Constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 03.02.2010, sub nr. 412/109/2010, reclamantul I.M. a chemat in judecata pe paratul S.P.L.T. solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa fie obligat la...

Constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 03.02.2010, sub nr. 412/109/2010, reclamantul
 I.M. a chemat in judecata pe paratul S.P.L.T. solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa fie obligat la reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior concedierii colective, respectiv diriginte de santier in cadrul S.T. si sa-i plateasca toate drepturile banesti ce i se cuvin de la data incetarii contractului individual de munca din cadrul fostei S.C. T. 2000 S.A., respectiv 1.08.2009, pana la reintegrarea in munca in cadrul societatii parate.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a fost salariat al S.C. T. 2000 S.A. ocupand functia de diriginte de santier
 in cadrul S.T., iar prin decizia nr.1125/20.07.2009, contractul de munca dintre parti a incetat prin concediere in
temeiul art.65 lit.c) Codul muncii. A mai precizat ca, pentru a se asigura continuitatea serviciului de T. in M.P.,
 Consiliul Local a infiintat S.P.L.T., unitate bugetara care a preluat 472 din totalul de 980 de salariati ai fostei
S.C. T. S.A. in baza H.C. nr.290/2009 (art.6), lista nominala a personalului preluat aprobandu-se prin decizia directorului
 noului serviciu infiintat. A mai invederat ca, la preluarea personalului, nu s-au respectat dispozitiile art.72 din C.M.,
intrucat nu au fost instiintati salariatii pentru a-si manifesta in scris dorinta de reangajare si nu au fost respectate
 criteriile de prioritate ce au fost avute in vedere la concediere. Pe de alta parte, un alt motiv pentru care trebuia
sa isi reia activitatea la noul serviciu infiintat, pe vechiul post, este calitatea pe care o avea ca reprezentant al
 salariatilor fiind lider de sindicat in cadrul Sindicatului Termo. Intrucat noua societate are acelasi sediu cu cel al
 persoanei juridice desfiintate si aceleasi organe de conducere, schimbandu-se doar denumirea, iar personalul a fost
 selectat pe criterii "numai de ei stiute" din fostii salariati, incalcandu-se astfel dispozitiile legale in materia
concedierii si a angajarii in sectorul bugetar, se arata ca desfiintarea locului de munca al reclamantului in aceste
 conditii nu a fost reala, efectiva si serioasa.
La termenul de judecata din data de 24.03.2010, reclamantul a precizat ca nu intelege sa conteste decizia de concediere,
 fiind nemultumit de faptul ca nu a fost instiintat pentru a fi incadrat la noul serviciu.
Paratul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii avand in vedere ca reclamantul
 a avut raporturi de munca cu SC T. 2000 SA de unde a fost concediat in temeiul art.65 c. Muncii, iar pe fondul cauzei
a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca SPL de T. al Mun. Pitesti este o persoana juridica nou infiintata care
 nu a fost implicata in concedierile colective la care face referire reclamantul. Potrivit art.6 din H.C.L. nr.290/2009,
invocate de catre reclamant, "incadrarea personalului se face prin preluare, in conditiile legii de la SC T. 2000 SA, cu
 respectarea numarului de posturi aprobat potrivit prezentei hotarari", lista nominala a personalului preluat fiind
aprobata de directorului unitatii fara a i se impune criterii de selectie. Mai mult decat atat, se arata ca postul ocupat
 de reclamant la fostul angajator nu se regaseste in statul de functii al SPL T..
In cursul cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost solicitate relatii
de la parata care au foste depuse la dosar, partial.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, aceasta a fost pusa in discutia partilor la termenul de judecata din
data de 16.06.2010 si considerata, de catre instanta, drept o aparare pe fondul cauzei ce urmeaza a fi tratata ca atare.
Prin sentinta civila nr.883/CM/21 iunie 2010 pronuntata de T.A. - Sectia civila - Complet specializat pentru conflicte
 de munca si asigurari sociale a fost respinsa actiunea formulata de reclamant.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, reclamantul a fost salariatul SC T. 2000 SA in functia de tehnician in
 cadrul S.T., astfel cum rezulta din cuprinsul carnetului de munca de la filele 61-79.
La data de 20.07.2009, prin decizia nr.1125 (fila 50), s-a dispus concedierea acestuia potrivit art.65 Codul muncii.
