Procedura insolventei. Actiune in anularea transferurilor patrimoniale. Distinctie intre aceasta si cea revocatorie. Inexistenta autoritati lucrului judecat. Legitimare procesuala pasiva. Nedesemnarea administratorului special al debitoarei. Conseci...

Procedura insolventei. Actiune in anularea transferurilor patrimoniale. Distinctie intre aceasta si cea revocatorie. Inexistenta autoritati
lucrului judecat. Legitimare procesuala pasiva. Nedesemnarea administratorului special al debitoarei. Consecinte.

Art.79, 80, 83, 85 alin.6, art.18 lit. b) din Legea nr.85/2006
         Art. 975, 1201 din Codul civil
         Art. 166 din Codul procedura civila

In actiunile in anulare intemeiate pe disp. art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006, legitimare procesuala pasiva au cocontractantul si
 debitorul care va fi citat prin administratorul special, conform art. 85 alin. 6 coroborat cu art. 18 lit. b) din lege.
Daca nu a fost desemnata o persoana in aceasta calitate, desi   s-a recurs la mijloacele puse la indemana de lege, debitorul va fi citat
 prin lichidatorul judiciar, revenindu-se la regulile dreptului comercial in materia insolventei. Drept urmare, fostul administrator social nu are
 calitate procesuala in exercitarea caii de atac.
Actiunea in anularea transferului patrimonial reglementata de Legea insolventei nu se suprapune actiunii pauliene, existand deosebiri sub
aspectul legitimarii procesuale active, a cerintelor si efectelor produse, fara a putea fi invocata exceptia autoritatii de lucru judecat in cazul unei judecati anterioare in dreptul comun.

(Decizia nr.474/R-COM din 24 aprilie  2009)

                 Prin actiunea inregistrata la 26 iunie 2007, S. Civ. Prof. A. E. SPRL, in calitate de lichidator al debitoarei SC I. SRL, a solicitat in
 contradictoriu cu debitoarea SC I. SRL si paratii P.C. si P.R., anularea transferurilor patrimoniale realizate prin contractele de vanzare-cumparare
autentificate sub nr.1008/2004 si 1196/2004.
In motivare s-a aratat ca, prin conventia din 27 mai 2004, debitoarea reprezentanta de C. M. a vandut paratilor, persoane fizice, o hala de
 productie si sediu administrativ in suprafata de 391,76 m.p. cu pretul de 300.000.000 lei (Rol).
La 24 iunie 2004, intre aceleasi parti a intervenit conventia de vanzare a unui teren de 5428,18 m.p., pe care se afla constructiile
instrainate initial, pretul imobilului fiind stabilit la suma de 100.000.000 lei (Rol).
Aceste transferuri patrimoniale se impun a fi anulate, dispunandu-se restituirea bunurilor in patrimoniul debitoarei, intrucat sunt
incidente dispozitiile art.79 si 80 alin.1 lit.d si c, intrucat instrainarea s-a facut la preturi derizorii si cu intentia partilor de a sustrage bunurile
de urmarirea creditorilor. Tranzactiile s-au incheiat in cei trei ani inainte de deschiderea procedurii, cumparatorii sunt rude ale reprezentantilor
vanzatoarei si in conditiile in care, pe rolul instantelor, se aflau in litigiu cu un creditor. S-a mai aratat in actiune ca la data vanzarilor imobilul
era ipotecat in favoarea unei societati bancare, cu ocazia constituirii garantiei reale s-a stabilit o valoare de 1.962.605.000 lei (Rol) pentru acelasi
bun, suma in raport de care preturile convenite sunt mult inferioare, in una din facturi s-a trecut drept obiect al vanzarii o crescatorie de porci, iar
din documentele contabile nu rezulta facturarea si plata contravalorii terenului.
La 8 octombrie 2007, paratii P.R. si C. au formulat intampinare (fila 21) invocand exceptia autoritatii de lucru judecat, iar la 2
noiembrie 2007 debitoarea, prin fostul administrator C.M., a formulat un punct de vedere (fila 42).
Practicianul in lichidare a solicitat, la 18 octombrie 2007 (fila36), notarea cererii de anulare a transferului in Cartea funciara,
solicitare formulata de altfel si in actiune, iar 5 noiembrie 2007 (fila 63) a chemat in judecata si pe B.I. - in calitate de subdobanditor al imobilului,
 pentru a se dispune anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2097/2005 si restituirea imobilului in patrimoniul debitoarei SC I. SRL.
