Actiune privind constatarea calitatii de salariat in ipoteza refuzului noului angajator rezultat din comasarea prin absorbtie de a incheia contractul individual de munca cu salariatul ce presteaza efectiv activitate

Actiune privind constatarea calitatii de salariat in ipoteza refuzului noului angajator rezultat din comasarea prin absorbtie de a incheia contractul individual de munca cu salariatul ce presteaza efectiv activitate
Decizia nr. 464 din 17 august 2007
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 18968/3/28.06.2006, reclamantii V.V., S.Z. si A.P. au chemat in judecata pe paratul I.A."V.P.", solicitand constatarea calitatii lor de salariati ai paratului si obligarea paratului la incheierea contractelor individuale de munca si la achitarea drepturilor salariale majorate si indexate, incepand cu luna iunie 2003 pana la reintegrarea efectiva.
In motivarea actiunii, reclamantii au sustinut ca au fost angajatii I.N.R.T., iar prin H.G. nr. 334/2003 s-a dispus reorganizarea acestui institut ca unitate fara personalitate juridica in structura I.A."V.P.", numarul si structura personalului ramanand aceleasi. La art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 334/2003 s-a mentionat ca preluarea personalului se va face prin concurs, iar prin sentinta civila nr. 175/02.02.2004 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa irevocabila prin decizia nr. 5159/25.10.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a constatat nelegalitatea art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 334/2003.
Reclamantii au mai sustinut ca li s-au desfacut contractele individuale de munca de catre parat in temeiul art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 334/2003, insa prin decizia nr. 5159/25.10.2005 s-a stabilit ca personalul I.N.R.T. trebuie preluat neconditionat de sustinerea vreunui examen sau concurs de catre I.A."V.P.", motiv pentru care nu au pierdut niciodata calitatea de salariati ai paratului.
Paratul I.A."V.P." a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar in ceea ce priveste fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata.
In motivarea pozitiei sale procesuale, paratul a sustinut ca prin H.G. nr. 334/2003 s-a dispus reorganizarea I.N.R.T., acesta trecand ca unitate de cercetare fara personalitate juridica in structura I.A."V.P." al A.R.. La art.2 alin. 1 din H.G. nr. 334/2003 se dispunea preluarea personalului prin concurs. Or, Curtea de Apel Bucuresti a fost investita doar cu cererea de anulare a acestei dispozitii, pe care a admis-o si a dispus preluarea personalului fara concurs. Astfel, sustine paratul ca toate cele trei capete de cerere sunt inadmisibile intrucat reclamantii, la data preluarii I.N.R.T., nu aveau vreun contract de munca valabil cu institutul si nu pot face dovada calitatii de angajati.
In ceea ce-l priveste pe reclamantul A.P., paratul a sustinut ca acesta a refuzat semnarea contractului de munca, desi acesta i-a fost trimis prin posta cu rugamintea de a-l semna in dublu exemplar si de a-l returna. Mai mult, refuzand semnarea contractului individual de munca, reclamantul nu putea sa fie platit, eventualele lucrari neintrand in planul de cercetare al institutului si neputand fi aprobate de consiliul stiintific al acestuia.
Prin sentinta civila nr. 4145/27.09.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti -Sectia a VIII -a (pronuntata in dosarul nr. 32645/3/2006 al Tribunalului Bucuresti, dosar format ca urmare a disjungerii cererii formulate de reclamantul A.P.), s-a dispus declinarea competentei de solutionare a actiunii formulate de reclamantul A.P. in contradictoriu cu intimatul I.A. "V.P.", in favoarea Tribunalului Iasi.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 20084/99/27.11.2006.
Prin sentinta civila nr. 603/09.03.2007 pronuntata de Tribunalul Iasi, s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si s-a admis in parte actiunea formulata de reclamant, s-a constatat ca acesta are calitatea de salariat al paratului, iar paratul a fost obligat sa incheie cu reclamantul un contract individual de munca, retinandu-se urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parat, prima instanta a constatat ca aceasta este neintemeiata, urmand a fi respinsa, avand in vedere dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei coroborate cu dispozitiile din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind accesul neingradit la justitie al oricarei persoane.
