Prin sentinta nr.110/CA din 23.02.2009, pronuntata de Tribunalul Arges dupa rejudecare, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta S.A. impotriva paratului Colegiul economic M.T, prin care solicita anularea actului administrativ fisa c...

Prin sentinta nr.110/CA din 23.02.2009, pronuntata de
Tribunalul Arges dupa rejudecare, a fost respinsa
actiunea formulata de reclamanta S.A. impotriva
paratului Colegiul economic M.T, prin care solicita
anularea actului administrativ  fisa cadru  de evaluare
si apreciere pentru anul scolar 2006-2007 intocmita in
ceea ce o priveste si a calificativului " bine" acordat
in baza acestei evaluari.
Pentru  a se pronunta in sensul celor de mai sus, 
instanta de contencios administrativ a retinut ca pentru
acordarea punctajului au fost retinute mai multe fapte
in sarcina reclamantei, avandu-se in vedere si disp.art.
84 alin.5 din ROFUIP  care prevede ca personalul din
invatamant trebuie sa dovedeasca respect si 
consideratie in relatia cu elevii colegii, parintii,
conducerea unitatii de invatamant, cat si imprejurarea
neprezentarii raportului de autoevaluare la comisia
metodica, ceea ce a condus-o la concluzia ca se impune
respingerea actiunii..
Impotriva sentintei, in termen legal a formulat recurs
reclamanta, care a sustinut ca hotararea primei instante
este data cu incalcarea legii pentru ca, potrivit art.52
din Legea nr.128/1997, evaluarea profesionala incepe cu
autoevaluarea  realizata de cadrul didactic respectiv, 
urmata de evaluarea sefului de catedra, reclamanta
totalizand 77 de puncte din 100, pentru care se impunea
acordarea calificativului "f.bine". In mod nejustificat
punctajul a fost diminuat, fara sa fie convocata la
sedinta consiliului de administratie.
S-a mai sustinut ca fisa cadru de evaluare din
31.08.2007 se refera la intregul an scolar 2006 -2007, 
in timp ce fisa intocmita la 11.05.2007 - ce a facut 
obiectul litigiului anterior -  avea in vedere doar un
fragment din anul scolar, ca urmare a formularii cererii
de acordare a continuitatii pe post.  Calificativul
contestat in prezenta judecata nu este emis  in
executarea hotararii judecatoresti anterioare, ci in
temeiul art.52 din Legea nr.128/1997.
La data de 28.10.2009 s-au depus concluzii scrise din 
partea  intimatului - parat prin care  a solicitat
respingerea recursului ca nefondat,  sustinand in esenta
ca reclamanta nu a respectat  disp.art.84 alin.5 din 
ROFUIP.
La termenul de judecata din 28 octombrie 2009, Curtea a
pus in discutia partilor exceptia privind competenta de
solutionare a cauzei, respectiv daca instanta de
contencios se pronunta pe evaluarea cadrelor didactice
potrivit disp.Legii nr.128/1997.
Prin concluziile formulate de recurenta la 3 noiembrie
2009 s-a sustinut ca instanta de contencios
administrativ este competenta sa solutioneze litigiul in
baza art.122 alin.5 din Legea nr.128/1997 si ale OMEC
5602/2006, actul fiind emis de o autoritate publica.
Examinand cu prioritate exceptia invocata,  Curtea a
constatat  urmatoarele:
Potrivit.art.146 din Legea nr.128/1997, in masura in
care prezentul statut nu dispune altfel, personalului
didactic i se aplica celelalte dispozitii din legislatia
muncii. Si in alte norme din Statutul personalului
didactic se face trimitere la contractul de munca (de
exemplu art.17), de unde rezulta concluzia ca
raporturile in care se afla cadrele didactice sunt
raporturi de munca si nu de serviciu. Doar in art.18 din
lege se prevede in mod expres ca revin in competenta
instantei de contencios administrativ actiunile
impotriva modului de solutionare a contestatiilor
privind mobilitatea personalului didactic din
invatamantul preuniversitar. Cu alte cuvinte, doar daca
sunt prevederi exprese, derogatorii de la legislatia
muncii,  solutionarea litigiilor cade  in  competenta 
instantelor de contencios administrativ ( cum ar fi
pentru ipoteza miscarii cadrelor didactice - Ordinul
nr.5602/2006 abrogat si inlocuit prin Ordinul
nr.2573/2007, precum si pentru incheierea, modificarea,
incetarea contractului de managementului educational -
Ordinul nr.3142/2006, ca si pentru contestarea
hotararilor comisiilor dupa procedura contenciosului
administrativ - art.10 pct. 8 si art.18 alin.3 din
Metodologia si criteriile de acordare a gradatiei de
merit si a salariului de merit din invatamantul
preuniversitar, desi este discutabila atribuirea de
competenta printr-un ordin al ministrului). In toate
celelalte situatii, se aplica legislatia muncii.
Cum reclamanta nu se afla in vreuna dintre aceste
ipoteze, iar art.122 alin.5 din Legea nr.128/1997 la
care face referire in concluziile scrise nu stabileste
decat dreptul persoanei sanctionate de a se adresa
instantelor judecatoresti, prezenta actiune nu este in
competenta instantei de contencios administrativ, pentru
a-i fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004. Un
argument in plus pentru excluderea din sfera
contenciosului administrativ rezida si din prevederile
art.6 din Legea nr.188/1999, care statueaza  ca acest
act nu se aplica mai multor categorii soci-profesionale
printre care si cadrelor didactice, motiv pentru care,
in temeiul art. 312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.3
Cod pr.civila, Curtea a admis recursul, a casat sentinta
si a trimis cauza spre competenta solutionare la acelasi
tribunal - complet conflicte de munca.

3. Contencios fiscal. Decizia de obligare la plata
accesoriilor. Continut.

Art. 9 alin. 2 lit.c), art. 43 alin.2 lit.c), art. 46,
87, 88 si 86 al.4 Cod pr. fiscala

Potrivit art. 87 C.proc.fisc., decizia de impunere
trebuie sa cuprinda inclusiv mentiunea audierii
contribuabilului. Asimilarea anumitor acte
administrative fiscale - printre care si decizia
referitoare la obligatiile de plata accesorii - cu
decizia de impunere ( cf. art. 86 alin. 4 si art. 88 Cod
pr. fiscala), nu trebuie interpretata in sensul ca
acestea trebuie sa aiba acelasi elemente de continut ca
si decizia de impunere. Continutul actelor este specific
fiecaruia dintre ele, in raport de destinatia lui. Ca
atare, obligatia existentei mentiunii audierii
contribuabilului vizeaza decizia de impunere in sine,
iar nu si actele care sunt asimilate acesteia sub
aspectul puterii juridice ori al efectelor.
Pe de alta parte, potrivit art. 9 alin. 2 lit. c)
C.proc.fisc., organul fiscal nu este obligat sa
realizeze audierea contribuabilului atunci cand accepta
informatiile pe care contribuabilul le-a prezentat
printr-o declaratie sau printr-o cerere. Lipsa mentiunii
privind audierea contribuabilului dintr-un act
administrativ fiscal nu atrage prin ea insasi nulitatea
actului, avand in vedere ca art. 46 C.proc.fisc. nu o
prevede ca atare.

(Decizia nr. 1237/R-CONT din 18 noiembrie 2009)