Decizia de concediere mentionata nu a fost contestata de catre reclamant.
Prin Hotararea Consiliului Local nr.290 din 6.07.2009 (filele 4 - 7) a fost infiintat S.P.L.T. al Municipiului Pitesti
 care functioneaza, prin gestiune directa, in conditiile legii si ale hotararii, fiind in subordinea Consiliului Local
al Municipiului Pitesti.
Potrivit art.2 din H.C.L. (fila  5), organigrama si statul de functii ale SPLT se aproba conform anexelor nr.1 si 2,
 iar conform art.6 incadrarea personalului se face prin preluare, in conditiile legii, de la S.C. T. 2000 S.A.,
 cu respectarea numarului de posturi aprobat potrivit hotararii, lista nominala a personalului preluat aprobandu-se prin
 decizia directorului numit in conditiile art.1alin.8.
Din anexele 1 si 2 la HCL nr.290/06.07.2009 (f. 9-35) rezulta ca reclamantul nu este cuprins intre persoanele angajate de
 catre Serviciul nou infiintat. De asemenea, la dosar, nu s-a facut dovada atacarii si anularii acestei hotarari.
Prin prezenta actiune reclamantul solicita reintegrarea pe postul detinut anterior desfacerii contractului de munca, dar
la societatea parata, pe considerentele ca SPLT Pitesti nu este o societate nou infiintata, ci aceeasi societate de la
 care a fost concediat, fiind incidente dispozitiile art.72, dar si 169 - 170 Codul muncii.   
In legatura cu cele invocate, analizand cuprinsul H.C.L. nr.290/06.07.2009, de infiintare a SPLT, instanta apreciaza ca
nu suntem in situatia unui transfer de intreprinderi, nefiind aplicabile in cauza dispozitiile art.169-170 Codul muncii
 si ale Legii nr.67/2006.
Astfel, potrivit art.169 alin.1 Codul muncii "salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se
 produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii".
In sensul Legii 67/2006, privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau
 al unor parti ale acestora, art.4 lit. d, prin "transfer" se intelege "trecerea din proprietatea cedentului in proprietatea cesionarului a unei intreprinderi, unitati sau a unor parti ale acestora, avand ca scop continuarea activitatii principale sau secundare, indiferent daca urmareste sau nu obtinerea unui profit".
In speta de fata nu a avut loc un transfer de intreprindere sau unitate in sensul art. 4, neexistand un contract de cesiune
sau fuziune, conform art. 1 din lege, intre S.C. T. 2000 S.A. si SPLT Pitesti, preluarea de care se face vorbire in
 hotararea Consiliului Local facandu-se prin noi angajari de personal de la vechea societate si, in niciun caz, prin
transfer.
In sprijinul acestei sustineri vin si disp.art.169 alin 2 si 3 Codul muncii in raport de care drepturile si obligatiile
cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului vor fi transferate integral
 cesionarului. Transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere
individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent ori de catre cesionar. Aceste prevederi se regasesc si in
 legea 67/2006, art.7.
Or, reclamantul din prezenta cauza a fost concediat de la vechiul angajator in temeiul art.65 Codul muncii, concediere
necontestata de acesta.
In sensul inexistentei unui transfer de unitati sunt si prevederile art.5 din legea 67/2006, care la alin.1 mentioneaza
ca "drepturile si obligatiile cedentului, care decurg din contractele individuale de munca si din C.C.M. aplicabil,
existente la data transferului vor fi transferate integral cesionarului." La alin.2 al art.5 se prevede expres ca
"prevederile alin.1 nu se aplica in cazul in care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciara sau
 faliment, potrivit legii."
In aceasta situatie, apare neavenita solicitarea reclamantului ca instanta de judecata sa oblige o alta persoana juridica
 sa incheie un contract de munca cu o persoana fizica, respectiv sa dispuna "reintegrarea" pe postul detinut anterior,
 dar la un alt angajator.
Altfel, s-ar incalca principiul negocierii prealabile angajarii intr-un raport de munca prevazut de art.17 alin.41 Codul
 muncii, cat si principiul consensualitatii si al bunei credinte prevazut de art.8 Codul muncii.
Modalitatea in care s-au efectuat angajari de catre Serviciul nou infiintat este un aspect care excede cadrului procesual
 din prezenta cauza atata timp cat HCL nr.290/06.07.2009 cu anexele 1 si 2 nu a fost contestata.
