Prin sentinta nr. 258/CA/13.07.2009, Tribunalul Arges - Sectia civila - Complet specializat pentru contencios administrativ si fiscal a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului IGPR si, admitand exceptia tardivitatii for...

Prin sentinta nr. 258/CA/13.07.2009, Tribunalul Arges -
Sectia civila - Complet specializat pentru contencios administrativ si fiscal a
respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului IGPR si,
admitand exceptia tardivitatii formularii contestatiei de catre reclamantul
B.N., a respins actiunea acestuia.
              In motivare, prima instanta a retinut ca, prin Dispozitia nr.
770/17.02.2003, IGPR  a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantului
prin "retrogradarea din functie pana cel mult la nivelul de baza al gradului
profesional detinut, pentru imixtiune ilegala in activitatea altui politist si
interventie pentru solutionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor
oricaror persoane, urmand a fi numit intr-o functie corespunzatoare
pregatirii, potrivit competentei".
              Ulterior, prin Dispozitia nr. 063/01.03.2003 emisa de seful 
I.P.J. Arges , au fost stabilite drepturile banesti ale reclamantului, ca urmare
a aplicarii sanctiunii.
              Dispozitia nr. 063/01.03.2003 a fost  comunicata
reclamantului in luna martie 2003, iar cererea de anulare a acesteia a fost
introdusa la data de 14.01.2009, deci la aproximativ 6 ani de la data emiterii
ei, fiind tardiva in conformitate cu dispoz. art. 11 alin.(2) din Legea nr.
554/2004.
              I.G.P.R. are calitate procesuala  pasiva, avand in  vedere ca
unul din actele contestate de reclamant este emis de catre aceasta
institutie.
              Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul care,
invocand dispoz. art. 304 pct. 9 si 3041 C.proc.civ., a criticat-o pentru
nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele argumente de fapt.:
              Nelegalitatea Dispozitiei nr. 063 a fost recunoscuta de
insusi emitentul ei care, la data de 18.02.2009, a emis Dispozitia nr. 17 prin
care a remediat situatia.
              Instanta de fond a apreciat gresit momentul nasterii
dreptului la actiune, fara a se raporta la data la care paratii au raspuns
cererii reclamantului. Pe de alta parte, termenul de depunere a cererii de
chemare in judecata a fost depasit din motive mai presus de vointa
reclamantului, asa cum rezulta din sentinta nr. 32/14.04.2007 a Curtii de
Apel Pitesti, din procesul verbal intocmit de executorul judecatoresc la data
de 15.11.2007, din raportul  catre IPJ Arges din data de 17.05.2005, din
raspunsul IPJ  consemnat in procesul verbal nr. 53814/17.05.2005 si din
adresa IPJ Arges nr. 24629/27.05.2003.
              Obiectul litigiului de fata il constituie refuzul nejustificat de
solutionare a unei cereri. Interpretarea corecta a dispoz. art. 11 lit. a) si alin.
2 din Legea nr. 554/2004 conduc la concluzia ca prima instanta trebuia sa
se raporteze la data la care IPJ Arges a emis adresa nr. 22439/28.11.2008
              Reclamantul a mai invocat incalcarea dreptului sau la un
proces echitabil, prev. de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale.
              Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs
formulate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat.
              Recurentul reclamant a investit instanta cu o cerere in
anularea Dispozitiei nr. 063/1.03.2003 emisa de IPJ Arges si a raspunsului
si masurilor luate de parati in anul 2008 in raport de continutul Dispozitiei
respective.
              Asa cum corect a retinut instanta de fond, recurentul
reclamant a luat cunostinta de existenta Dispozitiei nr. 063 in luna martie
2003, atat prin comunicarea expresa la data de 05.05.2003, sub semnatura
reclamantului, a continutului acesteia, cat si prin suportarea in mod
nemijlocit a masurilor dispuse prin aceasta.
              Potrivit Dispozitiei respective, emise ca urmare a
sanctionarii disciplinare a recurentului reclamant prin Dispozitia
Inspectorului General al Politiei Romane nr. 0770/17.02.2003, acesta a fost
retrogradat in functia de ofiter operativ principal III la Politia Mun. Pitesti,
fiindu-i stabilite si anumite drepturi banesti. Prin urmare, Dispozitia a
transpus in fapt sanctiunea disciplinara.
              Potrivit atat Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, in
vigoare la momentul emiterii Dispozitiei in discutie in speta, cat si Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004 in vigoare in prezent, contestatia
impotriva actului trebuia introdusa in termen de 30 de zile de la
comunicarea acestuia.
              Ori, recurentul reclamant a contestat pe cale administrativa
