Prin sentinta penala nr. 94 din 10 iunie 2011 pronuntata de Judecatoria Brezoi, in baza art. 180 alin. 2 cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I., la 800 lei amenda.

Prin sentinta penala nr. 94 din 10 iunie 2011 pronuntata de Judecatoria Brezoi, in baza
 art. 180 alin. 2 cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I.,
la 800 lei amenda.
In baza art. 192 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani inchisoare, iar
 in baza art. 195 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 500 lei amenda.
In baza art. 33 si 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea
 de 3 ani inchisoare.
In baza art. 180 alin. 2, cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul
 C.C  , la 800 lei amenda.
In baza art. 192 alin.2 Cod penal, acelasi inculpat a fost condamnat la 3 ani inchisoare,
iar in baza art.193 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 500 lei amenda.
In baza art. 33 si art. 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai
 grea, de 3 ani inchisoare.
In baza art. 180 alin. 2 cu aplic. art. 75 lit. a) si art. 37 lit. b) din Codul penal,
 a fost condamnat inculpatul C.S., la 1000 lei amenda.
In baza art. 192 lit. b) cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, a mai fost condamnat
 inculpatul la 3 ani inchisoare, iar in baza art.193 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.
b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. S. la 500 lei amenda.
In baza art.33 si 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul C.S. sa execute pedeapsa
cea mai grea, de 3 ani inchisoare in conditiile art.86/1 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, in esenta, ca partea
vatamata Stefan Florica detine o locuinta proprietate personala, de care tin curtea si
gradina, intr-un perimetru inchis pe toate laturile cu gard, in care se face accesul pe
doua parti, situate in imediata apropiere a DN 7D din satul Titesti, comuna Titesti.
In dimineata zilei de 27.09.2008, in jurul orei 7,oo, partea vatamata S. F. si martorii
 S. C. si B. F., conduceau un numar de 8 bovine, apartinand celor trei inculpati, din
 gradina casei, cu intentia de a le duce la oborul de vite, pe care le-au gasit pasunand
 in gradina partii vatamate, imprejurare in care inculpatul C.S. a sarit gardul, avand
in mana o bata si insotit de un caine, a lovit cu bata pe partea vatamata si pe martori,
 i-a amenintat cu acte de violenta, a incercat sa rupa gardul pentru a scoate vitele.
Inculpatii C.I.si C. C. au coborat dintr-o caruta cu care se deplasau pe drumul comunal,
au patruns in gradina partii vatamate si, impreuna cu C. S., au lovit-o atat pe ea, cat
 si pe martori cu batele, i-au amenintat cu acte de violenta si au scos bovinele din
 gradina.
Partea vatamata a suferit leziuni ce au necesitat 10 - 12 zile ingrijiri medicale pentru
 vindecare.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, din continutul raportului de expertiza
 instanta a retinut ca valoarea prejudiciului cauzat partii vatamate de vitele
inculpatilor se ridica la suma de 3416 lei, reprezentand contravaloare fan, pomi
fructiferi si legume distruse, suma la plata careia au fost obligati inculpatii, in
solidar.
Impotriva acestei sentinte, au formulat recurs: Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi
 si inculpatii C. I., C.C. si C.S., care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand casarea.
Prin decizia penala nr.1133/R din 1 noiembrie 2011, curtea, a admis recursurile declarate
de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA BREZOI si de inculpatii C.I.,  C.C. si C. S., a casat, in parte, hotararea atacata, in sensul ca:
A schimbat temeiul condamnarii inculpatului C.I. pentru fapta de amenintare din art. 195
Cod penal in art. 193 Cod penal.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului C.S..
A inlaturat condamnarea inculpatului C.S., pentru infractiunea de amenintare prev. de
 art. 193 Cod penal.
A schimbat temeiul condamnarii inculpatului pentru fapta de violare de domiciliu din
art. 192 lit. b) Cod penal in art. 192 alin. 2 Cod penal.
A recontopit pedepsele conexe si dispune executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani
 inchisoare.
In baza art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatilor C. I. si C.C. dreptul prev.
 de art. 64 alin.1 lit. b) Cod penal si a facut aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal
 pentru toti inculpatii.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea cu majoritatea voturilor membrilor completului
de judecata constata ca recursurile sunt intemeiate, urmand a fi admise ca atare, in
conformitate cu prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penala,
