Competenta materiala a instantelor functie de organul administrativ emitent al actelor ce fac obiectul cauzei
(Decizie nr. 612/CA din data de 15.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)Competenta materiala a instantelor functie de organul administrativ emitent al actelor ce fac obiectul cauzei
Capatul din cererea reclamantului avand ca obiect anularea unui act administrativ de autoritate emis de un organ administrativ local este de competenta tribunalului de la domiciliul reclamantului.
Avand in vedere ca solutia in acest capat de cerere depindea de modul de solutionare a capatului din actiunea formulata in contradictoriu cu organul administrativ central, corect s-a procedat la disjungerea celor doua capete, cu suspendarea solutionarii capatului de actiune ce revenea in competenta tribunalului, pana la solutionarea irevocabila a celui aflat in competenta curtii de apel, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Decizia nr. 612/C.A./15 octombrie 2007
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 1020/E/04.05.2007, a admis exceptia necompetentei materiale a tribunalului invocata de paratul si chematul in garantie, Administratia Nationala a Penitenciarelor, si de reclamantul M.C.N., cu domiciliul in Iasi, str. S. nr. 5 , jud. Iasi, a declinat competenta de solutionare a cererii formulate de reclamantul M.C.N., in contradictoriu cu paratul Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu sediul in Bucuresti, str. M.Gh. nr. 47, sect. 2 in favoarea Curtii de Apel Iasi, Sectia de Contencios Administrativ, apoi a disjuns judecata cererii formulate de reclamant in contradictoriu cu paratul Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, pe care o retinut-o spre solutionare.
In baza dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, a dispus suspendarea judecatii celei din urma cereri pana la solutionarea irevocabila a cererii avand ca obiect anularea deciziei nr.437/29.08.2006 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi la nr. 1312/ 99/2007, reclamantul M.C.M. i-a chemat in judecata pe paratii Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi si Administratia Nationala a Penitenciarelor, solicitand anularea deciziei nr. 27/ 30.08. 2006 a Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, si a deciziei nr. 437/29.08.2006 a Directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor, precum si repunerea sa, cu data de 01.08.2006, in functia de subofiter operativ principal I si plata diferentelor salariale aferente acestui post.
In sedinta publica din data de 06.04.2007, reprezentantul reclamantului a precizat ca cererea a fost depusa la Tribunalul Iasi din eroare si nu la Curtea de Apel Iasi, avand in vedere ca actul atacat este emis de o autoritate publica centrala, invocand exceptia necompetentei materiale a tribunalului.
Procedand la solutionarea cu prioritate a acestei exceptii procesuale peremptorii, conform dispozitiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta a considerat ca, in raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, competenta materiala de solutionare a cererii reclamantului de anulare a deciziei nr. 437/ 29.08.2006 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, ce reprezinta un act administrativ emis de o autoritate publica centrala, este de competenta curtii de apel.
In ce priveste cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 27/ 30.08.2006, a Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, tribunalul a retinut-o spre solutionare apreciind ca se afla in prezenta unui act administrativ emis de o autoritate publica locala.
Avand in vedere ca masura de schimbare a postului reclamantului, cu consecinta aplicarii unei noi grile de salarizare, a fost luata prin decizia nr. 27/2006 a Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, instanta a considerat ca aceste cereri accesorii sunt tot de competenta materiala a tribunalului.
Avand in vedere ca exista o stransa legatura intre cele doua acte administrative a caror anulare s-a solicitat, dezlegarea cererilor retinute ca fiind de competenta materiala a tribunalului depinzand de solutia ce urmeaza a fi data cererii de anulare a deciziei nr. 437/2006 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, instanta a apreciat ca se impune suspendarea judecatii cererilor mentionate mai intai, pana la solutionarea irevocabila a celei din urma cereri, in conformitate cu prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Recursul reclamantului a fost respins ca nefundat, sens in care s-au retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs, Curtea retine ca cererea de chemare in judecata determina o data cu introducerea ei efecte juridice importante pe planul dreptului procesual.
Unul dintre efectele introducerii cererii de chemare in judecata consta in investirea instantei cu judecarea pricinii la care se refera, instanta fiind obligata, potrivit dispozitiilor art. 3 din Codul civil, sa o solutioneze, sub sanctiunea urmaririi pentru denegare de dreptate. Din aceasta perspectiva, se constata ca dupa introducerea cererii de chemare in judecata, chiar din eroare la o alta instanta decat cea la care ar fi dorit reclamantul, instanta astfel investita are indatorirea de a o solutiona in cadrul procesual astfel rezultat, facand aplicarea dispozitiilor legale procesuale in functie de particularitatile cauzei.