masurile Dispozitiei nr. 063 la data de 06.12.2007 (dupa recunoasterea
facuta de IGPR in intampinarea depusa la fondul cauzei). IGPR, autoritate
ierarhic superioara emitentului Dispozitiei, a raspuns prin adresa nr.
186.263/12.02.2008.
              Prin urmare, recurentul reclamant a depasit termenul legal
sus aratat,  contestand administrativ Dispozitia IPJ Arges la peste 4 ani de
la data luarii la cunostinta, iar raspunsul administrativ l-a contestat in fata
instantei de contencios la data de 17.12.2008. In conditiile in care recurentul
nu a dovedit o alta data a luarii la cunostinta a raspunsului de la IGPR,
rezulta ca actiunea in justitie a fost exercitata peste termenul legal de 6 luni
prev. de art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.
              Pe de alta parte, reclamantul a introdus actiunea in justitie
si cu depasirea termenului de decadere (calificat astfel de lege) de un an de
la data comunicarii ori luarii la cunostinta de actul administrativ, prev. de art.
11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, retinut de instanta de fond.
              In concluzie, Curtea constata ca cererea reclamantului este
tardiva atat pentru considerentul ca acesta a formulat plangere prealabila cu
depasirea termenului legal, cat si pentru faptul ca actiunea in justitie a fost
formulata peste termenul legal calculat in raport de raspunsul primit de
acesta la plangerea prealabila, respectiv in raport de data luarii la
cunostinta de act.
              Nu poate fi primita sustinerea necomunicarii Dispozitiei nr.
063 in sine, cata vreme reclamantul a confirmat in scris, sub semnatura, ca
a luat cunostinta de continutul acesteia, respectiv cata vreme a suportat in
mod real aplicarea masurilor continute de Dispozitie, incepand cu data de
01.03.2003.
              A aprecia, in pofida aspectelor sus retinute, ca imprejurarea
ca reclamantului nu i-a fost remisa in mod material Dispozitia nr. 063 il
indreptateste pe acesta sa o conteste in justitie la peste 5 ani de la emiterea
ei, inseamna a nesocoti principul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice
nascute in temeiul unui act administrativ care se bucura de prezumtie de
legalitate - bazata pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii -  si de caracter
obligatoriu si executoriu si care nu a fost contestat in termenele legale.
              Recurentul reclamant a contestat in justitie si hotararea
luata de conducerea IPJ Arges la data de 28.11.2008 de numire a sa intr-o
functie vacanta de ofiter specialist I in cadrul unui anumit Serviciu, in urma
raportului propriu al acestuia si a recomandarilor primite de la IGPR, insa
contestatia respectiva este formulata tot prin prisma nelegalitatii Dispozitiei
nr. 063, iar nu a masurilor in sine continute de acesta. Ca atare, se mentine
concluzia tardivitatii cererii reclamantului pentru argumentele sus aratate.
              In fata instantei de recurs, recurentul a invocat oral faptul ca
prima instanta a incalcat principiul contradictorialitatii procesului civil si nu a
pus in discutie exceptia tardivitatii.
              Un astfel de motiv nu poate fi cercetat de catre instanta de
recurs cata vreme nu este invocat in scris, in termenul legal de depunere a
motivelor de recurs. Insa chiar daca recurentul ar fi implinit prescriptiile
legale referitoare la invocarea in termen a motivului respectiv de recurs, s-ar
constata ca sustinerile acestuia nu sunt conforme adevarului, intrucat din
incheierea de sedinta din data de 29.06.2009 rezulta punerea in discutie si
dezbaterea exceptiei respective.
              Pentru cele expuse, vazand si dispoz. art. 312 alin. 1
C.proc.civ., Curtea a  respins recursul ca nefondat.
              
4. Contestatie impotriva deciziei de impunere. Modul de calcul a termenului.
Dispozitii legale aplicabile.
Art. 207 Cod pr. fiscala;
Art. 101 - 104 Cod pr. civila;
Pct.3.11.1 si 2 din OMF nr. 519/2005.

       Calcularea termenului de 30 de zile prevazut de art. 207 Cod pr.
fiscala, pentru contestarea decizie de impunere, se face pe zile libere
conform art. 101-104  Cod pr.civila si pct.3.11.1 si 2 din Ordinului
Ministerului Finantelor nr.519/2005 privind aprobarea Instructiunilor pentru
aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscala. Potrivit
acestuia, dispozitiile privind termenele de procedura civila se aplica in  mod
corespunzator, astfel incat termenul de depunere al contestatiei se
calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului care prin lege se prevede
altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit
termenul.
       (Decizia nr. 1326/R-CONT din 09 decembrie 2009)