SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001.

SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001. 

     In viziunea Legii nr.215/2001, privind administratia
publica locala autoritatile administratiei publice locale nu pot
incheia acte de schimb, pentru bunuri ce apartin domeniului
public sau privat.
     Asadar, tribunalul numai prin incalcarea legii a obligat
pe parati sa incheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.
     
     (Decizia civila nr.652/R din 15 mai 2005,
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti).
     
     
         Reclamanta a solicitat in contradictoriu cu orasul, consiliul local si
primarul localitatii, atribuirea in schimb a unui teren in suprafata de 4.202 mp.
si incheierea acestei operatiuni in forma autentica cu privire la doua suprafete
de teren.
         In motivarea actiunii, s-a sustinut ca prin procesul verbal din 4
iunie 1992, reclamanta a cedat din terenul sau situat in punctul "La biserica"
suprafata de 4.202 mp. in vederea extinderii cimitirului din localitate, paratii
promitandu-i atribuirea unui alt teren in schimb. Ulterior schimbul nu a mai
fost concretizat.
         Judecatoria Rm.Valcea, prin sentinta civila nr.2243/6 mai 2004, a
respins actiunea, retinand in esenta ca potrivit reglementarilor cuprinse in
Legea administratiei publice locale nr.69/1991, in vigoare la data de 4 iunie
1992, cand s-a incheiat procesul verbal prin care s-a pretins ca s-a convenit
asupra schimbului de terenuri, aceasta operatiune se facea pe baza unei
expertize insusita de consiliul local.
         Instanta de fond a constatat ca nu a fost realizat raportul de
expertiza in conformitate cu disp.art.84 pct.3 din legea enuntata, incat, nu se
poate retine existenta unui schimb de terenuri valabil.
         Deosebit, s-a motivat ca schimbul de terenuri intre autoritatile
administratiei publice si persoane fizice nu mai este reglementat prin Legea
nr.215/2001, care a abrogat Legea nr.69/1991, iar art.72 din Legea
nr.18/1991, statueaza ca schimbul de terenuri intre persoanele juridice si
persoanele fizice se efectueaza numai cu avizul Ministerului Agriculturii si
Administratiei.
         Fata de cele expuse, prima instanta a concluzionat ca actiunea
prin care s-a solicitat obligarea paratilor la incheierea actului de schimb in
forma autentica nu poate fi primita.
         Reclamanta a declarat apel impotriva acestei hotarari pe care a
criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand in esenta ca, instanta
de fond a gresit intrucat nu a aplicat dispozitiile de drept comun in materie de
schimb si nu a observat ca terenul ce urma sa-i fie predat face parte din
domeniul privat si nu din domeniul public al localitatii.
         Tribunalul Valcea, prin decizia civila nr.182 pronuntata la data de
28 februarie 2005, a admis apelul si a schimbat in tot sentinta, iar pe fond a
admis actiunea cu consecinta obligarii paratilor la incheierea cu reclamanta a
contractului de schimb pentru terenul pe raza localitatii cu obtinerea in
prealabil a avizelor si autorizatiilor prevazute de lege.
         Motivand decizia, tribunalul a retinut ca prin procesul verbal
evocat, paratii au convenit cu reclamanta sa efectueze un schimb de terenuri,
prin care aceasta se obliga sa dea un teren in suprafata de 3.000 mp. in
vederea extinderii cimitirului din oras, urmand sa primeasca un alt teren in
schimb, aflat in proprietatea orasului. Cele doua terenuri au fost identificate
printr-un raport de expertiza intocmit cu prilejul incheierii conventiei si s-a
constatat ca reclamanta a predat 4.202 mp. in punctul "La biserica" si urma sa
primeasca 3.769,53 mp. situat in punctul "Gara", ce facea parte din domeniul
privat al orasului.
         Desi reclamanta s-a achitat de obligatie, paratii nu au mai executat
conventia, desi nu era nevoie de avize speciale pentru realizarea schimbului
convenit.
         Actiunea a fost admisa, in temeiul art.969 Cod civil, retinandu-se
ca intre parti s-a incheiat o conventie valabila, care putea sa fie executata cu
buna credinta, in conformitate cu prevederile art.970 Cod civil.
         Aceasta decizie a fost recurata in termen legal de catre paratii,
recursul fiind intemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civila, invocandu-se
gresita aplicare a legii si incalcarea acesteia cu referire la art.72 din Legea
nr.18/1991, prevederile Legii nr.69/1991 si Legea nr.215/2001.
         Recursul a fost privit ca fondat si admis ca atare de Curtea de
Apel Pitesti, prin decizia civila nr.652/R din 15 mai 2005, modificata decizia
instantei de apel si pe fond respinsa actiunea.
         Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut ca intr-adevar
intre parti s-a incheiat procesul verbal din data de 4 iunie 1992, iar prin
raportul de expertiza incheiat cu acest prilej, au fost identificate terenurile ce
urmau sa faca obiectul schimbului.
         Intelegerea partilor s-a incheiat sub reglementarea Legii
nr.69/1991 care dispune la art.84 alin.3 ca schimburile de terenuri in favoarea
tertelor persoane se fac pe baza de expertiza insusita de consiliul local.
         In cauza insa, o atare conditie nu a fost indeplinita, raportul de
expertiza evocat nefiind inregistrat, semnat si insusit de consiliul local .
         Ulterior, Legea administratiei publice locale nr.215/2001, nu a
mai prevazut schimburi de terenuri, ceea ce nu inseamna ca autoritatile locale
si persoanele fizice pot conveni in acest sens, sub egida reglementarilor de
drept comun.
         Art.72 din Legea nr.18/1991, prevede ca schimbul de terenuri
intre persoane fizice si persoane juridice, se face numai cu avizul Ministerului
Agriculturii si Administratiei, act care in cauza nu exista si din acest punct de
vedere, motivarea instantei de apel este contradictorie, intrucat retine pe de o
parte ca schimbul analizat nu are nevoie de nici un fel de avize si autorizatii,
iar pe de alta parte, ca aceasta operatiune urmeaza in prealabil sa fie autorizata
si obtinute avizele corespunzatoare.
         S-a concluzionat in sensul ca, in viziunea Legii nr.215/2001,
privind administratia publica locala autoritatile administratiei publice locale nu
pot incheia acte de schimb, pentru bunuri ce apartin domeniului public sau
privat.
         Asadar, tribunalul numai prin incalcarea legii a obligat pe parati sa
incheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.
Asa fiind, hotararea pronuntata fiind nelegala, recursul a fost admis, in modul
aratat mai sus.