Asa fiind, se constata ca nu are nici o importanta daca in antetul cererii de chemare in judecata s-a trecut denumirea Curtii de Apel Iasi ori daca la sfarsitul cererii s-a inserat formula "Domnului Presedinte al Curtii de Apel Iasi ". Relevanta este in aceasta situatie doar imprejurarea ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa la o anumita instanta, iar reclamantul nu mai are posibilitatea de a reveni asupra optiunii sale. Instanta de judecata are insa indatorirea de a verifica daca din punct de vedere material are competenta de a solutiona cererea de chemare in judecata, cu toate consecintele care decurg din aceasta verificare.
In acest context se observa ca prima instanta a aplicat corect in speta dispozitiile legale care reglementeaza competenta materiala a tribunalelor si a curtilor de apel.
Potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza in fond de catre tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
In aceste conditii, esentiala pentru determinarea instantei de contencios administrativ competenta sa solutioneze un litigiu concret este calitatea de autoritate publica locala sau centrala care a emis sau incheiat actul administrativ atacat, care nu a raspuns solicitantului in termenul legal sau care a refuzat nejustificat sa rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
In cauza, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant are ca obiect, printre altele, asa cum se va arata mai jos, anularea unui act emis de directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, autoritate publica centrala, precum si a unui act emis de directorul Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, autoritate publica locala.
Avand in vedere dispozitiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanta de recurs considera ca judicios s-a constatat de catre prima instanta ca ii revine Curtii de Apel Iasi competenta de solutionare a capatului de cerere referitor la decizia emisa de directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, iar celelalte capete de cerere Tribunalului Iasi.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea constata ca, intr-adevar, art. 244 indice 1 alin. 1 din Codul de procedura civila prevede ca asupra suspendarii judecarii procesului instanta se va pronunta prin incheiere, insa tot atat de adevarat este ca instanta, in baza dispozitiilor art. 158 din Codul de procedura civila, pronunta o hotarare (sentinta sau decizie, dupa caz) atunci cand declara ca nu are competenta materiala de a solutiona cauza.
In speta, fiindca in sentinta atacata se afla si dispozitia de declinare a competentei de solutionare a cererii formulate in contradictoriu cu parata Administratia Nationala a Penitenciarelor, just a procedat prima instanta pronuntand o sentinta, nu o incheiere.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, Curtea constata ca include mai multe critici.
Instanta de recurs considera ca este neintemeiata critica referitoare la calificarea cererii de chemare in judecata.
Tribunalul Iasi a calificat exact cererea de chemare in judecata in raport cu temeiurile de fapt si de drept ce figureaza in actiune, dar si in raport cu exprimarea clara si precisa a reclamantului care, in prima pagina a cererii de chemare in judecata a indicat obiectul actiunii: "formulez CONTESTATIE impotriva Deciziei nr. 27/30.08.2006 a Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi - comunicata in nov. 2006 si a Deciziei nr. 437/29.08.2006 a Directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor".
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului referitoare la solicitarea sa, inglobata in cererea de chemare in judecata, privind constatarea inaplicabilitatii deciziei nr. 437/29.08.2006, Curtea considera ca termenii folositi de reclamant permit calificarea cererii ca fiind una de anulare a actului indicat mai sus. Aceasta concluzie are la baza dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care statueaza ca obiectul actiunii in contencios administrativ consta in anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, in reparatii pentru daune morale. In concordanta cu dispozitiile legale referitoare la obiectul actiunii sunt si solutiile pare instanta le poate da acesteia, in conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004: anularea actului administrativ in tot sau in parte, obligarea autoritatii publice sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.
In speta, aprecierea instantei de judecata referitoare la caracterizarea cererii de chemare in judecata nu poate fi considerata o incalcare a principiului disponibilitatii. Tribunalul, constatand ca reclamantul se afla intr-o eroare de terminologie juridica, a tinut seama de natura dreptului si a scopului urmarit prin exercitarea actiunii, fara a modifica prin aceasta obiectul real al cererii.
