Constata ca la data de 11 noiembrie 2009, SC G.T.& CO SRL Pitesti ( in prezent SC T.C.A. SRL) a formulat, in termen legal, contestatie in anulare impotriva deciziei nr.1082/R-CONT/29.10.2009 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, solicitand admi...

Constata ca la data de 11 noiembrie 2009, SC G.T.& CO
SRL Pitesti ( in prezent SC T.C.A. SRL) a formulat, in termen legal,
contestatie in anulare impotriva deciziei nr.1082/R-CONT/29.10.2009
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, solicitand admiterea contestatiei,
anularea deciziei,  rejudecarea recursului declarat impotriva sentintei
nr.165/CA/15.05.2009 a Tribunalului Arges si, pe fond, admiterea
contestatiei indreptata impotriva deciziei nr.106/14.10.2008 emisa de DGFP
Arges.
In motivarea contestatiei, s-a aratat ca prin decizia
nr.1082/2009 s-a respins ca nefondat recursul formulat impotriva sentintei
nr.165/2009 a Tribunalului Arges, cu motivarea ca depunerea contestatiei
impotriva deciziei de impunere nr.496/6.08.2008 la organul administrativ
fiscal s-a facut  cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art.207
Cod pr.fiscala, retinandu-se ca s-a realizat comunicarea acestuia la data de           
6 august 2008, termenul implinindu-se la 5.09.2008. Apreciaza ca
dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, in sensul art.318 teza
I Cod pr.civila, in conditiile in care termenul de 30 de zile  se calculeaza pe
zile libere conform disp.art.101-104 Cod pr.civila care sunt aplicabile si in
materia  Codului de procedura fiscala, acesta implinindu-se la 6.09.2008,
care era intr-o zi nelucratoare, prelungindu-se astfel la 8.09.2008, cand a
expediat contestatia, prin posta cu scrisoare recomandata, iar nu 9.09.2008,
cum eronat s-a retinut, cu atat mai mult cu cat nici nu exista o dovada ca
decizia de impunere nr.496/6.08.2008 ar fi fost comunicata contestatoarei in
aceeasi zi in care a fost emisa.
Examinand contestatia prin prisma actelor si lucrarilor
dosarului si a dispozitiilor legale aplicabile - art.318 teza I Cod pr.civila -
Curtea a constatat urmatoarele:
Prin decizia nr.1082/R-CONT din 29 octombrie 2009,
Curtea de Apel Pitesti - Sectia  comerciala si de contencios administrativ si
fiscal a respins ca nefondat  recursul formulat de  SC T.C.A. SRL impotriva
sentintei civile nr.165/CA/15 mai 2009 a Tribunalului Arges, retinandu-se in
esenta ca a fost depasit termenul de 30 de zile reglementat de art.207 Cod
pr.fiscala, ce se implinea la      5 septembrie 2008, astfel ca depunerea
contestatiei cu scrisoare recomandata din data de 8 septembrie 2008 s-a
facut peste termenul legal.
Concluzia instantei de recurs este rezultatul unei erori
materiale in sensul art.318 teza I Cod pr.civila, dat fiind faptul ca, retinandu-
se comunicarea deciziei atacate, la data de 6 august 2008, contestatia
putea fi depusa pana la data de 6 septembrie 2008, conform art.207 Cod
pr.fiscala. Cum aceasta era intr-o zi nelucratoare, opera prelungirea
termenului la data de  8 septembrie 2008, cand contestatoarea a si depus
contestatia prin scrisoare recomandata, aspect retinut de altfel si de catre
instanta de recurs.
Calcularea termenului de 30 de zile se face pe zile libere
conform art. 101-104  Cod pr.civila si pct.3.11.1 si 2 din Ordinului
Ministerului Finantelor nr.519/2005 privind aprobarea Instructiunilor pentru
aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscala. In acest
ordin,  se mentioneaza ca dispozitiile privind termenele de procedura civila
se aplica in  mod corespunzator, astfel incat termenul de depunere al
contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului care prin lege
se prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand
s-a sfarsit termenul. De asemenea, termenul care se sfarseste intr-o zi de
repaus saptamanal, se va prelungi pana  la sfarsitul primei zi de lucru 
urmatoare. In speta, in lipsa unei alte prevederi legale, termenul de 30 de
zile se calculeaza pe zile libere dupa regulile amintite,  fara a intra prima si
ultima zi, contestatia putand fi formulata pana la 6.09.2008. Pentru ca
6.09.2008 era intr-o zi de sambata, zi de repaus saptamanal, termenul s-a 
prelungit la 8 septembrie 2008, prima zi  lucratoare. Depunerea contestatiei
cu scrisoare recomandata la 8 septembrie 2008 ( fila.4 din dosarul de
recurs), aspect necontestat de catre instanta de recurs, se incadreaza in
termenul de 30 de zile calculat pe zile libere, motiv pentru care,
constatandu-se ca a fost savarsita o greseala materiala, Curtea, in temeiul
art.318 teza I Cod pr.civila, va  admite contestatia si va anula decizia
nr.1082/29 octombrie 2009.
In ceea ce priveste recursul, se constata ca acesta se
impune a fi admis,  pentru considerentele deja redate, privind depunerea
contestatiei in termenul legal de 30 de zile calculat pe zile libere potrivit
art.207 Cod pr.fiscala coroborat cu pct.3 .11 1si 2 din Ordinul nr.519/2005.
Retinandu-se comunicarea actului administrativ fiscal contestat la data de 6
august 2008, depunerea contestatiei la 8 septembrie 2008 s-a facut cu
