Retractarea demisiei ca act unilateral de vointa se face numai cu acordul expres al angajatorului, in caz contrar demisia isi produce efectele.

Retractarea demisiei ca act unilateral de vointa se face numai cu
acordul expres al angajatorului, in caz contrar demisia isi produce
efectele.
Art. 57 si 79 din Codul muncii

            Potrivit doctrinei si practicii judiciare in materie,
manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din
initiativa sa, a contractului individual de munca este irevocabila,
retractarea ei fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al
angajatorului.
            Cum in speta, angajatorul nu si-a exprimat acest acord,
in mod legal a fost emisa decizia de incetare a contractului
individual de munca conform art.57 si 79 din Codul muncii.
        
           (Decizia civila nr.1210/R-CM/02 iulie 2009)
           
          La data de 11.09.2008, contestatoarea I.C.M., in
contradictoriu cu intimata S.C. Distrigaz Sud S.A. a formulat contestatie
impotriva Deciziei nr.106/2008 emisa de intimata , solicitand anularea
acesteia .
          In motivare, contestatoarea a aratat ca a fost angajata
intimatei in perioada noiembrie 1999-08.09.2008 si ca la 29.08.2008 a
formulat cerere prin care a demisionat  La data de 01.09.2008 si-a
retractat cererea de demisie, continuand sa se prezinte la serviciu si sa-si
indeplineasca atributiile pana la data de 08.09.2008 cand i-a fost inmanata
decizia de  desfacere a contractului de  munca .Aceasta masura este
nelegala pentru ca nu se incadreaza in  dispozitiile art.79 din Legea
nr.53/2003 deoarece la momentul luarii ei  nu mai exista o manifestare
de vointa din partea sa privind incetarea raporturilor de  munca.
                    Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei
,aratand ca manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din
initiativa sa a contractului individual de munca este irevocabila,
retractarea acesteia fiind posibila doar cu acordul angajatorului .In situatia
de fata conducerea unitatii nu a fost de acord cu retractarea demisiei
astfel ca in mod legal contractul de munca al acesteia a incetat.
           Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.42/CM din 14
ianuarie 2009 a  respins contestatia, retinand urmatoarele:
           La data de 29.08.2008, contestatoarea a solicitat desfacerea
contractului de munca prin  demisie, aratand in cuprinsul cererii ca a
optat pentru aceasta masura  ca urmare a presiunii  exercitate de sefa sa 
directa. Pe cerere se afla inscrisa rezolutia  conducatorului unitatii
intimate din data de 1.09.2008, in sensul aprobarii acesteia cu mentiunea
respectarii termenului de preaviz. La data de 1.09.2008 contestatoarea a
depus o noua cerere prin care a solicitat retragerea  cererii de demisie,
insa directorul unitatii nu a fost de acord cu aceasta, fapt ce rezulta din
mentiunile inserate de acesta  pe petitie, emitand decizia de incetare a
contractului de munca nr.106/2008 potrivit disp.art.57 si 79 din Codul
muncii.
           Manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea,
din initiativa sa a  contractului de munca este irevocabila, retractarea ei
fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
           S-a retinut de catre prima instanta ca a fost respectat si
termenul de preaviz, din moment ce potrivit art.57 din  contractul
colectiv de munca la nivel de unitate acest termen de preaviz nu poate fi
mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie,
iar cererea de demisie a fost depusa la 29.08.2008, rezolutia directorului
unitatii de aprobare a demisiei poarta data de 1.09.2008, iar decizia de
incetare a contractului de munca a fost emisa la 8.09.2008. Este astfel
evident ca s-a respectat termenul de preaviz conform dispozitiilor
articolului sus enuntat, iar contestatoarea si-a continuat activitatea  in
perioada de preaviz.
           Pentru cele ce preced, avand in vedere si faptul ca nu s-a
dovedit existenta vreunui  viciu de consimtamant, asa cum a sustinut
contestatoarea, s-a respins contestatia in baza art.41,76 din codul muncii.
           Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal
contestatoarea,  invocand prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila,
dupa cum urmeaza:
           1.- Lipsa de rol activ a instantei in ceea ce priveste 
administrarea probelor, cat si in aprecierea celor existente la dosar.
           Dezvoltand aceasta critica, contestatoarea a aratat, in esenta,