Este adevarat ca personalul preluat de la S.C. T. 2000 S.A. nu a fost evaluat in vederea noilor angajari, dar nu exista
 criterii de selectie impuse de H.C.L. mentionata si nici nu se prevede in aceasta hotarare ca va fi preluat intreg
personalul care a desfasurat activitate in cadrul SC T. 2000 SA.
Dimpotriva, art.6 din H.C.L. prevede ca incadrarea personalului la noul Serviciu se face prin preluare, in conditiile
legii, de la S.C. T., cu respectarea numarului de posturi aprobat potrivit prezentei hotarari.
Cu atat mai mult cu cat compartimentul, respectiv activitatea pe care o desfasura reclamantul la vechea unitate,
nu se mai regaseste in organigrama, respectiv obiectul de activitate al noului angajator.
In consecinta, neexistand transfer de unitati, nu exista obligatia SPLT sa angajeze intreg personalul existent
 la T. 2000 SA. Pentru aceleasi considerente, nu poate fi retinuta nici apararea reclamantului intemeiata pe dispozitiile
art.72 Codul muncii si nici apararea potrivit careia trebuie sa continue activitatea la noul angajator, intrucat a fost
lider de sindicat la S.T. existent in cadrul S.C. T. 2000 S.A.
Chiar daca reclamantul nu a avut raporturi de munca cu paratul, prezentul litigiu este un conflict de drepturi, in sensul
 art.1 alin.1 coroborat cu art.295 alin.2 Codul muncii, astfel ca va fi inlaturata apararea paratului in acest sens.
In consecinta, pentru considerentele mentionate si in raport de disp.art.281 Codul muncii instanta a respins prezenta
actiune.       
Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal, a declarat recurs reclamantul I.M., criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.304 pct.1, pct.8 si pct.9 Cod procedura civila, insa criticile sale pot fi incadrate numai in dispozitiile art.304 pct.1 si 9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:
- prima instanta nu a fost alcatuita, potrivit dispozitiilor legale, prin incalcarea art.25 si art.27 Cod procedura civila,
in sensul ca un membru al completului de judecata, respectiv magistrat Elena Anton, era incompatibila sa solutioneze
cauza de fata, incalcandu-se dispozitiile art.6 din CEDO; Astfel, ambii parinti ai magistratului respectiv, si anume
 Banescu Dorina si Banescu Paul, sunt fosti salariati ai SC T. 2000 SA si au fost preluati de catre intimata-parata la
societatea nou infiintata si, cum in speta dedusa judecatii se contesta tocmai aceasta preluare de catre recurentul-
reclamant, este pusa la indoiala impartialitatea respectivului magistrat.
- pe fondul cauzei sentinta primei instante este nelegala deoarece, din totalul de 980 de salariati ai SC T. 2000 SA,
 au fost preluati numai un numar de 472 de salariati, fara ca aceasta preluare sa se faca in conditiile prevazute de lege
si asa dupa cum rezulta din HCL nr.290/2009, respectiv dispozitiile art.6, care erau imperative si care trebuiau respectate
 de catre intimata-parata; In realitate, aceasta preluare s-a facut in mod subiectiv si clientelar, fara un concurs si fara
 criterii obiective, desi in speta dedusa judecatii era vorba de un caz tipic de transfer de intreprindere conform art.2
din Legea nr.67/2006.
- nu in ultimul rand, recurentul-reclamant a facut dovada ca in organigrama noii societati se regaseste in cadrul biroului
tehnic o alta persoana fara calificarea necesara, desi recurentul-reclamant avea cunostinte de specialitate in domeniu;
In plus, s-au interpretat in mod eronat dispozitiile art.5 din Legea nr.67/2006.
Intimata-parata SC T.C.C. SA a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si
 anume in ceea ce priveste prima critica care se refera la alcatuirea legala a completului de judecata pentru motivul
prevazut de dispozitiile art.25 si 27 alin.1 Cod procedura civila, se precizeaza ca nu este vorba de indeplinirea textelor
de lege prevazute si ca este adevarat ca ambii parinti ai magistratei sunt salariati ai intimatei-parate, insa, cu toate
acestea, nu poate fi pusa la indoiala impartialitatea ei.
