel, potrivit art.322 alin.1 Cod pr.civila, revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta
 de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se
poate cere pentru cazurile expres si limitativ prevazute la punctele 1-10 ale aceluiasi text de lege.
           Revizuirea deci, este o cale de atac extraordinara, de retractare, prin care se poate obtine
desfiintarea doar a anumitor hotarari judecatoresti definitive sau irevocabile, pentru motive de netemeinicie,
in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.
           Caracterul extraordinar al acestei cai de atac, precum si consecintele pe care retractarea hotararii
 le-ar putea avea pentru parti si pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclama analizarea cererii,
 cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia, a termenului de formulare si  al motivelor de revizuire invocate.
           In speta dedusa judecatii se solicita revizuirea unei hotarari date de o instanta de recurs in privinta
careia se sustine ca ar fi potrivnica unei alte hotarari pronuntate de o instanta de grad inferior, in una si aceeasi
 pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate, in temeiul art.322 pct.7 Cod procedura civila.
           Termenul de promovare a caii de atac intemeiata pe acest motiv este cel de o luna, calculat de la pronuntarea
 hotararii instantei de recurs, art.324 alin.1 pct.1 teza I Cod procedura civila neconditionand momentul de inceput
 al calculul termenului, de comunicarea hotararii catre partea interesata, ci de pronuntarea acesteia.
           Analizand dispozitivul deciziei civile nr.1524/R din 30 septembrie 2010 a Tribunalului A. - Sectia civila
 (f.45-47 dosar fond), Curtea constata ca aceasta a fost pronuntata la data de 30 septembrie 2010, data de la care
 curge termenul in care poate fi supusa revizuirii hotararea judecatoreasca, in considerarea si a dispozitiilor
art.101 alin.3 si urmatoarele Cod procedura civila.
           Neexercitarea caii de atac ori neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage
decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare
 mai presus de vointa ei, caz in care actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea
impiedicarii, urmand a fi aratate in acelasi termen si motivele impiedicarii(art.103 Cod procedura civila).
           In speta, Curtea  retine ca revizuientul nu a facut dovada indeplinirii conditiilor impuse de art.103 Cod
procedura civila pentru a putea fi repus in termenul de revizuire, imprejurarea ca, pana la redactarea hotararii,
25.10.2010, nu a putut constata contrarietatea acesteia fata de sentinta civila nr.5930/1999 a Judecatoriei P.
 neputand fi o astfel de cauza, atata timp cat, de la redactarea sa si pana la promovarea cererii de revizuire au
mai trecut aproximativ 2 luni, iar revizuientul a solicitat a-i fi eliberata copie dupa aceasta hotarare abia la un
interval de timp de mai mult de o luna de la redactare, respectiv la data de 2.12.2010.
           Prin urmare, nefiind indeplinite conditiile repunerii in termenul de exercitare a revizuirii, in temeiul
art.103 Cod procedura civila, Curtea a respins aceasta cerere si, pe cale de consecinta, pentru considerentele mai sus
 exprimate, in temeiul art.322 pct.7 raportat la art.324 alin.1 pct.1 teza I Cod procedura civila, a respins, ca tardiv
 formulata, cererea de revizuire a deciziei civile nr.1524/R din 30 septembrie 2010, pronuntata de Tribunalul
A. - Sectia civila, in dosarul nr.2604/280/2009.

7. Decaderea din proba, ca sanctiune procesuala, nu reprezinta o impiedicare a dreptului de acces la instanta sau a
dreptului la aparare, cata vreme partea nu isi exercita drepturile procedurale recunoscute de lege cu buna credinta.
 Exprimarea, de catre minor, a unei pozitii contrare masurii luate de catre instanta nu prezinta relevanta in
conditiile in care, din intreg materialul probatoriu, a rezultat ca minorul are un comportament psihic afectat
tocmai de violentele fizice si morale la care este supus de catre tatal sau.

Art.188 Cod procedura civila
Art.723 alin.1 Cod procedura civila
Art.94 alin.4 din Legea nr.272/2004             Decaderea din proba, ca sanctiune procesuala, nu reprezinta o impiedicare a dreptului de acces la
instanta sau a dreptului la aparare, cata vreme partea nu isi exercita drepturile procedurale recunoscute de lege cu
buna credinta, asa cum obliga dispozitiile art.723 alin.1 Cod procedura civila.
            Or, cum se poate observa, paratul-recurent este cel care nu s-a prezentat pentru a insista in administrarea
probei sau, in masura in care martorii s-ar fi aflat intr-o pozitie de dusmanie fata de sine, sa solicite inlocuirea lor.
            De aceea, nu se poate gasi vreo culpa in incalcarea cerintelor impuse de art.6 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil si asigurarea dreptului de aparare.
            Exprimarea, de catre minor, a unei pozitii contrare masurii luate de catre instanta, se constata de catre
prezenta Curte ca neprezentand relevanta in conditiile in care, din intreg materialul probatoriu, a rezultat ca minorul
are un comportament psihic afectat tocmai de violentele fizice si morale la care este supus de catre tatal sau, violente
 sub imperiul carora refuza contactul cu alte persoane, are o dezvoltare psihosociala anormala, tendinte exprimate de
suicid si alte asemenea manifestari ce exced unui comportament normal pentru un copil de varsta sa.
            Concluzia este aceea ca, si in momentul in care si-a exprimat o astfel de atitudine, copilul a facut-o sub
imperiul acelorasi stari induse de tatal sau, asa incat, chiar daca luarea unei masuri contrarii tinde la a-l nemultumi
pe acesta, pentru moment aceasta este singura solutie apta de a-i oferi cadrul necesar recuperarii sale.
   (Decizia civila nr.569/R-MF/29 Martie 2011)