Prin sentinta penala nr.90 din 3 iunie 2011, pronuntata de Judecatoria Brezoi, in baza art.347 si art.3201 C.pr.pen., s-a disjuns latura civila a cauzei. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea a trei infractiuni prevazut...

Prin sentinta penala nr.90 din 3 iunie 2011, pronuntata de Judecatoria Brezoi, in baza
art.347 si art.3201 C.pr.pen., s-a disjuns latura civila a cauzei. Inculpatul a fost
condamnat la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea a trei infractiuni prevazute de art.
208 alin.1, 209 alin.1 lit.a si g C.pen., cu aplicarea art.3201 C.pr.pen..
In baza art.33 si 34 C.pen., s-a dispus ca inculpatii sa execute pedeapsa cea mai grea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, in data de 04.02.2011,
 cei doi inculpati impreuna cu numitul P. C.A., au sustras 5 tevi metalice, trei monede
de aur cu efigia imparatului Franz Josef, mostenire de familie.
In perioada 06.03 - 19.3.2011, inculpatul I.Ghe.L. a intrat in casa de vacanta prin
efractia usii principale si din interior a sustras un TV LCD Samsung, un TV LCD Galactic,
 un laptop Dell si un rastel metalic pe care a trebuit sa-l smulga din petele unde era
incastrat.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi si
inculpatii I. Ghe.L.si N.Ghe.C..
Prin decizia penala nr.1061/R/12.10.2011, Curtea, a admis recursurile formulate de
 PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA BREZOI si de  inculpatii N.Gh.C. si I.Ghe.L.
A casat in totalitate sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Brezoi.
Hotararea instantei de recurs  se intemeiaza pe urmatoarele argumente:
Din actul de sesizare a instantei, rezulta ca inculpatii au fost trimisi
 in judecata pentru comiterea in concurs a cate doua infractiuni de furt calificat cu
consecinte deosebit de grave.
Infractiunile de furt  se inscriu in categoria celor de rezultat, datorita modificarilor
 pe care le produc in lumea obiectiva, ceea ce presupune ca urmarile caracteristice
acestui gen de fapte, se inscriu in continutul lor constitutiv.
Cu alte cuvinte,  nu se poate vorbi despre o infractiune consumata de furt, daca nu s-a
 produs o paguba in patrimoniul detinatorului bunului sustras.
Dispozitiile art.320/1 Cod pr.penala, pe care le-a aplicat instanta in cauza, se
subordoneaza unor conditii imperative prevazute chiar de textul de lege precizat, care
in alin.2 arata explicit ca judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate
in faza de urmarire penala "doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare".
Atat in fata primei instante, cat si in cursul urmaririi penale, desi inculpatii au
mentionat ca recunosc faptele, sunt de acord sa achite contravaloarea doar a sumelor de
bani in lei.
Continutul acuzatiilor ce le-au fost aduse inculpatilor se refera la fapte de sustragere
care au vizat si o suma de bani in valuta, respectiv aceea de 140.000 Euro, pe care
 inculpatii au precizat ca nu au sustras-o.
In acest context, este evident ca recunoasterea faptelor nu a fost integrala, asa cum
solicita imperativ textul art.320/1 alin.2 Cod pr.penala, prima instanta aplicand eronat
 aceste dispozitii.
In al doilea rand, incadrarea juridica in furt cu consecinte deosebit de grave, se
 raporteaza la criteriul valorii prejudiciului, fiind, prin urmare, indisolubil legata
de acesta, ceea ce presupune, ca actiunea civila nu poate fi, in aceasta ipoteza, disjunsa.
Textul art.320/1 Cod pr.penala a fost conceput de legiuitor sa serveasca imperativului
general ce priveste buna desfasurare a justitiei, care nu poate fi atins in cauza, in
 conditiile disjungerii actiunii civile de cea penala, tocmai datorita indivizibilitatii
 acestora.
S-ar ajunge, in caz contrar, la consecinte inacceptabile, cand, de exemplu, instanta,
 solutionand actiunea civila disjunsa, ar constata ca prejudiciul este cu mult inferior
decat cel solicitat de partea civila, ceea ce ar presupune ca si incadrarea juridica ar
fi cu totul alta si, implicit, sanctiunile aplicate inculpatilor ar fi trebuit sa fie mai
 mici, insa aceste neajunsuri nu mai pot fi corijate, pentru ca hotararea de condamnare
a ramas intre timp definitiva, cu toate urmarile ce decurg din  aceasta.
Prima instanta a neglijat, in opinia curtii, aspecte esentiale pe care inculpatii le-au
 relevat in declaratiile lor, in legatura cu suma de bani in euro, imprejurari de natura
sa influenteze solutia procesului si care dau continut cazului de casare prevazut de
art.385/9 pct.10 Cod pr.penala, impunand trimiterea cauzei pentru rejudecare.
In acelasi timp, prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii, in raport cu incidenta dispozitiilor art.320/1 Cod pr.penala, asa cum  s-a aratat anterior, ceea ce determina incidenta unui al doilea motiv de casare, si anume cel prevazut de art.385/9 pct.17/1 Cod pr.penala.

10. Omisiunea pronuntarii instantei de judecata asupra unei infractiuni cu care a fost
investita. Judecarea recursului. Casare. Consecinte.

Art. 385/6 alineatul 3 din Codul de procedura penala

In cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra unei infractiuni retinute in
rechizitoriu ori a condamnat pe inculpat pentru o alta infractiune pentru care a fost
investita, trimiterea spre rejudecare a cauzei de catre prima instanta ar contraveni
flagrant prevederilor art. 385/6 alineatul 3 din Codul de procedura penala. (Opinia
 majoritara)
Instanta de  recurs nu poate sa analizeze, pentru prima data in aceasta faza a procesului
 penal, temeinicia acuzatiei pentru o infractiune, atata timp cat prima instanta nu s-a
 pronuntat asupra acesteia. Condamnarea inculpatului in recurs, reprezinta o incalcare a
dreptului sau la aparare, dar si la un proces echitabil, in sensul Conventiei.
(Opinie separata)

(Decizia penala nr.1133/R din 1 noiembrie 2011)