respectarea dispozitiilor legale sus mentionate, astfel ca  urmeaza a fi
modificata sentinta, in sensul ca va fi admisa in parte actiunea, cu
consecinta desfiintarii deciziei nr.106/14.10.2008 in partea ce priveste
solutionarea contestatiei apreciata ca tardiva, si a obligarii intimatei DGFP
Arges la solutionarea acesteia.
Urmeaza a se observa ca la data de 28.10.2008 s-a
formulat, in termen legal, contestatie impotriva deciziei nr.106/14 octombrie
2008 emisa de DGFP Arges, prin care s-a solicitat admiterea contestatiei si
anularea deciziei de impunere nr.494/6 august 2008 si a raportului de
inspectie fiscala privind obligatiile suplimentare de plata stabilite in sarcina
contestatoarei in suma de 131.637 lei, solicitandu-se sa se constate
inexistenta debitului respectiv.
In motivarea contestatiei ( ce avea si un capat de cerere
privind suspendarea executarii actelor respective, la care s-a renuntat),  s-a
sustinut ca prin decizia nr.106/2008 s-a respins in mod netemeinic si
nelegal contestatia ca fiind nedepusa in termen, desi contestatoarea se
incadrase in intervalul prescris de lege. S-a mai aratat si ca obligatiile au
fost  stabilite in mod nelegal, ea trebuind sa fie exonerata de plata lor.
Prin intampinarea depusa la 16.01.2009 DGFP  Arges a
invocat inadmisibilitatea actiunii pentru ca decizia contestata a avut in
vedere doar faptul ca nu  s-a formulat contestatia in termen legal,
sustinandu-se si ca debitele au fost stabilite corespunzator.
Prin sentinta nr.165/CA/15 mai 2009, Tribunalul Arges a
respins  contestatia si a luat act de retragerea cererii de  suspendare.
Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, instanta a
retinut ca decizia de impunere nr.494/6 august 2008 a fost comunicata
contestatoarei in aceeasi zi, iar formularea contestatiei la DGFP Arges la
data de  9 septembrie 2008 se  situeaza dupa expirarea termenului de 
decadere prevazut de art.207 Cod pr.fiscala .
Impotriva sentintei, in termen legal s-a formulat recurs de
catre reclamanta, care a sustinut ca a depus contestatia in termenul legal,
la 8.09.2009,  in conditiile art.207 Cod  pr.fiscala, calculat pe zile libere
potrivit art.101-104 Cod pr.civila.
Recursul este fondat, pentru considerentele expuse, pe
larg, in motivarea admiterii contestatiei in anulare, ce au stat la conturarea
convingerii privind constatarea formularii contestatiei adresate DGFP Arges,
in termenul legal. Depunerea acesteia la 8.09.2008, cu scrisoarea
recomandata conform facturii de la fila 4 din dosarul de recurs si a dovezilor
de la fila 5, se situeaza in termenul de 30 de zile reglementat de art.207 
Cod pr.fiscala, coroborat cu pct.3.11.1 si 2 din Ordinul nr.519/2005.
Conform acestora, calcularea termenului de depunere a contestatiei se face
pe zile libere, iar daca termenul se implineste intr-o zi nelucratoare,
opereaza  prelungirea pana in prima zi lucratoare urmatoare. Retinandu-se
comunicarea deciziei de impunere nr.494/2008 la data de          6 august
2008, contestatia putea fi formulata pana cel mai tarziu 6 septembrie 2008,
care, fiind intr-o zi de sambata, a fost prelungit  pana la prima zi lucratoare,
respectiv 8 septembrie 2008, cand a fost depusa cu scrisoare recomandata,
iar nu 9 septembrie 2008, cum eronat a apreciat prima instanta, contrar
dovezii de la fila 63 din propriul dosar.
                    In concluzie, in temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civila, recursul a
fost admis,  iar sentinta a fost modificata in sensul ca a fost admisa in parte
actiunea si a fost  desfiintata decizia nr. 106/14 octombrie 2008 a DGFP
Arges, in partea ce priveste solutionarea contestatiei impotriva actelor
fiscale (decizia de impunere nr.494/6.08.2008 si a raportului de inspectie
fiscala privind obligatiile suplimentare in suma de  131.637 lei),  apreciata
ca tardiva, urmand a fi obligata intimata sa solutioneze contestatia.

5. Ordinul prefectului prin care s-a dispus suspendarea executarii dreptului
de a conduce autovehicule. Cerere de suspendare a executarii ordinului.
Limitele verificarii.
Art. 103 al.8 din OUG nr. 195/2002
       Din economia disp. art. 103 al. 8 din OUG nr. 195/2002, rezulta ca,
atunci cand instanta de judecata a fost sesizata pentru constatarea eliberarii
nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitenta este obligata sa
dispuna suspendarea dreptului de a conduce autovehicule,  nefiind lasat la
latitudinea sa sa faca aprecieri asupra posibilitatii aplicarii masurii.
       In cererile avand ca obiect suspendarea executarii ordinului
prefectului prin care s-a dispus suspendarea exercitarii dreptului de a
conduce, instantele sunt datoare sa verifice doar daca sunt indeplinite
cerintele impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 - promovarea
actiunii in justitie pentru constatarea obtinerii nelegale a permisului -, fara a
putea valorifica alte posibilitati prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004,
sub aspectul cazului bine justificat.
       
       (Decizia nr. 1328/R-CONT din 09 decembrie 2009)