Pe fond, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantul A.P. a fost salariatul I.N.R.T. pe postul nr. 31 din statul de functii, cercetator principal II, cu ? norma in cumul, specialitatea filologie, Filiala Iasi, potrivit deciziei nr. 28/08.09.1992 (f.18 dosar).
Prin H.G. nr. 334/2003 I.N.R.T. a fost trecut din subordinea M.E.C. la A.R., ca Centru de Tracologie in cadrul I.A."V.P.". Din cuprinsul art. 1 rezulta ca s-a realizat o comasare prin absorbtie intrucat persoana juridica care si-a incetat existenta (I.N.R.T.) a fost incorporata intr-o alta persoana juridica ce si-a sporit astfel activitatea (I.A."V.P."). Prin art. 2 alin. 1 din H.G. nr.334/2003 s-a prevazut ca personalul I.N.R.T. din Bucuresti va fi preluat prin examen ori concurs in conditiile legii de I.A."V.P.". Prin sentinta civila nr. 175/2004 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa irevocabila prin decizia nr. 5159//25.10.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a dispus anularea art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 334/2003. Astfel, s-a retinut prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca, fiind vorba despre o comasare prin absorbtie, I.A."V.P." trebuia sa preia personalul I.N.R.T. neconditionat de sustinerea vreunui examen sau concurs, intrucat salariatii nu sunt nou incadrati pentru a fi aplicabile prevederile art. 30 din Codul muncii. Astfel, s-a retinut de catre instanta ca, prin decizia nr. 5159/2005, s-a stabilit implicit ca reclamantul avea calitatea de salariat al I.N.R.T., astfel incat sunt nefondate sustinerile paratului referitoare la faptul ca reclamantul, la data preluarii I.N.R.T. nu avea vreun contract de munca valabil cu institutul si nu poate face dovada calitatii de angajat.
In consecinta, s-a retinut de catre instanta ca este intemeiata cererea reclamantului privind constatarea calitatii sale de salariat al paratului.
Constatand ca reclamantul a avut calitatea de salariat la I.N.R.T. si avand in vedere faptul ca art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 334/2003 a fost anulat prin sentinta civila nr. 175/2004 ramasa irevocabila prin decizia nr. 5159/25.10.2005, decizie prin care s-a retinut ca personalul I.N.R.T. trebuia preluat neconditionat de sustinerea vreunui examen sau concurs, prima instanta a retinut ca paratul avea obligatia de a incheia un nou contract individual de munca cu reclamantul, contract prin care sa fie respectate toate clauzele din decizia nr. 28/1992 referitoare la functia detinuta, norma de munca, felul muncii si locul muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 287 C.muncii, sarcina probei in conflictele de munca apartine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Or, in speta, paratul nu a facut dovada faptului ca i-ar fi propus reclamantului incheierea unui nou contract individual de munca prin care sa fie respectate toate clauzele prevazute in decizia nr. 28/08.09.1992, si nici a faptului ca reclamantul ar fi refuzat incheierea acestui contract.
In consecinta s-a retinut de catre instanta ca este intemeiat si capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la incheierea contractului individual de munca.
Cat priveste cererea reclamantului de obligare a paratului la plata drepturilor salariale majorate si indexate incepand cu luna iunie 2003, instanta a retinut ca aceasta este neintemeiata.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 154 C.muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca. Or, in speta, reclamantul nu a facut dovada ca ar fi prestat munca in folosul paratului incepand cu luna iunie 2003.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs I.A."V.P.", prin reprezentant legal, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Intre reclamant si I.N.R.T. nu a existat un contract de munca in acceptiunea art. 16 din Codul muncii.
Recurentul mai sustine ca reclamantul-intimat a fost remunerat chiar pana in luna noiembrie 2003 la nivelul avut anterior preluarii personalului, cu toate ca nu exista in schema un post corespunzator.
Se mai arata ca, prin inscrisurile depuse la dosar, s-a dovedit ca s-a propus intimatului incheierea unui nou contract de munca.
Recurentul considera ca nu este posibila existenta unui contract de munca intre I.A."V.P." si A.P., in conditiile in care intimatul-reclamant are din anul 1992 un contract de munca principal, cu U."Al. I. C." din Iasi.
