Procedura falimentului. Contestatie la tabelul definitiv al creantelor. Conditii de admisibilitate in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Procedura falimentului. Contestatie la tabelul definitiv al creantelor. Conditii de admisibilitate in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Art. 75 din Legea nr. 85/2006

 Este admisibila contestatia intemeiata pe art. 75 din Legea privind procedura insolventei, chiar daca se solicita inscrierea ori majorarea unor creante,
 ramanand partii sa dovedeasca indeplinirea  celorlalte conditii impuse de textul de lege - existenta unui fals, dol sau a unei erori esentiale care au
determinat admiterea creantei.

(Decizia nr.492/R-COM din 30 aprilie  2009)

Prin sentinta nr.215/F/16.02.2009, Tribunalul Comercial Arges - judecator sindic a respins contestatiile formulate de B.D s.a. impotriva tabelului de
creante al debitoarei SC C. SA.
Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, judecatorul sindic a retinut ca s-a formulat contestatie la tabelul definitiv al creantelor  de
contestatorii  mentionati, ce au avut calitatea de salariati ai debitoarei, contestatia avand ca obiect salariile, sporul de emitere a  deciziilor  ce
 privesc incetarea contractului de munca, salariile compensatorii, cat si stabilirea faptului daca indemnizatiile si  inventiile au fost platite.
Expertiza efectuata in cauza a precizat ca salariile au fost acordate in baza contractului colectiv de munca 5097/98/04.09.2002 care prevede si modul de
stabilire si calculul salariilor si a actului aditional la contractul colectiv de munca nr. 5097/98/24.01.2006 ( f. 56).
S-a mai retinut de catre judecatorul sindic ca analiza statelor de plata aferente perioadei 1.01.2006 - 30.06.2006 demonstreaza respectarea modului de
calcul al salariilor cum au fost precizate in actul aditional nr. 9 la contractul colectiv de munca 2002-2006.
In ce priveste momentul  la care  contractele individuale de munca au incetat ca urmare a reorganizarii judiciare, se mentioneaza ca prevederile legale  au
 fost respectate, in sensul ca la  contractele individuale de munca  a fost inscrisa data  pe decizia fiecarui salariat,  dovedita  atat prin semnarea
notificarii cat si prin  primirea unui exemplar din decizie data cu nota de lichidare de care s-a semnat.
In privinta salariilor compensatorii, acestea au fost precizate in  contractul colectiv de munca de pe anul 2002-2006, insa au fost aplicabile numai pana
 la 04.09.2006, cand partile au incheiat si semnat actul  aditional nr. 10 comunicate si Agentiei Judetene pentru  ocuparea fortei de munca A., sub nr.
214442/14.08.2006 pentru disponibilizarea personalului salariat,  cu precizarea ca masurile compensatorii nu se vor aplica. ( f. 52).
Pentru sumele de bani solicitate pentru aplicarea  inventiilor  in cadrul unitatii, se arata ca nu s-au gasit documente care sa ateste pretentiile
contestatorilor.
Asa fiind, judecatorul sindic, in baza art. 73 alin.1 din Legea privind procedura insolventei a respins contestatiile la tabelul  definitiv al creantelor,
 ca fiind neintemeiate
Impotriva sentintei, in termen legal au formulat recurs contestatorii,  care au criticat-o sub urmatoarele aspecte:
Instanta de fond a retinut ca salariile restante au fost calculate in mod corect in raport de prevederile contractului colectiv de munca,  trecand peste
 concluziile expertului care mentioneaza ca aceste clauze sunt nelegale, intrucat prevad drepturi inferioare contractului colectiv de munca pe ramura.
Actul aditional din data de 4.09.2006 nu a fost semnat de reprezentantii salariatilor nesindicalisti, fata de care nu poate produce efecte.
S-a mai sustinut ca doar S.A. a solicitat recunoasterea recompenselor pentru inventii, iar din actele depuse la dosar rezulta contributia sa si faptul ca 
le-a solicitat.

