Prin sentinta civila nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecatoria Campulung a respins cererea formulata de petentul I.C. impotriva incheierii nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsa cererea de inscriere a dreptului de proprietate pentru c...

              Prin sentinta civila nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecatoria
Campulung a respins cererea formulata de  petentul I.C. impotriva incheierii
nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsa cererea de inscriere a
dreptului de proprietate pentru constructiile C100/3, C100/5 si C88,
amplasate pe un teren din Municipiul Campulung, judetul Arges.
              In motivare, judecatoria a retinut in fapt ca petentul a
dobandit, intr-adevar, printr-o cesiune de creanta, proprietatea celor trei
imobile, insa, plangerea sa este nefondata, pe de o parte, intrucat nu a
achitat intregul tarif, raportat la valoarea stabilita prin expertiza, prin Camera
Notarilor Publici, respectiv suma de 9.282 lei, acesta achitand numai 180
lei.
              Pe de alta parte, s-a mai constatat ca cele trei constructii
sunt asezate pe un teren care este proprietatea unei alte persoane, din
partea acestui tert, neexistand un acord manifestat in cadrul unui contract
de inchiriere, comodat sau orice alta forma, in baza caruia in sarcina
terenului sa fie inscrisa sarcina reala, care ar putea consta intr-o superficie
sau inchiriere asupra proprietatii sale.
              In aceste conditii, nu poate fi deschisa carte funciara numai
pentru constructii, ele fiind strans legate de terenul pe care se afla.
              Instrainatorul catre petent, la randul sau, nu avea vreun
drept asupra aceluiasi teren spre a se putea constata vreo eventuala
continuitate a acestuia ca urmare a incheierii contractului de cesiune, motiv
pentru care, in temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, a fost adoptata solutia de
respingere.
              Prin apelul declarat de catre petent impotriva sentintei,
acesta a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, aratand ca, prin
ordonanta de adjudecare imobiliara data de Tribunalul Arges, Sectia civila
in dosarul nr.1155/1998 la 15 mai 1998, autorul titlului sau, S.C.Runicom
S.A. a dobandit toate drepturile asupra celor trei constructii, dreptul de
proprietate pe cladiri si desmembramintele referitoare la terenul aferent,
respectiv cel de superficie si servitute, transmise catre sine, in urma cesiunii
de creante.
              In aceste conditii, arata apelantul, nu era necesar sa mai
prezinte vreun acord al proprietarului terenului privitor la inscrierea dreptului
sau asupra imobilelor aflate pe el.
              Ca este asa, rezulta si din faptul inscrierii, in partea a III-a a
cartii funciare, a ordonantei prin care autorul titlului sau a dobandit toate
aceste bunuri, inscrierea facand opozabila subdobanditorului de la S.C.
Grulen S.A.Campulung, respectiv catre S.C. Intertrade Group S.R.L. Galati,
calitatea de proprietar asupra celor trei constructii si respectiv de superficiar
asupra terenului pe care el se afla, dobandita prin ordonanta de adjudecare.
              Cum din inscrisurile depuse rezulta succesiunea in drepturi
a reclamantului asupra tuturor bunurilor instrainate prin ordonanta, in mod
gresit instanta a considerat ca ar mai fi necesar consimtamantul
proprietarului terenului.
              Astfel, dispozitiile art.558 Cod procedura civila, asa cum
erau ele in vigoare la data pronuntarii ordonantei, transferau adjudecatarului
intregul drept ce avea si urmaritul asupra bunului vandut, intre aceste
drepturi inscriindu-se si cel de folosinta asupra terenului, potrivit art.20 alin.3
din Legea nr.7/1996, hotararea judecatoreasca de adjudecare inlocuind
acordul cerut in vederea inscrierii drepturilor reale, daca sunt opozabile
titularului, inscrierea in cartea funciara nefiind necesara spre opozabilitate
tertilor, in cazul vanzarii silite, asa cum excepteaza in mod expres art.26
alin.1 din Legea nr.7/1996.
              De aceea, B.C.P.I.Campulung ar fi trebuit sa inscrie, in
cartea funciara a terenului, sarcina reala a dreptului de folosinta in favoarea
proprietatii sale, precum si sa deschida o carte funciara separata, pentru
constructii, cu numar cadastral unic.