ca s-au exercitat presiuni psihice si morale asupra sa din partea sefei de
serviciu, presiuni care au determinat-o la gestul demisiei. Aceste presiuni
le-a dovedit., insa i s-a respins cererea de  completare a lor. Oricum, in
dosar exista suficiente probe care explica presiunile psihice la care a fost
supusa neintrerupt in urmatoarele 2 luni premergatoare demisiei.
           Normal era sa se constate ca demisia nu mai reprezinta un
act final de vointa al angajatei, pentru ca ea a fost urmata de celalalt act
de renuntare la demisie si deci trebuia sa se mentina in continuare
contractului individual de munca.
           2.- Au fost apreciate eronat probele si s-au interpretat gresit
dispozitiile legale.
           In cauza de fata, cererea de demisie s-a facut fara niciun
preaviz, desi potrivit art.79 din Legea nr.53/2003 prin demisie se intelege
actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa,
comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa
implinirea unui termen de preaviz.
           Este adevarat ca, potrivit art.79 pct.7 din Legea nr.53/2003,
contractul individual de munca inceteaza fie  la data expirarii termenului
de preaviz, fie la data  renuntarii totale  ori partiale de catre angajator la
termenul respectiv, dar legiuitorul a facut aceasta precizare atunci cand
angajatorul are initiativa  indepartarii din serviciu a angajatului respectiv,
ori in speta preavizul, deci termenul de 15 zile era apanajul
contestatoarei.
           Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, iar pe
fond admiterea contestatiei.
           Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea retinand
urmatoarele:
           In ceea ce priveste prima critica invocata, asa cum in mod
judicios a retinut si instanta de fond, contestatoarea nu a dovedit ca a
formulat cerere de demisie urmare exercitarii asupra sa a unor presiuni
psihice si morale.
           In mod normal, din moment ce salariatul a avut initiativa
incetarii contractului, neexistand deci o decizie a angajatorului, persoana
in cauza nu are cum sa sesizeze instanta judecatoreasca invocand
nelegalitatea sau netemeinicia concedierii.
           Totusi, se poate solicita anularea demisiei, in situatia in care
consimtamantul celui care a demisionat a fost viciat prin eroare, dol sau 
violenta.
           Desi recurenta a sustinut ca a dovedit existenta unor presiuni
psihice si morale, in cauza nu s-a demonstrat ca i-a fost viciat
consimtamantul printr-unul din cele trei vicii de consimtamant.
           In cadrul aceleiasi critici recurenta a pretins ca trebuia
mentinut in continuare contractul individual de munca, din moment ce
cererea sa de demisie a fost urmata de o alta cerere, de renuntare la
demisie.
           Este adevarat, din acest punct de vedere, ca la data de
1.09.2008 contestatoarea a depus o noua cerere prin care a solicitat 
retragerea cererii de demisie, insa  angajatorul nu a fost de acord cu
retragerea  demisiei.
           Potrivit  doctrinei si practicii judiciare in materie,
manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din initiativa
sa, a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea ei fiind
posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
           Cum in speta, angajatorul nu si-a exprimat acest acord, in
mod legal a fost emisa decizia nr.106 din 8 septembrie 2008 de incetare a
contractului individual de munca conform art.57 si 79 din Codul muncii.
           Nici urmatoarea critica nu a fost retinuta de instanta de
control judiciar.
           Potrivit disp.art.79 alin.1 din Codul muncii, prin demisie se
intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare
scrisa, comunica  angajatorului incetarea contractului individual de
munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
           Conform art.79 alin.7 din Codul muncii, contractul
individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau
la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul
respectiv.
           Prin urmare, termenul de preaviz opereaza in favoarea
angajatorului, ci nu al angajatului, asa cum sustine recurenta, tocmai
pentru a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare
inlocuirii  salariatului demisionar, evitandu-se astfel consecintele negative
pe care le-ar putea avea  incetarea intempestiva a contractului de munca,
acesta fiind de fapt scopul preavizului.
In consecinta, pentru cele ce preced, in baza disp.art.291 Codul muncii si
art.312  alin.1 Cod procedura civila,  s-a dispus respingerea recursului.