 pentru considerentele care se vor expune in continuare.
Cum inculpatii au patruns impreuna in gradina partii vatamate, a fost comisa infractiunea
 in forma agravata prevazuta de alineatul 2 al art. 192 Cod penal, iar imprejurarea ca
in minuta si in dispozitivul sentintei a fost trecuta lit. b) - care nu exista in text,
in loc de art. 192 alin. 2, atunci cand s-a pronuntat condamnarea inculpatului C. S.
 constituie o eroare care poate fi indreptata de instanta de control judiciar, mai ales
ca in considerentele sentintei prima instanta se refera la art. 192 alin. 2 Cod penal,
 violarea de domiciliu.
In legatura cu cea de-a doua critica formulata de procuror, vizand pronuntarea
 condamnarii inculpatului C. S. pentru o infractiune in legatura cu care instanta nu a
 fost sesizata prin rechizitoriu, aceea de amenintare, din verificarea dispozitiilor pe
 care le contine rechizitoriul, curtea constata ca aceasta este intemeiata, urmand a se
admite cele doua recursuri, formulate de procuror si de inculpatul sus - numit, in vederea
inlaturarii aspectului de nelegalitate invocat.
Tot astfel, desi in considerentele sentintei se face vorbire de comiterea de catre
inculpatii C. I. si C.C. a faptelor de lovire si de amenintare, prevazute ca infractiuni
 de art. 180 alin. 2 Cod penal si de art. 193 din cod, totusi in dispozitiv din eroare
s-a dispus condamnarea primului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 195,
 care nu a facut obiectul sesizarii instantei.
Si aceasta reprezinta, in opinia completului majoritar, o eroare care poate fi indreptata
 in recurs, prin schimbarea temeiului condamnarii inculpatului C. I. pentru fapta de
amenintare, din art. 195 Cod penal in art. 193 Cod penal.
In fine, se impunea a se interzice inculpatilor C. I.si C. C., ca pedeapsa accesorie,
 dreptul prevazut de art. 64 alin. 1 lit. b) Cod penal si a se face aplicarea art. 71
alin. 5 Cod penal, pentru toti inculpatii.
O solutie de trimitere spre rejudecare a cauzei de catre prima instanta ar contraveni
flagrant prevederilor art. 385/6 alineatul 3 din Codul de procedura penala, potrivit
carora recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi
atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 385/9, iar
 instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de
 recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele. In aceste cauze, instanta
 de recurs poate administra probe noi sau readministra probele in situatia in care
a considera necesar pentru asigurarea dreptului partilor la un proces echitabil.
Opinia separata a deciziei a fost in sensul ca hotararea primei instante este nelegala,
avand in vedere urmatoarele:
Desi a fost investita cu judecarea inculpatului C. I., pentru infractiunea prev. de
 art.193 Cod penal, instanta de fond l-a condamnat pe acesta pentru savarsirea
infractiunii prev. de art.195 Cod penal.
Tot gresita a fost infractiunea pentru care inculpatul C. S. a fost condamnat, adica
pentru infractiunea prevazuta de art.192 lit.b Cod penal, in loc de  infractiunea prev.
 de art.192 alin.2 Cod penal.
De asemenea, tot pe acest inculpat instanta de fond l-a condamnat si pentru infractiunea
prevazuta de art.193 Cod penal, fara ca acest inculpat sa fi fost trimis in judecata.
Faptul ca ulterior intocmirii minutei, la motivarea sentintei, prima instanta a aratat
corect infractiunile asupra carora trebuia sa delibereze, este lipsit de relevanta,
pentru ca, dupa cum se stie, tot ceea ce se executa este numai dispozitivul hotararii.
In alta ordine de idei, nu se poate sustine ca este o eroare materiala, in sensul
dispozitiilor art.195 Cod penal.
De asemenea, consider ca instanta de  recurs nu are cum sa analizeze, pentru prima data
 in aceasta faza a procesului penal, temeinicia acuzatiei pentru infractiunile prev.
 de art.192 alin.2 Cod penal si art.193 Cod penal, atata timp cat prima instanta nu
 s-a pronuntat asupra acesteia.
In argumentarea opiniei mele, invoc practica CEDO, in care, in nenumarate decizii de
speta s-a considerat condamnarea inculpatului pentru prima data in recurs, o incalcare
a dreptului sau la aparare, dar si la un proces echitabil, in sensul Conventiei.
Asadar, in baza celor ce preced, apreciez ca singura solutie care se impune este aceea
de reluarea judecarii cauzei de catre prima instanta, care sa se pronunte asupra tuturor
 acuzatiilor aduse inculpatilor.
Prin urmare, confirm art.308 alin.4 Cod pr.penala, art.385/15 pct.2 lit.c rap. la art.385/9 pct.12 Cod pr.penala, opinez pentru admiterea recursurilor, casarea in totalitate a sentintei penale si trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecare.

