CONFLICT DE ASIGURARI SOCIALE. RENUNTAREA ANGAJATORULUI LA UN DREPT PREVAZUT DE LEGE.

CONFLICT DE ASIGURARI SOCIALE. RENUNTAREA
ANGAJATORULUI LA UN DREPT PREVAZUT DE
LEGE.
     Conventia partilor prin care angajatorul ar renunta la
dreptul de plata a indemnizatiei pentru cresterea copilului este
contrara dispozitiilor prevazute de art.38 din Codul muncii, in
sensul ca salariatii nu pot renunta la drepturile recunoscute prin
lege, in favoarea lor.
     Dreptul la plata indemnizatiei pentru cresterea copilului
este si un drept al acestuia de pe urma, destinatia sumei fiind
numai in interesul sau, astfel ca orice act de dispozitie ar fi lovit
de nulitate.
     (Decizia civila nr.4/R-CA din 13 ianuarie
2004 a Curtii de Apel Pitesti)
         
         Reclamanta a chemat in judecata doua societati comerciale, cea de-
a doua succedand-o pe prima si Casa Judeteana de Pensii, pentru a fi obligate
sa-i plateasca indemnizatia pentru cresterea copilului, in varsta de pana la doi
ani.
         In motivarea actiunii, aceasta a sustinut ca a fost angajata primei
parate pe o perioada nedeterminata si ca la data de 1 noiembrie 2002,
contractul sau de munca a fost suspendat pentru cresterea copilului, pana la
implinirea varstei de doi ani, insa angajatorul i-a platit drepturile de asigurari
sociale pana in luna ianuarie 2003, dupa care a refuzat indeplinirea acestei
obligatii, in mod nejustificat.
         Actiunea a fost admisa in parte de tribunal, cu consecinta obligarii
primei parate la plata catre reclamanta a indemnizatiei pentru cresterea
copilului pana la implinirea varstei de doi ani, in cuantumul prevazut de
art.125 din Legea nr.19/2000 si a luat act de renuntarea la judecata fata de
celelalte doua parate.
         Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca
parata in mod nejustificat, in calitatea sa de angajator, nu a platit indemnizatia
cuvenita reclamantei, ca salariat al acesteia pentru cresterea copilului in varsta
de doi ani, obligatie ce-i revenea potrivit art.6 si art.121 din Legea nr.19/2000,
in cuantumul stabilit de art.125 din acelasi act normativ.
         Recursul declarat de parata si intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9
Cod procedura civila, a fost respins ca nefondat, Curtea retinand in esenta
aceleasi considerente ca si tribunalul.
         Sustinerea paratei, potrivit careia intre parti a intervenit o
conventie prin care reclamanta a renuntat la aceasta indemnizatie, dupa
implinirea varstei de un an a copilului, chiar daca ar fi reala, nu poate fi
primita, intrucat este contrara legii.
         Potrivit art.38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la
drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzactie prin care se
urmareste renuntarea sau limitarea drepturilor recunoscute de lege acestora
fiind lovita de nulitate absoluta.
De altfel, dreptul la plata indemnizatiei pentru cresterea copilului este un
drept al acestuia din urma, destinatia sumei fiind numai in interesul sau, astfel
ca orice act de dispozitie este lovit de nulitate.