Pe fondul cauzei, se precizeaza de catre intimata-parata ca solutia instantei de fond este legala, nefiind aplicabile
dispozitiile art.169 din Codul muncii, precum si a prevederilor Legii nr.67/2006, respectiv nu s-a produs un transfer al
 intreprinderii, al unitatii sau al unei parti a acesteia, iar HCL nr.290/6.07.2010 nu poate fi interpretata in sensul
 celor sustinute de catre recurentul-reclamant, deoarece art.5 alin.1 si 2 din Legea nr.67/2006 prevad ca, drepturile si
 obligatiile cedentului care decurg din C.I.M. si din C.C.M. aplicabil existente la data transferului, vor fi transferate
integral cesionarului.
Prevederile alin.1 nu se aplica in cazul in care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciara sau faliment
 potrivit legii, situatie care rezulta din sentinta nr.322/F/24.03.2009 pronuntata de Tribunalul Comercial Arges, ramasa
 irevocabila prin decizia nr.565/F/22.05.2009 pronuntata de C.A.P..
In fine, se precizeaza ca este adevarat ca in cuprinsul HCL nr.290/2010, respectiv in dispozitiile art.6, se prevede in
 mod expres ca angajarea salariatilor de la SC T. SA se face prin preluare catre noua societate, insa nu era necesar un
 concurs si persoanele care au fost pastrate in munca au fost cele cu o competenta profesionala dovedita. Se invoca, de
asemenea, decizia nr.1877/R/CM/13.12.2010 pronuntata de C.A.P., ca practica judiciara.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-
reclamant, Curtea constata ca recursul este fondat pentru prima critica, pentru urmatoarele considerente.
Potrivit dispozitiilor art.304 pct.1 Cod procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai
 pentru motive de nelegalitate in situatia in care instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.
Pe de alta parte, dispozitiile care privesc incompatibilitatea judecatorilor sunt de ordine publica, ceea ce inseamna
ca oricare dintre parti pot sa invoce aceasta situatie sau instanta, din oficiu, iar in cazul in care se constata
incompatibilitatea unuia dintre membrii completului de judecata sentinta pronuntata este lovita de nulitate absoluta.
In speta dedusa judecatii se invoca de catre recurentul-reclamant ca a luat cunostinta odata cu promovarea recursului
 ca unul din membrii completului de judecata, respectiv magistrat Elena Anton, era incompatibila sa solutioneze actiunea
formulata de catre acesta, deoarece ambii parinti ai magistratei sunt salariatii intimatei-parate si au fost supusi
aceleiasi proceduri judiciare, contestata de catre recurentul-reclamant, respectiv au fost preluati de catre SC T. 2000 SA,
 catre SC T. C.C. SA.
Pentru a verifica aceasta sustinere, Curtea a luat legatura telefonic cu respectivul magistrat, sens in care a fost
 incheiat si un referat la data de 22.11.2010 de catre grefierul de sedinta, care a confirmat ca parintii acesteia,
 respectiv numitii B. D. si B. P., au fost salariati la SC T. 2000 SA si preluati catre noua societate, respectiv SC T.C. C. SA.
In jurisprudenta C.E.D.O., independenta si impartialitatea instantei se gasesc in stransa legatura, situatie fata de care
o instanta care nu ofera suficiente garantii de independenta nu va putea fi considerata nici impartiala.
Lipsa prejudecatilor si atitudinea nepartinitoare sunt elemente definitorii ale impartialitatii: "Existenta impartialitatii
in sensul art.6 paragraf 1 din CEDO trebuie determinata conform unui text subiectiv, pe baza convingerilor personale ale
 unui anumit magistrat, intr-o anumita cauza, dar si conform unui text obiectiv, vizand sa stabileasca daca un judecator
 a oferit suficiente garantii pentru a exclude orice indoiala legitima in aceasta pricina" (cazul Hauschildt vs. Danemarca).
Urmand demersul subiectiv trebuie demonstrat, pornind de la faptele cauzei, ce gandea un anumit judecator, intr-o anumita
 circumstanta, daca a actionat sau nu in mod partinitor.
Demersul obiectiv a fost explicat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, astfel: ceea ce trebuie asigurat este
increderea pe care intr-o societate democratica instantele trebuie sa o inspire publicului si in primul rand oricarui
 justitiabil.