Avand in vedere ca, dupa cum s-a indicat mai sus, competenta materiala de solutionare a capetelor de cerere ale actiunii reclamantului privind deciziile nr. 437/29.08.2006 si nr. 27/30.08.2006 este data in competenta a doua instante de grad diferit, Curtea, tinand seama de prevederile art. 165 din Codul de procedura civila, considera legala si temeinica solutia primei instante de disjungere a capatului de cerere referitor la anularea deciziei emise de directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Avand in vedere ca din inscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca decizia nr. 27/30.08.2007 de numire a reclamantului intr-o alta functie a fost emisa in baza deciziei nr. 437/29.08.2006 a directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Curtea considera ca just s-a constatat ca dezlegarea cererilor retinute ca fiind de competenta materiala a Tribunalului Iasi depinde de solutia ce urmeaza a fi data cererii de anulare a deciziei nr.437/29.08.2006 a directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
In consecinta, instanta de recurs considera ca solutia de suspendare a judecarii cauzei pana la solutionarea cererii ca are ca obiect anularea deciziei nr. 437/ 29.08.2006 a directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor nu contravine dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Capatul din cererea reclamantului avand ca obiect anularea unui act administrativ de autoritate emis de un organ administrativ local este de competenta tribunalului de la domiciliul reclamantului.
Avand in vedere ca solutia in acest capat de cerere depindea de modul de solutionare a capatului din actiunea formulata in contradictoriu cu organul administrativ central, corect s-a procedat la disjungerea celor doua capete, cu suspendarea solutionarii capatului de actiune ce revenea in competenta tribunalului, pana la solutionarea irevocabila a celui aflat in competenta curtii de apel, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Decizia nr. 612/C.A./15 octombrie 2007
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 1020/E/04.05.2007, a admis exceptia necompetentei materiale a tribunalului invocata de paratul si chematul in garantie, Administratia Nationala a Penitenciarelor, si de reclamantul M.C.N., cu domiciliul in Iasi, str. S. nr. 5 , jud. Iasi, a declinat competenta de solutionare a cererii formulate de reclamantul M.C.N., in contradictoriu cu paratul Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu sediul in Bucuresti, str. M.Gh. nr. 47, sect. 2 in favoarea Curtii de Apel Iasi, Sectia de Contencios Administrativ, apoi a disjuns judecata cererii formulate de reclamant in contradictoriu cu paratul Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, pe care o retinut-o spre solutionare.
In baza dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, a dispus suspendarea judecatii celei din urma cereri pana la solutionarea irevocabila a cererii avand ca obiect anularea deciziei nr.437/29.08.2006 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi la nr. 1312/ 99/2007, reclamantul M.C.M. i-a chemat in judecata pe paratii Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi si Administratia Nationala a Penitenciarelor, solicitand anularea deciziei nr. 27/ 30.08. 2006 a Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, si a deciziei nr. 437/29.08.2006 a Directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor, precum si repunerea sa, cu data de 01.08.2006, in functia de subofiter operativ principal I si plata diferentelor salariale aferente acestui post.
In sedinta publica din data de 06.04.2007, reprezentantul reclamantului a precizat ca cererea a fost depusa la Tribunalul Iasi din eroare si nu la Curtea de Apel Iasi, avand in vedere ca actul atacat este emis de o autoritate publica centrala, invocand exceptia necompetentei materiale a tribunalului.
Procedand la solutionarea cu prioritate a acestei exceptii procesuale peremptorii, conform dispozitiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta a considerat ca, in raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, competenta materiala de solutionare a cererii reclamantului de anulare a deciziei nr. 437/ 29.08.2006 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, ce reprezinta un act administrativ emis de o autoritate publica centrala, este de competenta curtii de apel.
In ce priveste cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 27/ 30.08.2006, a Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, tribunalul a retinut-o spre solutionare apreciind ca se afla in prezenta unui act administrativ emis de o autoritate publica locala.
Avand in vedere ca masura de schimbare a postului reclamantului, cu consecinta aplicarii unei noi grile de salarizare, a fost luata prin decizia nr. 27/2006 a Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, instanta a considerat ca aceste cereri accesorii sunt tot de competenta materiala a tribunalului.
Avand in vedere ca exista o stransa legatura intre cele doua acte administrative a caror anulare s-a solicitat, dezlegarea cererilor retinute ca fiind de competenta materiala a tribunalului depinzand de solutia ce urmeaza a fi data cererii de anulare a deciziei nr. 437/2006 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, instanta a apreciat ca se impune suspendarea judecatii cererilor mentionate mai intai, pana la solutionarea irevocabila a celei din urma cereri, in conformitate cu prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Recursul reclamantului a fost respins ca nefundat, sens in care s-au retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs, Curtea retine ca cererea de chemare in judecata determina o data cu introducerea ei efecte juridice importante pe planul dreptului procesual.
