Procedura insolventei. Actiune in anularea transferurilor patrimoniale intemeiata pe dispozitiile art. 80 alin.1 lit. b) din Legea nr. 85/2006. Obligarea cumparatorului la plata diferentei de pret.

Procedura insolventei. Actiune in anularea transferurilor patrimoniale intemeiata pe dispozitiile art. 80 alin.1 lit. b) din Legea nr. 85/2006. Obligarea
 cumparatorului la plata diferentei de pret.

 Art. 80 alin.1  lit. b), art. 83 din Legea nr. 85/2006
                                      
Desi legea prevede, ca o regula generala,  restituirea bunului sau aducerea la masa credala a pretului, ar constitui o inechitate  si o imbogatire fara
justa cauza a debitoarei, cu consecinte negative si nejustificate in patrimoniul cumparatorului, daca acesta ar fi obligat sa restituie intregul pret ce
s-ar fi datorat pentru bun, desi, anterior, o parte din acesta a intrat in  posesia vanzatoarei aflata in insolventa.
 Interpretarea art.83 privind restituirea valorii bunului la data transferului trebuie sa fie aceea ca se are in vedere aceasta valoare, insa, din ea se
deduc sumele deja achitate si pentru care, asa cum s-a mai aratat, nu exista nicio ratiune sa fie pretinse din nou.

(Decizia nr.353/R-COM din 3 aprilie  2009)