11. Calificarea cererii formulate de condamnat in raport de dispozitiile art. 522/1 Cod
procedura penala.
Art.522/1 Cod procedura penala

Redeschiderea cauzei in care un inculpat plecat in strainatate a fost judecat in lipsa
 nu se putea face legal decat in cadrul procedurii prevazute de art.522/1 Cod procedura
penala si nu pe calea revizuirii.
 
(Decizia penala nr. 1323 din 15 decembrie 2011)

Prin sentinta penala nr.1 din 26 octombrie 2011, pronuntata in dosarul nr.2244/241/2011
 de Judecatoria Horezu, s-a respins, in conformitate cu dispozitiile art.394 si urm. Cod
pr.penala, cererea de revizuire formulata de petitionarul G.I.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin sentinta penala
nr.198 din 10 februarie 2006, pronuntata de Judecatoria Horezu, definitiva prin decizia
penala nr.807/R/2011, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, G.I. a fost condamnat la o
pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a aratat ca, in cauza, nu sunt intrunite cerintele prevazute de art.394 Cod pr.penala, in sensul ca nu au fost descoperite fapte sau imprejurari noi care pot duce la dovedirea netemeiniciei hotararii de condamnare, deoarece instantele care au solutionat cauza in diferite trepte ierarhice au analizat probele administrate, din care au dedus ca acesta se face vinovat de savarsirea infractiunilor pentru care a fost condamnat.
Impotriva sentintei a formulat recurs revizuientul G.I., criticand-o pentru nelegalitate
 si netemeinicie, sustinand ca sunt indeplinite conditiile privind admisibilitatea
 revizuirii hotararii de condamnare.
Prin decizia penala nr. 1323 din 15 decembrie 2011, curtea a admis recursul condamnatului
G.I., a casat in totalitate sentinta si rejudecand a trimis cauza la Judecatoria Horezu pentru solutionarea cererii in conformitate cu dispozitiile art.5221 Cod procedura penala.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea a retinut urmatoarele:
Este necontestata imprejurarea ca revizuientul G.I. a fost condamnat, prin
 sentinta penala nr.198 din 10 februarie 2006, pronuntata de Judecatoria Horezu, la o
pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare.
Cauza a fost judecata in lipsa inculpatului, astfel cum se consemneaza in preambulul
sentintei.
Sentinta penala nr.198 din 10 februarie 2006, pronuntata de Judecatoria Horezu, a ramas
definitiva prin nerecurare, iar recursul formulat, la data de 18 aprilie 2011,  de
inculpatul G.I. impotriva acesteia, a fost respins ca tardiv prin decizia penala nr.807/R
din 5 iulie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti.
Pronuntarea sentintei penale nr.1/2011 de catre Judecatoria Horezu, recurata in prezenta
cauza,  s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art.317 Cod pr.penala, privind obiectul
judecatii potrivit careia "judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul
de sesizare a instantei".
Or, din actele dosarului rezulta ca inculpatul G.I. nu s-a adresat instantei, pentru a-i
fi solutionata cererea in cadrul procedurii prevazute de art.393 si urm. Cod pr.penala,
 ci a celei prevazute de art.522/1 Cod pr.penala, privind rejudecarea celor judecati in
lipsa, in caz de extradare.
Sub acest aspect, se constata, din continutul cererii, ca inculpatul dupa ce invedereaza
instantei ca a fost judecat in lipsa, intrucat se afla in strainatate (de unde a fost
extradat pentru a executa mandatul de 6 ani inchisoare) solicita "sa-mi fie redeschisa
 cauza".
O atare redeschidere nu se putea face legal decat in cadrul procedurii prevazute de
art.522/1 Cod pr.penala, potrivit careia "in cazul in care se cere extradarea sau predarea
 in baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate in lipsa,
cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului" si nicidecum in cadrul procedurii de revizuire prevazuta de art.393 si urm. Cod pr.penala.
Chiar daca recursul formulat de inculpatul G.I., la circa 5 ani dupa pronuntarea sentintei
penale nr.198 din 10 februarie 2006, a Judecatoriei Horezu (dupa ce impotriva acestuia s-a
 pus in executare mandatul prin intermediul Serviciului de Investigatii Criminale fiind
astfel extradat in Romania, in vederea executarii) s-a solutionat in prezenta acestuia, se
constata, insa, ca prin decizia pronuntata de Curtea de Apel Pitesti (nr.807/R/2011) nu s-a analizat fondul cauzei, ci s-a respins, pe exceptie, recursul, ca tardiv, ceea ce echivaleaza tot cu o judecata in lipsa, in sensul dispozitiilor art.522/1 Cod pr.penala, anterior citate.

12. Admisibilitatea cererii e investire a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei
 de neconstitutionalitate. Cerinte. 
Art. 29 din Legea nr. 47/1992

Instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate este chemata sa
 examineze legitimarea procesuala a petitionarilor, daca rezolvarea sa are legatura cu
solutionarea cauzei si daca prevederile invocate nu au fost anterior declarate ca fiind
 neconstitutionale.
 (Decizia penala nr.1306/13.12.2011)