              In ceea ce priveste taxa de timbru, solutia se critica
sustinandu-se ca, aplicand corect dispozitiile legale ale Ordinului nr.371/27
decembrie 2007, aplica procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei,
pentru care, insa, nu exista insa baza de calcul, valoarea din act fiind cea
de 20.000 dolari SUA care, la data depunerii cererii de inscriere in cartea
funciara, respectiv 17 iulie 2008, dadeau o valoare a constructiilor de
44.958 lei, tariful rezultat putand fi de 67,437 lei.
              Prin decizia civila nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Arges
a respins apelul ca nefondat, retinand in fapt ca, pe de o parte, in ceea ce
priveste tariful datorat pentru serviciul solicitat, acesta avea la indemana
dispozitiile art.2 pct.6 din Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea
modului de stabilire a acestuia. Neurmand calea de atac prevazuta de lege,
acesta datora tariful calculat de catre B.C.P.I.Campulung.
              In ceea ce priveste fondul dreptului, s-a constatat ca, in
cartea funciara a terenului avand nr.944, proprietar era evidentiat societatea
GRETON GRANIT VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARET
S.A. Filiala Romania.
              Existenta unui drept de superficie in favoarea proprietatii
apelantului petitionar s-a constatat a fi incontestabila, ea putand fi opusa
chiar si celui care si-a inregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispozitiile
art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, potrivit carora dreptul de proprietate si
celelalte drepturi sunt opozabile tertilor, fara inscrierea in cartea funciara,
atunci cand ele provin din succesiune, accesiune, vanzare silita si
uzucapiune.
              Totusi, impedimentul la inscrierea dreptului de proprietate al
petentului asupra constructiilor in aceeasi carte funciara nr.994, s-a
constatat a rezida in lipsa unei cereri de deschidere a unei carti funciare de
superficie, ulterior deschiderii celei a terenului, asa cum prevad dispozitiile
art.94 din Ordinul nr.633/2006, chiar apelantul sustinand acelasi lucru prin
motivele sale.
              Ca atare, asa cum in mod corect incheierea nr.8499/17 iulie
2008 s-a retinut, titularul dreptului de proprietate asupra constructiilor
trebuia sa formuleze o cerere de deschidere a unei noi carti funciare si
intabularea dreptului de superficie, iar nu direct intabularea, asa cum a
solicitat biroului si cum a sustinut si prin cererea adresata instantei.
              Impotriva deciziei, in termen, a formulat recurs petentul,
criticand-o pentru motive indicate a se incadra in cele prevazute de art.304
pct.6 si 9 Cod procedura civila, in esenta dupa cum urmeaza:
              Cu gresita interpretare a legii, instanta a apreciat ca
petentul trebuia sa formuleze o cerere noua de deschidere a unei noi carti
funciare si apoi de intabulare a dreptului de superficie, intrucat cererea a
fost adresata biroului competent care era institutia obligata sa dea calificare
legala acestei cereri, in sensul procedurilor tehnice de urmat pentru
realizarea dreptului, asa cum rezulta din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 si
art.20 alin.3 si art.23, art.26 alin.1 si 2 ale Regulamentului de organizare si
functionare a B.C.F.
              In realitate, temeiul respingerii cererii sale de catre
B.C.F.Campulung, fara a contine calificarea in drept, a indicat numai lipsa
acordului proprietarului terenului manifestat printr-un contract de inchiriere
comodat, superficie sau altele.
              Or, desi a constatat ca existand, in patrimoniul sau,
desmembramantul dreptului de superficie asupra pamantului, in calitate de
proprietar al constructiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, ca era
necesara formularea unei cereri in vederea deschiderii cartii funciare pentru
acest desmembramant, invocand alte motive decat cele avute in vedere
decat biroul, care a considerat ca se impune exprimarea acordului
proprietarului, acord suplinit de hotararea judecatoreasca in baza careia a
fost transmis dreptul de proprietate, insotit de toate desmembramintele si
drepturile reale ce-l insotesc.
              De asemenea, cu gresita interpretare a legii, s-a considerat
ca tariful trebuia calculat la o valoare arbitrar stabilita, iar nu potrivit sumei
indicata in contractul autentic de 20.000 dolari SUA.
              Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor aduse, a
respins ca nefondat recursul, retinand urmatoarele:
              Tribunalul, examinand apelul, a constatat atat faptul ca
cerinta administrativa a achitarii tarifului prevazut de lege, asa cum a fost el
calculat si apoi nu a fost contestat pe caile prevazute de lege, nu a fost
indeplinita. Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului
stabilit si necontestat de catre cel ce formuleaza cererea catre birou, atrage
respingerea cererii, fara a mai fi necesara cercetarea temeiniciei acesteia.
              Lipsa contestarii tarifului asa cum a fost el stabilit, pe calea
reexaminarii prevazuta de alin.6 al aceluiasi articol, face imposibila
examinarea, intr-o eventuala cale jurisdictionala, a eventualelor greseli ce
se pretinde a se fi facut in momentul calcularii acestui tarif.
              Or, contestatorul nu a utilizat calea legala de examinare a
modalitatii in care i-a fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, asa
incat, solutia de respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fara a
mai fi necesara cercetarea celorlalte cerinte privind existenta dreptului a
carui inscriere a cerut-o si urmare a procedurilor in vederea realizarii acestui
drept.
              In aceste conditii, instanta nu trebuia sa se mai preocupe si
de celelalte chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitarii tarifului.
              Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuala incalcare a
dreptului la o instanta independenta prin necercetarea corectitudinii stabilirii
tarifului, intrucat legiuitorul nu ingradeste dreptul de acces la instanta, insa
impune valorificarea dreptului de a contesta mai intai in fata autoritatii
superioare celei care la stabilit, eventual impotriva acestei modalitati de
solutionare, putandu-se formula cai de atac adresate instantelor de
judecata.
              De altfel, tribunalul a constatat ca nu se poate face o
asemenea cercetare direct in fata instantei, fara a verifica legalitatea si
temeinicia stabilirii tarifului, or, recurentul nu critica solutia tribunalului, ci
direct incheierea biroului de carte funciara, privitor la modalitatea de calcul,
o astfel de critica vizand modalitatea de stabilire a starii de fapt, iar nu
legalitatea solutiei tribunalului care face obiectul cercetarii in calea de atac a
recursului, asa cum prevad in mod expres dispozitiile art.304 Cod procedura
civila.
              Fata de neindeplinirea obligatiei de achitare a tarifului
stabilit de catre prestatorul de servicii, s-a constatat ca nici acesta, dupa
cum nici instantele, nu mai puteau intra in cercetarea celorlalte cerinte ale
cererii adresata biroului, neputand face verificari si statuari asupra
necesitatii acordului proprietarului sau a procedurilor de urmat sub aspectul
necesitatii mai intai a inscrierii, in partea a treia a cartii funciare a terenului a
servitutii de superficie ca sarcina reala impusa acestui teren, cu cerinta
efectuarii acestei inscrieri in contradictoriu cu eventualul titular al dreptului
de proprietate, urmata de deschiderea unei carti funciare diferite pentru
constructii.
              Ca atare, cu aceasta modificare a motivelor pentru care
solutia trebuia pronuntata, si fara a mai intra in cercetarea celorlalte critici
privitoare la fondul cererii adresata de catre petentul-recurent si respinsa
prin incheierea atacata, in temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul a
fost respins ca nefondat.
              
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
           
3. Aplicarea disp. art.129 alin.5 Cod procedura civila din dreptul intern,
raportat la dreptul comunitar
Art.129 alin.5 Cod procedura civila
           
Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana are deja implicatii si
asupra sistemului judiciar roman care va trebui sa faca eforturi pentru a se
integra la randul sau. In acest context, pentru judecatorul national, devenit
prima instanta de aplicare a dreptului comunitar, este foarte importanta
cunoasterea si intelegerea rolului sau de interpret si de autoritate de
aplicare a dreptului comunitar, in raport cu dreptul intern si, prin urmare, a
principiilor care guverneaza procesul complex de interactionare a dreptului
comunitar cu dreptul national al statului roman.
Prin urmare, tribunalul in baza dispozitiilor art.129 alin.5 Cod
procedura civila trebuia sa faca demersuri pentru a clarifica valoarea
probatorie ori jurisprudentiala a inscrisurilor in limba franceza invocate de
contestatoarea recurenta, din perspectiva principiilor care guverneaza
raportul juridic de drept international privat in care este parte aceasta,
precum si sa stabileasca, in speta, dreptul aplicabil.
              (Decizia civila nr.1876/R-CA din 07 decembrie 2009)