Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 02.03.2009, reclamanta N.A. a chemat in judecata Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligat paratul la plata ...

     
              Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data
de 02.03.2009, reclamanta N.A. a chemat in judecata Ministerul Justitiei si
Libertatilor Cetatenesti, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa fie
obligat paratul la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de
50%, incepand cu data de 07.07.2009, precum si pe viitor. Plata sporului sa
se reactualizeze in raport de indicele de inflatie si alaturi de acesta sa se
plateasca si o dobanda legala incepand cu data formularii cererii de
chemare in judecata.
              S-a mai solicitat modificarea ordinului de incadrare in
sensul completarii actului cu mentiunile privind sporul de risc si
suprasolicitare neuropsihica, drept care sa fie de asemenea inscris in
carnetul de munca.
              In motivarea actiunii s-a aratat ca, potrivit deciziei
nr.21/10.03.2008, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un
recurs in interesul legii in contradictoriu cu paratul s-a recunoscut in
favoarea reclamantei dreptul la plata sporului de 50% pentru risc si
suprasolicitare neuropsihica, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996
privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii
judecatoresti.
              Prin sentinta civila nr.1039 pronuntata la 22.06.2009 a fost
admisa actiunea reclamantei, in sensul ca paratul a fost obligat sa-i
plateasca drepturile banesti, reprezentand sporul de risc si suprasolicitare
neuropsihica in cuantum de 50%, calculat la indemnizatia bruta lunara,
incepand cu data de 7.07.2008, urmand sa se modifice ordinul de incadrare
nr.1966/2008 privitor la acest spor si sa se efectueze in carnetul de munca
mentiunile corespunzatoare.
              Paratul a fost obligat sa plateasca sporul  in raport de
indicele de inflatie si in plus sa se plateasca dobanda legala aferenta.
              Pentru a pronunta o astfel de solutie, tribunalul a retinut ca
reclamanta a beneficiat de plata sporului de risc si suprasolicitare
neuropsihica si dupa intrarea in vigoare a OG nr.83/2000 potrivit dezlegarii
in drept date de Inalta curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul
legii prin decizia nr.21/10.03.2008.
              In raport de aceste aprecieri cu caracter obligatoriu pentru
instanta, in mod gresit reclamanta a fost lipsita de plata dreptului salarial.
              Impotriva sentintei a formulat recurs Ministerul Justitiei si
Libertatilor Cetatenesti pentru motivul prevazut de art.304 pct.4 si 9 Cod
procedura civila, in dezvoltarea caruia s-a aratat ca instanta de fond a
obligat recurentul fara temei legal la plata dobanzilor legale aferenta sumei
ce reprezinta sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in cuantum de
50%.
              Din motivarea in fapt a recursului, acesta a fost intemeiat in
drept numai pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, motiv in raport
de care, Curtea a admis recursul si a modificat in parte sentinta, in sensul
ca a fost inlaturata obligatia paratului de plata a dobanzii legale, fiind
mentinute celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
              Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut
urmatoarele:
              Tribunalul a obligat recurentul sa plateasca intimatei
drepturile banesti reprezentand sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica
reactualizat in raport de indicele de inflatie si in plus de aceasta
reactualizare sa se plateasca o dobanda legala.
              Executarea cu intarziere a platii drepturilor salariale ori
refuzul nejustificat de plata obliga angajatorul sa plateasca angajatului
daune - interese potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.
              Dispozitiile privitoare la raspunderea angajatorului pentru
prejudiciul cauzat in executarea cu intarziere a drepturilor salariale sunt in
concordanta cu regula reglementata de art.1088 din Codul civil, potrivit
careia pentru executarea cu intarziere a unei obligatii ce are ca obiect plata
unei sume de bani, daunele-interese nu pot consta decat in dobanda legala
daca prin reguli speciale nu se dispune altfel.
              Recurentul a criticat sentinta pentru motivul ca instanta de
fond a facut o apreciere gresita a normelor ce privesc daunele-interese
acordate pentru executarea cu intarziere a uni obligatii de plata, fiindca
singura masura de reparare a prejudiciului este aceea de plata a dobanzii
legale si nu de o cumulare a sumei rezultata in urma reactualizarii in raport
de indicele de inflatie si aceasta dobanda.
              Dobanda legala pentru obligatii banesti este reglementata
de O.G. nr.9/2000, in sensul ca partile au posibilitatea in conventia lor sa
stabileasca rata dobanzii pentru intarzierea la plata.
              Actul normativ reglementeaza prin dispozitiile art.3 modul
de stabilire a dobanzii legale in materie comerciala, precum si in alte cazuri,
in aceasta de pe urma ipoteza luandu-se ca reper pentru determinarea
cuantumului nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei
diminuat cu 20%.
              Din reglementarile O.G. nr.9/2000 nu trebuie sa se traga
concluzia ca dobanda legala se stabileste prin conventia partilor, ci
dimpotriva ca partile sunt libere sa stabileasca in conventiile lor plata
dobanzii pentru intarziere la plata si numai daca nu s-a stabilit cuantumul
acesteia se va lua ca reper de evaluare a prejudiciului produs prin
intarziere, dobanda legala.
              Dobanda legala este astfel un criteriu stabilit prin act
normativ de evaluare a unui prejudiciu cauzat creditorului ca urmare a
executarii cu intarziere a obligatiei de plata, aceasta urmand a se calcula in
raport de regulile prevazute de actul normativ evocat.
              In ordonanta ce reglementeaza nivelul dobanzii legale sunt
stabilite criterii diferite de calcul in litigiile comerciale precum si in alte
cazuri.
              In litigiile de o alta natura decat aceea comerciala, respectiv
in litigiile de munca, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de
referinta a Bancii Nationale a Romaniei, diminuat cu 20%, acest nivel fiind
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei de catre banca.
              Pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata a
drepturilor salariale, intr-adevar reclamanta intimata putea pretinde de la
parat plata dobanzii legale aferenta sumei, potrivit textelor de lege enuntate,
insa masura cumularii sumei rezultata in urma reactualizarii, cu dobanda
legala, este de natura sa creeze in favoarea creditoarei o imbogatire fara
justa cauza, fiindca la reactualizarea sumei s-a tinut cont de nivelul dobanzii
de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, ajungandu-se pe aceasta cale a
se evalua prejudiciul in raport de doua criterii care au acelasi regim juridic.
              In raport de aceste considerente, in baza art.312 Cod
procedura civila a fost admis recursul si modificata sentinta in sensul
inlaturarii obligatiei de plata a dobanzii legale pentru suma reactualizata, in
raport de indicele de inflatie, evitandu-se pe aceasta cale o imbogatire fara
just temei.
              