Prin sentinta comerciala nr.1103/F/2008, Tribunalul Comercial Arges a respins exceptia autoritatii de lucru judecat si a admis actiunea asa
cum a fost ea completata. S-a dispus anularea celor trei transferuri patrimoniale, primele doua efectuate de parata-debitoare catre primii dobanditori si
cel de-al treilea al acestora catre subdobanditoare si a obligat-o pe cea din urma sa restituire constructiile imobile si teren in patrimoniul debitoarei-
parate SC I. SRL.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca, la 5 martie 2007 s-a deschis procedura de insolventa impotriva SC I. SRL, la cererea
creditorului A.I., persoana care, la data incheierii celor doua conventii din 2004, se afla in litigiu cu societatea debitoare.
S-a retinut indeplinirea conditiilor din art.80, atat lit.b, dat fiind diferenta foarte mare de valoare  retinuta ca pret al imobilelor,
in raport de cea reala si de cea inscrisa in raportul de evaluare al bancii, dar si lit.c, prin aceea ca, pentru bunurile vandute s-a emis o singura
factura prin care nu era facturat si terenul, iar copiii familiei P. si ai familiei C. sunt casatoriti.
In legatura pozitia subdobanditoarei s-a observat atat ca aceasta nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului, dar si ca nu a fost de
buna-credinta intrucat in Cartea funciara era notata nu numai ipoteca in favoarea bancii, dar si dosarul de insolventa.
Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat s-a retinut ca nu exista identitate de parti, obiect si cauza.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs B.I., SC I. SRL - reprezentata de C.M. in calitate de asociat - si C. M. in nume propriu.
In recursul formulat de B.I. au fost invocate dispozitiile art.3041 Cod pr.civila si s-au sustinut critici incadrabile in prevederile
 art.304 pct.9 din acelasi act normativ, astfel:
- pretul din contractul de vanzare-cumparare este unul corect si real corespunzator valorii bunului de piata libera, determinat prin
 intelegerea partilor si care nu poate fi pus la indoiala de expertizele efectuate care nesocotesc dispozitiile art.1303 din Codul civil, care impun ca
 singura conditie sinceritatea si seriozitatea lui;
- nu se poate retine ca subdobanditoarea nu a fost de buna-credinta prin faptul ca a fost inscrisa in Cartea funciara existenta dosarului
 nr.985/2005, cu atat mai mult cu cat cumpararea s-a facut de la persoane fizice al caror drept de proprietate nu era pus la indoiala. Asupra bunului nu
era mentionata decat ipoteca inscrisa in favoarea MINDBANK, ceea ce nu influenta pozitia subiectiva a subdobanditoare, cata vreme exista acordul bancii la
instrainare;
- posibilitatea anularii transferului initial trebuia dovedita de reclamanta pentru ca simpla notare a procedurii de faliment nu creeaza
posibilitatea de anulare a contractului initial de cumparare si subdobanditoarea  nu putea sa aprecieze asupra unei posibilitati reale de anulare a primelor transferuri.
In recursul formulat de SC I. SRL - prin C.M. si de aceasta din urma - in nume propriu, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod
pr.civila, sustinandu-se urmatoarele:
- pe parcursul judecatii in fond, desi lichidatorul reprezinta numai interesele creditorilor, debitoarea si asociatii acesteia nu au fost
 legal citati, ceea ce atrage nulitatea hotararii pronuntate;
- in mod gresit a fost respinsa exceptia autoritatii lucru judecat, ce era intemeiata pe o hotarare definitiva  si irevocabila pronuntata
intr-o actiune pauliana, iar problemele de drept invocate cu acea ocazie nu mai puteau fi puse in discutie avand in vedere ca se tindea la obtinerea
aceluiasi rezultat;
- in cauza s-au efectuat expertize la care recurenta nu a fost convocata si nu a fost de fata, iar instanta a avut in vedere aceste probe
 fara sa observe ca vanzarile s-au facut dupa oferirea bunurilor prin mica publicitate, constructia initial a fost afectata cresterii porcilor, ceea ce nu
 justifica evaluarea facuta si la care de altfel s-au formulat obiectiuni.
Paratii P.C. si  P.R. au formulat intampinare in care au sustinut incidenta autoritatii de lucru judecat si celelalte critici din recursul
 motivat de SC I. SRL si C.M..
Examinand criticile formulate s-a apreciat ca ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arata mai jos.
In conformitate cu prevederile art.137 din Codul de procedura civila, instanta este datoare sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de
ordine  publica ce ar putea face inutila cercetarea pricinii in fond.
In aceasta ordine de idei s-a apreciat ca recursul formulat de SC I. SRL - prin C.M. a fost anulat, iar recursul formulat de C.M. - in nume
 propriu - inadmisibil.
Aceasta concluzie a fost sustinuta, in principal, de cadrul procesual diferit ce se leaga in litigiile intemeiate pe dispozitiile Legii
 nr.85/2006, dar si de prevederile  art.161 din Codul de procedura civila.