Cat priveste aspectul retinut de catre instanta privind obligativitatea respectarii clauzelor deciziei nr. 281992 referitoare la functia detinuta, norma de munca, felul acesteia si locul de munca nu s-a luat in calcul si obligativitatea respectarii dispozitiilor Legii nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare.
Astfel, se arata ca directorul institutului este obligat sa coroboreze dispozitiile Codului muncii cu cele ale Legii nr. 319/2003 care reglementeaza modul de acordare a gradelor stiintifice si anume art. 6,7,11,14,15,17,18,22,23 si 26.
Recurentul mai arata ca, pe perioada desfasurarii procesului prin care se solicita anularea H.G. nr. 334/2003, respectiv 2003 - 2005, nestiind care va fi finalitatea acestuia si durata, s-a procedat la aplicarea H.G. nr. 334/2003, la organizarea concursului si la declararea reclamantului ca fiind ocupantul unui post de jumatate de norma cercetator stiintific gradul III, acesta rezultand din algoritmul conditiilor ocuparii posturilor pe functii si grade profesionale.
Se mai arata ca dispozitiile deciziei nr. 5159/2005 dispun retroactiv, respectiv preluarea personalului asa cum se gaseste, adica fara concurs si cu posturile pe care se gasesc, insa domnul A.P. nu se mai regasea in schema de personal, acesta refuzand semnarea contractului de munca.
Prin intampinarea formulata, intimatul A.P. solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recursul formulat de I.A."V.P.", prin reprezentant legal, este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In mod corect prima instanta a retinut ca intre intimatul -reclamant si I.N.R.T. au existat raporturi de munca, astfel cum rezulta din decizia nr. 28/8 septembrie 1992 emisa de institut, din care rezulta ca domul A.P. a fost angajat "pe postul nr. 31 din statul de functii, cercetator principal II, cu ? norma in cumul, specialitatea filologie, filiala Iasi".
Prin decizia nr. 5159/25.20.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal - s-a retinut ca, prin H.G. nr. 334/2003, I.N.R.T. a fost trecut din subordinea M.E.C. la A.R., ca Centru de Tracologie, in cadrul I.A."V.P.", din cuprinsul art. 1 al hotararii rezultand ca s-a realizat o comasare prin absorbtie.
In consecinta, s-a retinut ca persoana juridica dobanditoare trebuie sa preia personalul I.N.R.T. neconditionat de sustinerea vreunui examen sau concurs, intrucat salariatii nu sunt nou incadrati, pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 30 din Codul muncii.
De altfel, in acest sens sunt si dispozitiile art. 169 din Codul muncii, potrivit carora salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca drepturile si obligatiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Pentru aceste considerente si avand in vedere faptul ca, potrivit art. 41 alin. 2 C.muncii, modificarea unilaterala a contractului de munca este posibila, in mod exceptional, numai in cazurile si conditiile prevazute de prezentul cod, nu poate fi imputata intimatului-reclamant nesemnarea contractului de munca din 19.06.2003, in urma caruia acesta urma sa ocupe doar postul de cercetator principal III la Centrul de Tracologie din cadrul I.A."V.P.".
S-a mai retinut ca existenta contractului de munca incheiat intre intimat si U."Al. I. C." din Iasi nu poate avea relevanta in prezenta cauza.
De asemenea, nici Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, publicata in Monitorul Oficial nr.530 din 23 iulie 2003, intrata in vigoare dupa preluarea de catre recurent a personalului I.N.R.T. si chiar dupa intocmirea contractului de munca din data de 19.06.2003, prin care recurentul oferea practic intimatului-reclamant un nou loc de munca, cel de cercetator stiintific principal III, nu poate avea relevanta in cauza.
Doar dupa continuarea de catre recurenta a raporturilor de munca avute de catre intimat cu I.N.R.T., pe postul pe care acesta il ocupa la data comasarii prin absorbtie, se putea pune,de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 319/2003, problema aplicarii dispozitiilor acestui act normativ.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., s-a respins recursul formulat de I.A."V.P.", prin reprezentant legal, si s-a mentinut sentinta pronuntata de prima instanta.