SECHESTRU ASIGURATOR. BUNURI ASUPRA CARORA POATE FI APLICAT. CONDITII. CAUTIUNE.

SECHESTRU ASIGURATOR. BUNURI ASUPRA CARORA POATE
FI APLICAT. CONDITII. CAUTIUNE.

Art.591 si 379 Cod procedura civila

Art.907,908 Cod comercial

Contractul partilor, prin care se stabileste intinderea
obligatiilor, constituie act scris in sensul art.591 alin.1
Cod pr.civila. Sechestrul asigurator in materie comerciala
poate fi pus si asupra unor bunuri imobile, insa plata
unei cautiuni este obligatorie.
          (Decizia nr.2194/R-C/25 iulie 2005)

Reclamanta S.C. "R" S.R.L.  a chemat in judecata pe parata S.C.
"C" S.R.L. pentru a se dispune infiintarea unui sechestru asigurator asupra
bunurilor imobile ale acesteia, pana la solutionarea actiunii ce face obiectul
unui dosar aflat pe rolul tribunalului.
In motivare, reclamanta a sustinut ca este titulara unui drept de
creanta fata de parata, drept ce rezulta dintr-un contract de intermediere
vanzari imobiliare, parata datorandu-i 58.000 de euro.
Prin incheierea nr.137/CC/2005, Tribunalul Valcea a admis
cererea, a instituit sechestrul asigurator si a dispus restituirea cautiunii
retinand, in esenta, ca pe rolul acestei instante se afla o actiune de drept
comun, prin care reclamanta solicita de la parata o suma de bani,
reprezentand daune interese compensatorii.
Recursul paratei a fost respins prin decizia nr.2194/R-C,
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti la 25 iulie 2005.
Pentru a ajunge la aceasta solutie instanta de control judiciar a
apreciat ca temeiul juridic al actiunii reclamantei este reprezentat de
disp.art.591 alin.1 Cod pr.civila si nu de dispozitiile alin.2 din acelasi act
normativ, deoarece,  intre parti, s-a incheiat un contract de intermediere a
carei nerespectare, fie si partiala, de catre parata, atrage obligatia platii de catre
aceasta a sumei de 10% din valoarea stabilita in mod consensual.
Aceasta conventie a partilor s-a apreciat ca raspunde cerintelor
art.379 din Codul de procedura civila, cu privire la certitudine, lichiditate si
exigibilitate, prin aceea ca intinderea daunelor este determinabila cu ajutorul
actului de creanta, iar cu actele depuse s-a dovedit efectuarea de vanzari de
catre parata, in afara contractului de intermediere, dar pe perioada cat  acesta
era in vigoare.
Curtea  a mai apreciat si ca litigiul, fiind de natura comerciala, in
temeiul art.907 si 908 Cod pr.civila, reclamanta datora plata unei cautiuni,  iar
instantei  ii revenea datoria sa fixeze cuantumul acesteia, nefiind incidente, asa
cum s-a aratat, prevederile  alin.2 din art.591 Cod pr.civila.
Aceasta cautiune nu poate fi restituita dupa admiterea cererii, ea
constituind o garantie de acoperire a eventualelor prejudicii produse prin
masura asiguratorie.
Dispozitiile Codului comercial constituie dreptul comun in
materie, insa, ele se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila,
inclusiv in ceea ce priveste bunurile asupra carora se poate aplica sechestrul.
Aceasta forma de indisponibilizare, care asigura actiunea, poate privi si bunuri
imobile,  nu numai mobile, asa cum ar rezulta dintr-o prima lectura a
prevederilor art.907.
Textul se refera numai la bunurile mobile ale debitorului
"conform art.614 si urm. din procedura civila  ...". Articolul 614 privea, intr-
adevar, numai bunurile mobile, insa aceste dispozitii au fost modificate, asa
incat trimiterea nu se poate referi, in prezent, decat la prevederile procedurale
in vigoare care permit luarea acestei masuri asiguratorii, atat cu privire la
bunuri mobile cat si la bunuri imobile.
A fost inlaturata si critica din recurs, prin care se sustinea ca s-a
instituit un sechestru asigurator pe bunuri de valoare mult mai mare decat
suma pretinsa, observandu-se atat ca o parte din acestea au fost instrainate,
dar si ca asupra restului exista instituite si inscrise alte garantii cu grad de
preferinta.