Aplicarea art. 42 alin. 4 din Codul familiei. Corelarea cu prevederile art. 1147 pct. 3 din Codul civil

Aplicarea art. 42 alin. 4 din Codul familiei. Corelarea cu prevederile art. 1147 pct. 3 din Codul civil
Pensia de intretinere este o creanta insesizabila, cel care o datoreaza neputand opune compensarea ei cu o datorie pe care creditorul pensiei ar avea-o, eventual, fata de el.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 75 din 29 mai 2008
Curtea de apel a retinut ca, potrivit art. 42 alin. 4 Codul familiei, invoiala parintilor cu privire la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.
La punctul 5 din tranzactia incheiata de parti s-au stabilit urmatoarele: "Pentru a asigura minorului suma necesara cresterii si educarii, A.I. este de acord ca sulta compensatorie din partaj in cuantum de 65.000 lei sa fie utilizata de A.L. in acest scop pana la majorat si de catre copil dupa majorat, pana la finalizarea eventualelor studii superioare".
Curtea a constatat ca, din maniera de redactare a acestei conventii, este indubitabil ca partile urmaresc sa opereze o compensatie intre sulta pe care intimata o datoreaza recurentului pentru a egala diferenta de valoare dintre loturi ca efect al partajului de bunuri comune si obligatia legala de intretinere pe care recurentul o are fata de minor, acesta din urma fiind creditorul obligatiei de intretinere prevazuta de art. 86 alin. 1, art. 107 alin. 1 din Codul familiei.
Compensatia presupune existenta a doua raporturi juridice obligationale distincte, in cadrul carora aceleasi persoane sunt creditor si debitor una fata de cealalta.
Desi compensatia, in principiu, este un mod de stingere a obligatiilor indiferent de izvorul lor, art. 1147 Cod civil prevede expres trei situatii cand nu poate opera compensatia.
Astfel, cand ne aflam in prezenta unei creante insesizabile, cum este pensia de intretinere, cel care o datoreaza nu poate opune compensarea ei cu o datorie pe care creditorul pensiei, ar avea-o, eventual, fata de el, a retinut curtea.
Cum aceasta limitare legala a domeniului de aplicatie a compensatiei opereaza pentru ipoteza creantelor insesizabile intre acelasi creditor si debitor, cu atat mai mult nu se poate afirma ca o compensatie ar putea interveni in ipoteza in care raporturile obligationale ce urmeaza a fi stinse cu creditori si debitori diferiti.