BUNURI COMUNE. VANZAREA UNUI IMOBIL FARA ACORDUL CELUILALT SOT. CONSECINTE.

         BUNURI COMUNE. VANZAREA UNUI IMOBIL
         FARA ACORDUL CELUILALT SOT. CONSECINTE.

      Potrivit art.35 alin.2 din Codul familiei, in cazul
vanzarii bunurilor imobiliare nu mai functioneaza mandatul tacit
reciproc, astfel ca pentru valabilitatea actului de instrainare este
necesar si acordul expres al celuilalt sot.
      In cazul in care lipseste consimtamantul unuia dintre
soti la incheierea contractului de vanzare, actul este lovit de
nulitate relativa, intrucat normele au un caracter de protectie a
sotului ce nu a consimtit vanzarea.
     Actul de vanzare-cumparare anulabil poate fi ratificat in
tot sau in parte, printr-o manifestare de vointa expresa ori prin
alte imprejurari din care sa rezulte in mod neindoielnic ideea de
acceptare a vanzarii.
      (Decizia civila nr.2/R din 13 ianuarie 2004 a
Curtii de Apel Pitesti)
          
         Prin incheierea din 12 iunie 2002, judecatoria a admis in principiu
cererea principala cu precizarile ulterioare, a respins cererea reconventionala
si cererea de interventie in interes propriu si a constatat ca partile au dobandit
in timpul casatoriei, cu o contributie de 20% pentru reclamanta si 80% pentru
parat, o casa cu  6 camere si dependinte si un autoturism.
         In pronuntarea acestei hotarari, instanta de fond a retinut ca
paratul a instrainat fara acordul reclamantei imobilul, iar autoturismul dedus
partajului face parte din comunitatea de bunuri, desi a fost instrainat ulterior
desfacerii casatoriei.
         In respingerea cererii reconventionale, s-a retinut ca sumele de
bani intrebuintate pentru cresterea si educarea celor doi minori, rezultati din
casatorie, nu constituie un pasiv al comunitatii de bunuri, ci reprezinta
indeplinirea obligatiei legale de intretinere existenta intre parinti si copii.
         Cererea de interventie in interes propriu formulata de fiica partilor
a fost respinsa ca neintemeiata, intrucat suma de 100.000.000 lei primita de
aceasta de la parinti, pentru achizitionarea unui apartament, nu este de natura
sa micsoreze comunitatea de bunuri.
         In stabilirea contributiei majore a paratului a fost avut in vedere
aportul acestuia la lucrarile aduse imobilului supus partajului si de veniturile
mult mai mari, dat fiind de profesia sa.
         Toate partile au declarat apel impotriva acestei incheieri.
         Tribunalul a schimbat in parte incheierea de admitere in principiu,
in sensul ca a admis in principiu si cererea de interventie in interes propriu si
a scos de la masa partajabila suma de 100.000.000 lei dobandita de
intervenienta din pretul imobilului.
         Prin aceeasi decizie s-a constatat ca fostii soti au dobandit
impreuna suma de 170.000.000 lei diferenta de pret imobil si 15.000.000 lei
pretul autoturismului, pastrand contributia retinuta de instanta de fond.
         Celelalte dispozitii ale hotararii apelate au fost mentinute.
         Instanta de apel a constatat ca in mod gresit s-a retinut de
judecatorie in masa bunurilor comune imobilul casa, atata vreme cat acesta a
fost instrainat in mod valabil si nu mai exista in natura si nici din punct de
vedere juridic in patrimoniul comun al sotilor. Aceeasi situatie si cu privire la
autoturism, care a  fost instrainat cu acordul ambilor soti, atata timp cat
reclamanta nu a dovedit contrariul.
         Referitor la cererea de interventie, s-a constatat ca din banii
obtinuti din vanzarea imobilului, suma de 100.000.000 lei a fost folosita in
scopul achizitionarii unui apartament pentru intervenienta.
         Au formulat recurs atat reclamanta, pentru motivele prevazute de
art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, cat si paratul, pentru cele prevazute de
art.304 pct. 6, 9 si 10 Cod procedura civila.
         Reclamanta a sustinut, in esenta, ca in mod gresit instantele au
retinut ca imobilul a fost edificat pe terenul paratului, in realitate acesta a iesit
din patrimoniul sotilor, fara consimtamantul sau expres.
         Paratul a criticat decizia in sensul nepronuntarii asupra motivului
de apel privind pasivul comunitatii de bunuri si a imprumuturilor rambursate
doar de acesta, dupa despartirea sotilor si a gresitei retineri la masa bunurilor
comune a sumei de 15.000.000 lei, in conditiile in care autoturismul a fost
vandut si pretul folosit impreuna.
         Recursurile au fost privite ca nefondate si respinse ca atare, in
temeiul art.312 Cod procedura civila.
         In esenta, instanta de recurs a retinut, din actele si lucrarile
dosarului, ca terenul pe care a  fost edificata constructia este bunul propriu al
paratului, situatie care a  fost avuta in vedere si la stabilirea contributiei
sotilor.
         S-a constatat ca in mod corect instantele au retinut ca paratul a
instrainat casa din comuna sa natala, impreuna cu terenul aferent, pretul
urmand a fi achitat in rate, conform inscrisurilor incheiate.
         Potrivit art.35 alin.2 din Codul familiei, in cazul vanzarii bunurilor
imobiliare nu mai functioneaza mandatul tacit reciproc, astfel ca pentru
valabilitatea actului de instrainare este necesar si acordul expres al celuilalt sot.
         In cazul in care lipseste consimtamantul unuia dintre soti la
incheierea contractului de vanzare, actul este lovit de nulitate relativa, intrucat
normele au un caracter de protectie a sotului ce nu a consimtit vanzarea.
         Actul de vanzare-cumparare anulabil poate fi ratificat in tot sau in
parte, printr-o manifestare de vointa expresa ori prin alte imprejurari din care
sa rezulte in mod neindoielnic ideea de acceptare a vanzarii.
         Referitor la lipsa acordului reclamantei sau al reprezentantului
acesteia la vanzarea imobilului, din interogatoriul luat de instanta s-a retinut
ca aceasta s-a ocupat personal o perioada de publicitatea vanzarii casei in
litigiu, manifestandu-si astfel acordul cu instrainarea acestuia, pe de alta parte
l-a imputernicit pe fiul partilor sa o reprezinte la vanzarea imobilului care, desi
nu a participat la negocierea pretului si la intocmirea chitantei, a avut
cunostinta de aceste imprejurari.
         S-a mai retinut ca sanctiunea nerespectarii dispozitiilor legale in
materie atrage doar nulitatea relativa a actului, menita sa ocroteasca un interes
particular, iar instanta nu a fost investita cu o astfel de cerere.
Cu privire la recursul paratului, s-a constatat ca instanta s-a pronuntat asupra
tuturor motivelor de apel cu care a fost investita si din actele dosarului nu
rezulta datorii comune catre banci sau persoane fizice care sa fi fost achitate
doar de parat, dupa despartirea sotilor in fapt. Cum autoturismul a fost
dobandit de parti in timpul casatoriei si vandut de parat dupa despartirea lor,
justificat instanta a introdus la partaj pretul incasat.