Astfel, potrivit art.85 alin.5 din Legea insolventei, in actiunile in anulare, reglementate de dispozitiile art.79  si 80, legitimare
procesuala activa are practicianul in lichidare, cu exceptia unei situatii ce nu se regaseste in cauza, cand o astfel de legitimare primeste si comitetul
 creditorilor. In ceea ce priveste legitimarea procesuala pasiva, alin.6 arata ca au cocontractantul si debitorul care "va fi citat in calitate de parat
prin administrator special".
Administratorul special are atributii in acest sens, asa cum arata art.18 lit.b din lege, si este reprezentat de persoana fizica sau
juridica desemnata de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor debitorului, pe cheltuiala acestora, pentru a le reprezenta interesele.
In cauza, nu a fost desemnata o persoana in aceasta calitate,  desi, in exercitarea atributiilor prev.de art.20 lit.g din Legea nr.85/2006,
 administratorul judiciar a convocat pe fostul administrator social, asa cum s-a dovedit cu inscrisurile de la filele 34-40. Pe ordinea de sedinta, l
a pct.3, a fost trecuta chiar desemnarea administratorului social, convocare la care insa  nu s-a raspuns.
In aceasta ordine de idei s-a mai observat insa, ca C.M. a prezentat un punct de vedere cu ocazia judecatii in fond, indicand termenul de
 solutionare si numarul de dosar (filele 42-43) si a formulat impreuna cu C.I. o cerere de preschimbare a termenului (f.172) la care acesta a renuntat
ulterior (f.177).
Pentru acest motiv, nefiind posibila numirea administratorului special, desi s-au luat masurile  procedurale pentru aceasta, debitoarea a
fost reprezentata de lichidatorul judiciar,   revenindu-se astfel la regulile dreptului comercial in materia insolventei.
Potrivit art.161 Cod pr.civila, cand reprezentantul partii nu face dovada calitatii sale se poate da un termen pentru indeplinirea acestor
 lipsuri, iar daca acest lucru nu se realizeaza, cererea se va anula.
In cauza, nu s-a dovedit, asa cum s-a aratat mai sus, numirea administratorului special, iar prin recursul formulat de SC I. SRL - prin
C.M., aceasta nici nu a pretins ca are o astfel de calitate.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a lui C.M. - in nume propriu - pe de o parte, ca nu este o persoana care a luat parte la
judecata de fond, iar pe de alta parte, ca legea speciala nu ii recunoaste o astfel de legitimare.
Intrucat in calea de atac exercitata de acestia s-a invocat si o exceptie de ordine publica care poate fi ridicata si, din oficiu, de
catre instanta, in conditiile art.306 alin.2 Cod pr.civila, s-a verificat eventuala incidenta a acesteia cu atat mai mult cu cat o astfel de sustinere au
 facut si intimatii P. R. si P. C..
Potrivit art.1201 Cod civil si art.166 Cod pr.civila, este autoritate de lucru judecat atunci cand exista identitate de parti, obiect si
cauza si o astfel de exceptie poate fi invocata direct in fata instantei de recurs.
Sustinerea unei astfel de exceptii pleaca de la existenta unei judecati anterioare finalizata prin sentinta nr.2260/2006,  hotarare  prin
 care s-a solicitat revocarea contractelor de vanzare-cumparare din 2004.
Temeiul acestor pretentii a fost reprezentat de dispozitiile art.975 din Codul civil ce reglementeaza actiunea pauliana si in temeiul
careia creditorii pot sa atace actele viclene ale debitorului lor.
Este adevarat ca, prin art.79 si urmatoarele din Legea nr.85/2006, se preiau parte din conditiile si ratiunile din actiunea revocatorie.
 Cele doua, insa, nu se confunda si nici nu ar fi posibil, de vreme ce una reprezinta dreptul comun si o alta o aplicare in legislatia speciala, aplicare
 ce presupune conditii si efecte diferite.
Aceste diferente sunt substantiale atat in planul legitimarilor procesuale mai sus amintite, al cerintelor ce se cer indeplinite, observand
ca anularea transferului patrimonial nu este conditionata, de cele mai multe ori, de existenta concertului fraudulos, dar si al efectelor admiterii unor
astfel de actiuni.
Daca actiunea revocatorie este proprie creditorului care o intenteaza si produce efecte relative, oferindu-i acestuia suma de bani necesara
 satisfacerii creantei sale, iar excedentul apartine tertului dobanditor, nu acelasi lucru se intampla in actiunea speciala avuta in vedere de legiuitor in
 legea insolventei. In cazul admiterii unei astfel de actiuni, potrivit art.83 din lege, tertul dobanditor "va trebui sa restituie averii debitorului bunul
 transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor".