Unul dintre efectele introducerii cererii de chemare in judecata consta in investirea instantei cu judecarea pricinii la care se refera, instanta fiind obligata, potrivit dispozitiilor art. 3 din Codul civil, sa o solutioneze, sub sanctiunea urmaririi pentru denegare de dreptate. Din aceasta perspectiva, se constata ca dupa introducerea cererii de chemare in judecata, chiar din eroare la o alta instanta decat cea la care ar fi dorit reclamantul, instanta astfel investita are indatorirea de a o solutiona in cadrul procesual astfel rezultat, facand aplicarea dispozitiilor legale procesuale in functie de particularitatile cauzei.
Asa fiind, se constata ca nu are nici o importanta daca in antetul cererii de chemare in judecata s-a trecut denumirea Curtii de Apel Iasi ori daca la sfarsitul cererii s-a inserat formula "Domnului Presedinte al Curtii de Apel Iasi ". Relevanta este in aceasta situatie doar imprejurarea ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa la o anumita instanta, iar reclamantul nu mai are posibilitatea de a reveni asupra optiunii sale. Instanta de judecata are insa indatorirea de a verifica daca din punct de vedere material are competenta de a solutiona cererea de chemare in judecata, cu toate consecintele care decurg din aceasta verificare.
In acest context se observa ca prima instanta a aplicat corect in speta dispozitiile legale care reglementeaza competenta materiala a tribunalelor si a curtilor de apel.
Potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza in fond de catre tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
In aceste conditii, esentiala pentru determinarea instantei de contencios administrativ competenta sa solutioneze un litigiu concret este calitatea de autoritate publica locala sau centrala care a emis sau incheiat actul administrativ atacat, care nu a raspuns solicitantului in termenul legal sau care a refuzat nejustificat sa rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
In cauza, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant are ca obiect, printre altele, asa cum se va arata mai jos, anularea unui act emis de directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, autoritate publica centrala, precum si a unui act emis de directorul Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi, autoritate publica locala.
Avand in vedere dispozitiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanta de recurs considera ca judicios s-a constatat de catre prima instanta ca ii revine Curtii de Apel Iasi competenta de solutionare a capatului de cerere referitor la decizia emisa de directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, iar celelalte capete de cerere Tribunalului Iasi.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea constata ca, intr-adevar, art. 244 indice 1 alin. 1 din Codul de procedura civila prevede ca asupra suspendarii judecarii procesului instanta se va pronunta prin incheiere, insa tot atat de adevarat este ca instanta, in baza dispozitiilor art. 158 din Codul de procedura civila, pronunta o hotarare (sentinta sau decizie, dupa caz) atunci cand declara ca nu are competenta materiala de a solutiona cauza.
In speta, fiindca in sentinta atacata se afla si dispozitia de declinare a competentei de solutionare a cererii formulate in contradictoriu cu parata Administratia Nationala a Penitenciarelor, just a procedat prima instanta pronuntand o sentinta, nu o incheiere.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, Curtea constata ca include mai multe critici.
Instanta de recurs considera ca este neintemeiata critica referitoare la calificarea cererii de chemare in judecata.
Tribunalul Iasi a calificat exact cererea de chemare in judecata in raport cu temeiurile de fapt si de drept ce figureaza in actiune, dar si in raport cu exprimarea clara si precisa a reclamantului care, in prima pagina a cererii de chemare in judecata a indicat obiectul actiunii: "formulez CONTESTATIE impotriva Deciziei nr. 27/30.08.2006 a Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Iasi - comunicata in nov. 2006 si a Deciziei nr. 437/29.08.2006 a Directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor".
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului referitoare la solicitarea sa, inglobata in cererea de chemare in judecata, privind constatarea inaplicabilitatii deciziei nr. 437/29.08.2006, Curtea considera ca termenii folositi de reclamant permit calificarea cererii ca fiind una de anulare a actului indicat mai sus. Aceasta concluzie are la baza dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care statueaza ca obiectul actiunii in contencios administrativ consta in anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, in reparatii pentru daune morale. In concordanta cu dispozitiile legale referitoare la obiectul actiunii sunt si solutiile pare instanta le poate da acesteia, in conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004: anularea actului administrativ in tot sau in parte, obligarea autoritatii publice sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.