Nu in ultimul rand, instanta de fond nu s-a pronuntat pe toate petitele cu care a fost investita, respectiv in privinta primelor de vacanta, Craciun si
Paste.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se incadreaza in disp.art.304 pct.9 Cod pr.civila, cat si sub toate aspectele, in temeiul art.3041
 Cod pr.civila, Curtea a constatat urmatoarele:
La data de  15 martie 2007 (f.328) S.A. a formulat contestatie cu privire la creanta cu care a fost trecut in tabelul creditorilor, de 7281 lei
reprezentand drepturi salariale, in aceasta nefiind incluse cele 15 salarii compensatorii nete, primele de vacanta de Craciun si de Paste, recompensele
 pentru inventii, precizand ca in perioada 01.01. - 30.06.2006 i s-a calculat in mod gresit salariu, cu incalcarea contractului colectiv de munca la nivel
national. In drept a invocat prevederile  art.73 din Legea nr.85/2006.
La data de 19.02.2007 s-a formulat o cerere si din partea lui  C.M., referitoare la drepturile sale.
La 9 mai 2007 (fila 368 - 371) s-a formulat contestatie de catre B.D. s.a. in privinta inscrierii in tabelul creantelor, intemeindu-si cererea pe
prevederile art.75 din Legea nr.85/2006, contestatia avand in vedere calcularea gresita a salariului restant pe perioada 1.01. - 30.06.2006, fiind retinut
 75% din salariul minim pe economie in loc de cel trecut in cartea de munca, primele de vacanta, de Craciun, de Paste, salariile compensatorii cat si
 recompensele pentru S.A.
Prin sentinta nr.497/F/9 mai 2007 au fost respinse contestatiile, ca tardiv formulate. Aceasta sentinta a fost casata prin decizia nr.903/RC/21 septembrie
 2007 a Curtii de Apel Pitesti, care a trimis cauza spre rejudecare la acelasi tribunal, cu motivarea de esenta ca au fost contestate in termenul legal.
Ulterior, dupa rejudecare, a fost pronuntata sentinta nr.127/F/12.02.2008 prin care Tribunalul Comercial Arges a respins  aceleasi contestatii, retinand in
esenta ca asupra tabelului preliminar si celui suplimentar nu au fost formulate contestatii, iar prevederile art.75 din Legea nr.85/2006 au ca scop doar
 eliminarea din tabelul definitiv de creante a unor sume  gresit admise.
Si aceasta sentinta a fost casata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, potrivit deciziei nr.529/R-C/16 mai 2008 a Curtii de Apel Pitesti, care
 a apreciat ca disp.art.73 si 75 trebuiesc interpretate in sens larg, fiind admisibila contestatia intemeiata pe art.75 din lege, chiar daca se solicita
inscrierea ori majorarea unor creante, ramanand partii sa dovedeasca indeplinirea celorlalte conditii impuse de textul de lege.
Prima instanta avea indatorirea de a verifica daca sunt indeplinite cerintele privind existenta unui fals, dol sau a unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei, asa cum se stipuleaza in norma de sub art.75 din Legea nr.85/2006.
Asemenea cerinte nu au fost dovedite, motiv pentru care contestatia ar fi trebuit sa fi fost respinsa, pentru neintrunirea conditiilor stipulate de lege,
conform indrumarilor date in decizia de casare, obligatorii pentru judecatorul fondului, asa cum se stipuleaza la art.315 Cod pr.civila..
De altfel, argumentele retinute de judecatorul sindic pentru respingerea contestatiei sunt legale si temeinice, constatandu-se ca modul de calcul al
salariilor pentru perioada 1.iunie 2006 - 30.06.2006 respecta clauzele din actul aditional nr.9 la  contractul colectiv de munca din perioada 2002 - 2006,
 ca si in privinta salariilor ce urmeaza reglementarile contractului colectiv de munca nr.5097/98/4.09.2002 cu actul aditional de la fila 56.
Dupa cum s-a aratat si in raportul de expertiza judiciara,  pentru perioada 2002-2006 a fost incheiat contractul colectiv de munca nr.5097/98/4.09.2007, cu
 salariatii reprezentanti in conformitate cu prescriptiile legale, contract modificat prin actul aditional nr.9, in sensul ca s-a stabilit salariul  acordat personalului aflat in gol de lucru. A fost vointa partilor sa stabileasca nivelul salariului, efectele sale extinzandu-se si asupra personalului nesindicalist. Oricum, lichidatorul judiciar nu putea trece peste conventia partilor si nu putea face aprecieri personale asupra cuantumului salariului,  ce ar fi decurs din alte izvoare. Personalul unitatii nu a contestat prevederile contractului colectiv de munca cu modificarile ulterioare, ceea ce denota faptul ca s-a achiesat asupra continutului acestuia. Aceeasi situatie se retine si in ceea ce priveste Actul aditional nr.10, inregistrat la DMSS sub nr.9597/2006, prin care s-a stabilit nivelul compensatiilor pentru ipoteza desfacerii contractului de munca pentru motive imputabile salariatului, cum ar fi reorganizarea judiciara sau falimentul.
In ceea ce priveste situatia contestatorului S.A., s-a constatat ca nu au fost depuse documente din care sa reiasa acordarea unor recompense pentru
inventiile sale, pana la momentul intrarii in faliment a debitorului, astfel ca si rezolvarea data acesteia, este legala si temeinica.
Oricum,  esential pentru rezolvarea pricinii s-a retinut  faptul ca nu s-a dovedit existenta unui fals, dol sau a unei erori esentiale care au determinat
 admiterea creantei (...), numai in aceasta ipoteza putand fi verificat fondul sustinerilor contestatorilor, in sensul ca le-ar fi fost inscrisa o creanta
 sub valoare si, astfel, cercetarea tuturor motivelor de recurs a fost apreciata ca superflua.
In concluzie, Curtea a respins recursul ca nefondat.