In aplicarea acestui text opinia partii in cauza cu privire la impartialitatea instantei este foarte importanta, dar nu
 decisiva. Esential este ca indoielile privitoare la impartialitate sa poata fi justificate in mod rezonabil. Insa,
daca exista o indoiala cat de cat justificata, magistratul banuit de aceasta atitudine partinitoare trebuie sa se
 retraga de la judecata cauzei si in acest context CEDO a aratat ca statul are obligatia de a verifica acuzatiile de
 partinire aduse unui magistrat.
In speta dedusa judecatii, raportat la faptul ca ambii parinti ai magistratului care a solutionat actiunea la fond au
fost salariati ai SC T. 2000 SA si in prezent lucreaza la societatea nou infiintata, respectiv la intimata-parata, si
 ca au fost supusi unei proceduri de preluare pe care recurentul-reclamant o contesta sub toate aspectele ce vizeaza
legalitatea si temeinicia acesteia, Curtea constata ca respectivul magistrat trebuia sa se abtina de la solutionarea
cauzei pentru respectarea unui proces echitabil si rezonabil si, de asemenea, pentru ca instanta sa ofere garantia de
 impartialitate prevazuta de dispozitiile art.6 din CEDO.
Fata de admiterea acestei critici, care conduce la nulitatea sentintei pronuntate in sensul ca instanta nu a fost alcatuita
 potrivit dispozitiilor legale, nu se mai impune de catre instanta de recurs a analiza celelalte critici din recursul
reclamantului, care vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, precum si
dispozitiilor art.291 din Codul muncii, va admite recursul si va casa sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeasi instanta.

3. Judecatorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, enuntand
 starea de fapt constatata, dovezile administrate si rationamentul juridic care a dus la adoptarea solutiei respective,
pentru a permite instantei de control judiciar sa exercite acest control asupra legalitatii si temeiniciei hotararii
atacate.
Art.261 pct.5 Cod procedura civila
 Art.25-27 Legea nr.33/1994
Legea nr.198/2004
Art.297 Cod procedura civila

...principiul general consacrat de Codul de procedura civila, prin art.261 pct.5 Cod procedura civila, impune ca orice
hotarare judecatoreasca sa fie motivata, judecatorii fondului fiind datori sa arate motivele de fapt si de drept care au
format convingerea instantei, enuntand starea de fapt constatata, dovezile administrate si rationamentul juridic care a
dus la adoptarea solutiei respective.
Nemotivarea hotararii, desi nu este prevazuta ca o cauza de desfiintare in Codul de procedura civila, fata de caracterul
imperativ al dispozitiilor art.261 pct.5 Cod procedura civila si finalitatea acestui text, de a da posibilitatea
instantei de control judiciar sa exercite acest control asupra legalitatii si temeiniciei hotararii atacate, se incadreaza
 intr-un cadru mai larg de nelegalitate, acela al nepronuntarii asupra fondului cauzei, de natura a justifica desfiintarea
cu trimitere in rejudecare pentru ca instanta de fond sa se pronunte asupra pricinii si, mai ales, sa arate care sunt
considerentele pentru care a transat litigiul in modul in care a facut-o.
...Or, procedura speciala care guverneaza materia exproprierii imobilelor in vederea efectuarii unor constructii de interes
 national, judetean si local, deci pentru cauza de utilitate publica (Legea nr.198/2004, Legea nr.33/1994), prevede,
 in mod expres, ca pentru stabilirea despagubirilor, instanta va constitui o comisie de experti compusa  dintr-un expert
numit de instanta, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
...Primind rezultatul expertizei, instanta il va compara cu oferta si cu pretentiile formulate de parti si va hotari,
despagubirea acordata de catre instanta neputand fi mai mica decat cea oferita de expropriator si nici mai mare decat cea
solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata.
Procedura sus-mentionata, impunea deci, instantei de fond, nu numai administrarea probei cu expertiza in vederea stabilirii cuantumului despagubirilor, ci si obligativitatea exprimarii motivelor pentru care tribunalul s-a oprit la o anumita suma cuvenita reclamantei, in conditiile in care lucrarea de specialitate nu a fost efectuata de catre o comisie de experti, astfel cum prevede legea, ci fiecare dintre acestia si-au exprimat propriul punct de vedere prin lucrari separate, iar intimata a facut obiectiuni la raportul de expertiza, fundamentate de lucrarea expertului consilier.
 (Decizia civila nr. 3/A/11 ianuarie 2011)