Aceste elemente impun concluzia ca actiunea in anulare a transferului patrimonial reglementata de Legea insolventei nu se suprapune actiunii pauliene, ele reprezinta cauze juridice diferite si chiar daca s-ar trece peste lipsa identitatii de parti, ar trebui sa se observe si lipsa identitatii de cauza.
In absenta acestei triple identitati autoritatea de lucru judecat nu a fost retinuta.
In ceea ce priveste recursul tertului subdobanditor, potrivit Legii nr.85/2006, acesta are de principiu o pozitie privilegiata si el nu
poate fi obligat sa restituie bunul in patrimoniul debitoarei decat daca nu a platit valoare corespunzatoare a acestuia si cunostea sau trebuia sa cunoasca
 ca transferul patrimonial este susceptibil de a fi anulat.
Sub aspectul pretului s-a sustinut in recurs ca el trebuie sa indeplineasca cerintele art.1303 Cod civil, adica sa fie sincer si serios si
aceasta sustinere este, de principiu, reala. Textul din Codul civil trebuie insa interpretat in sensul dorit de legiuitorul din procedura insolventei.
Astfel, se vorbeste de valoarea corespunzatoare a bunului, adica de o prestatie a cumparatorului, care nu depaseste in mod vadit pe cea primita.
In materia procedurii colective a insolventei "valoarea corespunzatoare" este mai mult decat un pret sincer si serios, este garantia
creditorilor ca vor fi protejati in incercarea de a-si recupera creantele. Tocmai de aceea, atunci cand se trateaza transferul initial, se trimite la
diferenta vadita care reprezinta incalcarea notiunii de valoare corespunzatoare.
Subdobanditoarea a cumparat imobilul (suprafata de 5425 m.p. si constructiile in suprafata de 391,76 m.p., P+1) la 3 noiembrie 2005 cu
suma de 80.000 lei, mentionandu-se expres ca nu-i revine obligatia de a plati vreo datorie fata de banca. Vanzatorii s-au angajat sa achite din acesti
 80.000 lei, de urgenta, sumele datorate la MINDBANK (f.65).
Valoarea acestui imobil, determinata prin expertizele intocmite se stabileste prin aditionarea valorii constructiilor (fila 142) cu
 valoarea terenului (fila 153) si ajunge mult peste 500.000 lei.
In aceste conditii, retinandu-se ca evaluarea s-a facut in raport de preturile de circulatie a bunurilor in piata, la momentul noiembrie
 2005, este imposibil sa se aprecieze ca plata unui pret de 80.000 lei este corespunzatoare pentru bunuri de peste 500.000  lei. Aceasta suma nu reprezinta
 decat a sasea sau a saptea parte din valoarea reala, ceea ce confirma concluzia tribunalului.
De altfel, pretul platit reprezinta mai putin de jumatate din valoarea determinata cu ocazia contractarii imprumutului la MINDBANK si cand
 imobilul a fost evaluat pentru constituirea ipotecii.
Sub aspectul bunei credinte a subdobanditoarei nici aceasta nu a putut fi retinuta si nu fost impartasit punctul de vedere potrivit caruia
 mentiunea din cartea funciara privind existenta dosarului de insolventa  nu poate crea nici un fel de imagini asupra pozitiei subiective.
Cartea funciara reprezinta cel mai important mod de publicitate si de incunostintare tertilor cu privire la situatiei juridica a unor
imobile, asa incat, faptul ca  s-au facut mentiuni cu privire la existenta unui litigiu aflat pe rolul tribunalului, nu poate constitui un aspect lipsit
 de efecte.
De altfel, s-a observat ca atunci cand actuala recurenta a declarat ca stia situatia juridica a imobilelor ce le cumpara, nu s-a amintit
nimic de faptul ca in extrasul de Carte funciara pentru acestea era inscris litigiul din dosarul nr.985/2005.
Existenta unui dosar de faliment nu constituie un aspect care sa fie neglijat si tocmai de aceea se fac mentiunile in Cartea funciara si
publicitatile la care trimit art.45 din Legea nr.85/2006, legiuitorul simtind nevoia sa protejeze tertii tocmai pentru ca situatia bunurilor provenind de
la o astfel de debitoare este incerta si transferul al caror obiect l-au constituit este susceptibil de a fi anulat.
In concluzie, s-a apreciat ca recurenta subdobanditoare cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca titlul de proprietate al vanzatorilor
catre ea este susceptibil sa fie desfiintat.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat ca acest recurs este nefondat si, in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila, a fost respins.
In ceea ce priveste criticile din recursurile SC I. SRL si C. M. si care nu sunt de ordine publica, s-a apreciat ca  ele nu se impun a fi
 analizate, fata de concluzia cu privire la aceste cai de atac.