 Prin actiunea inregistrata la   24 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Valcea - Sectia comerciala, reclamantul G.A. IPURL Rm. Valcea a chemat in judecata pe
 paratii SC V. SRL si W. K., solicitandu-se anularea actului de vanzare-cumparare efectuat prin factura fiscala seria VL XIV 3371549/31.10.2004, respectiv
vanzarea unei autoutilitare FIAT DUCATO cu numarul VL 39 PNV si restituirea acesteia in proprietatea vanzatorului, iar in masura in care nu mai este posibil, contravaloarea reala de la data tranzactiei.In motivarea cererii, reclamantul a precizat ca prin factura suscitata SC V. SRL a instrainat paratului W. K. autoutilitara FIAT DUCATO VL 39 PNV, cu suma de 10 milioane lei vechi. Firma a intrat apoi in procedura insolventei in anul 2007 si in baza disp. art.80 (1), lit.b si c din Legea 85/2006 se impune anularea actelor incheiate, intrucat aceasta factura a fost intocmita cu intentia partilor de a sustrage bunul urmaririi creditorilor si pretul a fost subevaluat.
In dovedirea actiunii au fost depuse in dosarul cauzei mai multe acte si s-a efectuat o expertiza tehnica.
Prin sentinta comerciala nr.1590/C din 22 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Valcea Sectia comerciala si contencios administrativ fiscal, in
dosarul nr.1962/90/2008, a fost respinsa cererea formulata de reclamantul G.A IPURL RM VALCEA, in contradictoriu cu paratii W.K. si SC V. SRL RM VALCEA,
reprezentata de administrator special C. G..
         Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, tribunalul a retinut urmatoarele.
Cu factura de la fila 3 dosar, paratul W. K. a cumparat de la parata SC V. SRL o autoutilitara FIAT DUCATO VL 39 PNV cu suma de 10 milioane vechi,
 care nu se mai afla in posesia sa, despre care expertiza tehnica efectuata in cauza  (fila 13 dosar) a concluzionat ca valora 19.620 milioane lei vechi
(fila 16 dosar), dar a ajuns la aceasta concluzie fara sa vada masina in cauza.
In aceste conditii, instanta a retinut ca nu are relevanta  aprecierea expertului, cu atat mai mult cu cat din probele dosarului rezulta ca in 2004
 si 2005, anii cand s-au efectuat astfel de vanzari  de autoturisme ale firmei (pe rolul Tribunalului Valcea au fost circa 15 dosare ce au acest obiect),
aceasta parata se afla intr-o situatie financiara dificila generata de faptul ca avea de restituit catre BCR Valcea un imprumut in euro  (fila 71 si
urmatoarele dosar).
        S-a mai apreciat ca reclamantul nu a facut dovezi  ca ar fi existat intentia partilor din conventiile de vanzare-cumparare pentru sustragerea
bunurilor de la urmarirea creditorilor.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul G.A. IPURL Rm.Valcea, lichidator al debitoarei SC V. SRL, solicitand admiterea acestuia,
modificarea sentintei in sensul admiterii cererii,  sustinand in esenta ca in speta sunt incidente disp.art.80 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006,
 deoarece exista un dezechilibru vadit intre pretul real si cel achitat, aspect ce rezulta din expertiza intocmita in cauza,  cu atat mai mult cu cat
nu s-au depus dovezi care sa ateste ca autoturismul ar fi fost reparat de catre cumparator si nici nu s-a putut verifica daca pretul a intrat in patrimoniul falitului. S-a mai solicitat ca in masura in care bunul nu mai exista, sa fie obligat intimatul - parat la plata contravalorii reale a acestuia la data intocmirii facturii in cauza.
La data de 3.04.2009 s-au depus note de sedinta din partea administratorului special al SC V. SRL, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca
 nefondat, sustinand ca valoarea achitata era cea reala dat fiind gradul de uzura al autoturismului si nu a existat intentia partilor de a sustrage
bunuri de la urmarirea de catre creditori.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate ce se incadreaza‚ in disp. art.304 pct.9 Cod pr.civila, cat si sub toate aspectele in temeiul art.3041
 Cod pr.civila, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru argumentele ce se vor reda in continuare.
Reclamantul a invocat drept temei al cererii sale disp.art.80 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006. Daca in privinta normei de la lit.c) al textului de
lege sus mentionat - care stipuleaza posibilitatea anularii transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti, prin acte incheiate in cei 3 ani anteriori
 deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice fel 
 drepturile - nu se poate retine incidenta acesteia in cauza, pentru ca nu s-a dovedit coniventa partilor in scopul afectarii intereselor creditorilor,
 nu acelasi lucru se constata in ceea ce priveste indeplinirea cerintelor stipulate de art.80 alin.1 lit.b.
Potrivit acestui text de lege, este supus anularii transferul de drepturi patrimoniale in cazul in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea
primita, ca in speta. Astfel, dupa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza, neinfirmat prin vreun mijloc de proba, la data transmiterii
proprietatii autoutilitarei FIAT DUCATO, realizata prin factura nr.3371549 din 31.10.2004, pretul real, calculat in functie de uzura,  era de 19.620 RON
(196.200.000 ROL). Pretul tranzactiei se dovedeste a fi mai mic decat valoarea reala a bunului cu suma de 18.620 lei RON, ajungandu-se ca dobanditorul
sa achite pentru bunul cumparat a douazecia parte din aceasta valoare, ceea ce nu poate constitui rezultatul unei negocieri obisnuite. Ori, existenta
unei disproportii vadite de pret se circumscrie ipotezei prevazuta de art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, in temeiul caruia se impune admiterea
actiunii.
Ca o consecinta fireasca, dat fiind faptul ca autoturismul in cauza nu a mai putut fi identificat in patrimoniul paratului, sentinta a fost modificata,
ca
 urmare a admiterii recursului (in temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civila), iar actiunea a fost admisa si anulat contractul de vanzare - cumparare
materializat prin factura fiscala seria VL XIV nr.3371549 emisa la data 31.10.2004 de catre SC V. SRL Rm.Valcea in favoarea lui W.K., care a fost obligat
sa aduca la masa credala diferenta de valoare de 18.620 lei.
Obligarea la plata doar a acestei diferente s-a impus, dat fiind faptul ca prin extrasul de cont s-a facut dovada achitarii pretului de 10.000.000 lei ROL,
suma care a intrat in contul debitoarei, care a efectuat varsaminte in numerar, la aceeasi data (f.89). Desi legea prevede, ca o regula generala, 
restituirea bunului sau aducerea la masa credala a pretului, ar constitui o inechitate  si o imbogatire fara justa cauza a debitoarei, cu consecinte
negative si nejustificate in patrimoniul cumparatorului, daca acesta ar fi obligat sa restituie intregul pret ce s-ar fi datorat pentru bun, desi,
 anterior, o parte din acesta a intrat in  posesia vanzatoarei aflata in insolventa. S-a apreciat ca interpretarea art.83 privind restituirea valorii
 bunului la data transferului, trebuie sa fie aceea ca se are in vedere aceasta valoare, insa, din ea se deduc sumele deja achitate si pentru care, asa cum
s-a mai aratat, nu exista nicio ratiune sa fie pretinse din nou.
Au fost inlaturate apararile administratorului special al debitoarei, cat timp expertiza efectuata in cauza a demonstrat  disproportia de valoare si nu
 s-a dovedit ca aprecierile expertului sunt contrazise de situatia de fapt, respectiv ca autoturismul ar fi avut un alt grad de uzura si ca ar fi fost
 intr-o stare deplorabila la momentul vanzarii. Nici cealalta aparare, referitoare la necesitatea vanzarii, cauzata de  solicitarea restituirii
imprumutului de catre BCR, nu a fost retinuta, in conditiile in care executarea silita s-a declansat de aceasta banca in anul 2005, ulterior vanzarii
 autoturismului. De altfel, art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 nu prevede decat conditia disproportiei vadite intre prestatii, ceea ce in speta s-a
demonstrat.