5. Dispozitiile art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 privind statutul
personalului didactic se aplica si inspectorilor din Inspectoratele Scolare

Art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997

       Potrivit art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 privind statutul
personalului didactic, in vigoare incepand din mai 2006, personalul didactic
din mediul rural, care nu dispune de locuinta si caruia nu i se poate oferi
locuinta corespunzatoare in localitatea in care are postul, i se vor deconta
cheltuielile pe mijloacele de transport in comun la si de la locul de munca.
Ulterior textul de lege a prevazut decontarea cheltuielilor de transport pentru
intregul personal didactic care nu dispune de locuinta si caruia nu i se poate
oferi locuinta corespunzatoare in localitatea in care are postul, cu
respectarea principiului egalitatii de tratament fata de toti salariatii,
consacrat de art.5  alin.1 din Codul muncii.
       Textul mentionat, care se refera intr-adevar la personalul didactic
din institutiile de invatamant, se coroboreaza cu prevederile art.111 alin.(6)
din lege, potrivit carora drepturile inspectorilor de la inspectoratele scolare si
din Ministerul Invatamantului sunt cele stabilite in titlul IV cap. I din prezenta
lege, precum si cele care decurg din regulamentele proprii de organizare si
functionare, conform legii.
       In titlul IV cap. I din Legea nr.128/1997, modificata si completata se
situeaza art.104 in cuprinsul caruia se reglementeaza decontarea
cheltuielilor de transport de la domiciliu spre locul de munca si invers.
       Rezulta ca decontarea acestor cheltuieli opereaza nu numai pentru
personalul didactic din unitatile de invatamant, ci si pentru inspectorii din
inspectoratele scolare, cum este reclamantul.
              
              (Decizia civila nr.1916/R-CM din 10 decembrie 2009)