In speta, aprecierea instantei de judecata referitoare la caracterizarea cererii de chemare in judecata nu poate fi considerata o incalcare a principiului disponibilitatii. Tribunalul, constatand ca reclamantul se afla intr-o eroare de terminologie juridica, a tinut seama de natura dreptului si a scopului urmarit prin exercitarea actiunii, fara a modifica prin aceasta obiectul real al cererii.
Avand in vedere ca, dupa cum s-a indicat mai sus, competenta materiala de solutionare a capetelor de cerere ale actiunii reclamantului privind deciziile nr. 437/29.08.2006 si nr. 27/30.08.2006 este data in competenta a doua instante de grad diferit, Curtea, tinand seama de prevederile art. 165 din Codul de procedura civila, considera legala si temeinica solutia primei instante de disjungere a capatului de cerere referitor la anularea deciziei emise de directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Avand in vedere ca din inscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca decizia nr. 27/30.08.2007 de numire a reclamantului intr-o alta functie a fost emisa in baza deciziei nr. 437/29.08.2006 a directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Curtea considera ca just s-a constatat ca dezlegarea cererilor retinute ca fiind de competenta materiala a Tribunalului Iasi depinde de solutia ce urmeaza a fi data cererii de anulare a deciziei nr.437/29.08.2006 a directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
In consecinta, instanta de recurs considera ca solutia de suspendare a judecarii cauzei pana la solutionarea cererii ca are ca obiect anularea deciziei nr. 437/ 29.08.2006 a directorului Administratiei Nationale a Penitenciarelor nu contravine dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Competenta materiala
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018Dare in plata a unui imobil ipotecat. Competenta materiala in apel apartine sectiei a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului - Decizie nr. 178 din data de 08.03.2017
Desbagubiri solicitate pentru neindeplinirea clauzelor unui contract de servicii turistice. Necompetenta materiala a instantei sesizate - Sentinta civila nr. 78 din data de 26.01.2010
Litigiu de munca. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 1118 din data de 04.12.2009
Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu cerere preliminara. Cererea formulata de reclamant, referitoare la sesizarea CJUE pentru a stabili aplicarea directa a dreptului comunitar in materia activitatilor de im... - Hotarare nr. 691/R din data de 11.04.2011
Vicii ascunse. Conditii pentru a fi considerate astfel. - Decizie nr. 212/Ap din data de 19.11.2007
Competenta materiala. Competenta de solutionare a cauzei in despagubiri rezultate din actiunea fundamentata pe dispozitiile cuprinse in art. 404 ind.1 cod procedura civila. - Rezolutie nr. I N C H E I E R E din data de 06.05.2011
Anulare hotarare prin care s-a solutionat o cauza canonica in baza unor dispozitii din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale B.O.R. Necompetenta generala a instantelor judecatoresti. - Decizie nr. 1429 din data de 25.10.2016
Cooperare judiciara internationala in materie penala. Recunoasterea si executarea sanctiunilor pecuniare. - Decizie nr. 10 din data de 20.01.2014
Competenta materiala. Stabilirea competentei instantei atunci cand actiunea cuprinde doua capete de cerere principale. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 17 Cod procedura civila. - Decizie nr. 410 din data de 13.09.2012
Competenta materiala a instantei competente sa judece cererea de ordonanta presedintiala atunci cand o actiune pe fondul dreptului este deja inregistrata pe rolul unei instante. - Decizie nr. 705 din data de 09.10.2009
Competenta materiala a Sectiei de litigii de munca a Tribunalului - Decizie nr. 111 din data de 30.01.2008
Competenta materiala a instantei de fond funciar. - Decizie nr. 270 din data de 05.03.2007
Legea nr.272/2004. Competenta materiala - Decizie nr. 141 din data de 28.11.2006
Tutela. Competenta materiale in cauzele privind tutela - Decizie nr. 632 din data de 09.05.2006
Competenta materiala. Cerere de investire cu formula executorie a unei hotarari arbitrale. - Decizie nr. 41/F din data de 18.05.2006
Cauzele avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare de imobile ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 - Decizie nr. 115 din data de 08.02.2006
Competenta materiala a instantei de contencios administrativ - Decizie nr. 2118 din data de 07.11.2005
Exceptia necompetentei si exceptia netimbrarii. Ordinea solutionarii lor - Decizie nr. 815 din data de 07.10.2005
Recunoasterea statutului de magistrat pensionar si stabilirea drepturilor cuvenite. Competenta materiala. - Decizie nr. 803 din data de 22.11.2004