Actiune in raspundere patrimoniala intemeiata pe dispozitiile art. 270 (1) C. muncii, formulata de angajatorul societate comerciala in contradictoriu cu fostul director general al unitatii. Competenta. Calitate procesuala pasiva. Conditii

Actiune in raspundere patrimoniala intemeiata pe dispozitiile art. 270 (1) C. muncii, formulata de angajatorul societate comerciala in contradictoriu cu fostul director general al unitatii. Competenta. Calitate procesuala pasiva. Conditii
Decizia nr. 448 din 10 iulie 2007
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Vaslui, reclamanta S.C. "M." S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari S.C. "M.R.L." S.R.L. Iasi si S.C. "L&C E.G." S.R.L. Husi, a chemat in judecata pe paratul A.P. pentru a fi obligat la plata actualizata a sumei de 47.149,84 lei reprezentand 40.813,75 lei echivalentul a 15.850 USD majorari salariale nelegale si 6.336,09 lei dobanda legala, calculata conform O.G. nr. 9/2000.
In motivarea actiunii, s-a aratat ca, prin incheierea Tribunalului Vaslui din 30.11.2005, pronuntata in dosarul nr.69/RJF/1997, s-a aprobat raportul de expertiza contabila asupra patrimoniului S.C. "M." S.A. Vaslui si s-a dispus ca lichidatorii judiciari sa procedeze la recuperarea creantelor de la debitori si sa formuleze actiuni pentru atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de prejudicierea societatii, conform Codului muncii si de a formula actiuni pentru atragerea raspunderii persoanelor ce au avut functii de conducere si din vina carora a fost prejudiciata societatea.
Unul dintre obiectivele expertizei efectuate in dosarul de lichidare a fost sa se stabileasca majorarile salariale si de reprezentare ale directorului A.P., pentru perioada 2000 - 2004. Expertii au stabilit ca salariul acestuia a fost majorat de 3 ori cu incalcarea normelor legale, fara acordul A.G.A., paratul incasand nelegal suma de 15.850 USD.
La termenul din 3.05.2007, a fost invocata din oficiu exceptia prescriptiei partiale a dreptului material la actiune.
Paratul nu a depus intampinare, dar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea exceptiei si constatarea ca prescrisa, in totalitate, a actiunii.
Prin sentinta civila nr. 566 din 4 mai 2007, Tribunalul Vaslui a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 1 septembrie 2001 - 28 februarie 2004.
A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. "M." S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari S.C. "M.R.L." S.R.L. Iasi si S.C. "L&C E.G." S.R.L. Husi, in contradictoriu cu paratul A.P., care a fost obligat la plata sumei 13.789,13 lei, drepturi salariale incasate necuvenit pentru perioada 1 martie 2004 - 31 decembrie 2004, precum si dobanda legala cuvenita la aceasta suma, calculata de la data punerii in intarziere pana la plata efectiva a debitului; reclamanta a fost obligata sa achite paratului suma de 700 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Paratul A.P. a fost angajatul reclamantei, prin contractul individual de munca inregistrat la I.T.M. sub nr. 109071 din 4.10.2000, incepand cu data de 1.05.2000, pe functia de director general, cu un salariu lunar de 13.149.780 lei, echivalentul a 655 USD.
Potrivit Legii nr. 31/1990 si a dispozitiilor Contractului Colectiv de Munca, modificarea cuantumului drepturilor salariale ale directorului general nu se poate realiza decat prin votul A.G.A..
Prin cele trei acte aditionale la contractul de munca, nr. 54/3.08.2001, nr. 74/23.12.2002 si nr. 64/1.04.2003, salariul paratului a fost majorat pana la suma de 1350 USD/luna. Desi in aceste acte aditionale se arata ca majorarile salariale au fost luate in temeiul deciziilor A.G.A., din procesele verbale aflate la dosarul cauzei nu rezulta ca s-ar fi discutat si votat majorarea drepturilor salariale ale paratului. Mentiunea de la sfarsitul procesului verbal din 27.03.2003, dupa semnaturile actionarilor, privind marirea salariului paratului la suma de 1350 USD/luna, nu poate fi luata in considerare intrucat nu se face vorbire despre aceasta marire in continutul procesului, aparand doar la sfarsitul actului, asa incat s-a constatat ca aceste majorari salariale au fost acordate nelegal, cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 31/1990.
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, aceasta a fost considerata ca intemeiata, urmand sa fie constatate prescrise drepturile solicitate pentru perioada 1.09.2001 - 28.02.2004.
In acest sens au fost avute in vedere dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, conform carora prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
Sustinerea reclamantei privind data la care a luat cunostinta de producerea pagubei, respectiv data pronuntarii instantei in dosarul nr. 69/RJF/1997, nu poate fi primita.
Potrivit Legii nr. 31/1990, in cadrul fiecarei societati pe actiuni exista o comisie de cenzori obligata sa urmareasca respectarea dispozitiilor legale si statutare si sa aduca la cunostinta actionarilor daca exista incalcari ale acestora, precum si alte nereguli in administratie. Tot prin Legea nr. 31/1990 se prevede ca A.G.A. are obligatia sa discute, sa aprobe si sa modifice bilantul dupa ascultarea raportului administratorilor si cenzorilor, reclamanta avand posibilitatea sa ia cunostinta despre crearea prejudiciului de catre parat la data efectuarii bilantului sau ca urmare a sesizarii cenzorilor.
Primele majorari salariale au fost incasate la data de 1.09.2001, data la care comisia de cenzori trebuia sa sesizeze nelegalitatea incasarii acestor drepturi, iar actiunea a fost introdusa la data de 1.03.2007.
Ca urmare a constatarii prescriptiei dreptului pentru o anumita perioada, precum si a faptului ca modalitatea de calcul a pretentiilor solicitate de reclamanta nu a fost contestata de catre parat, acesta a fost obligat numai la plata sumei de 13.789,13 lei, reprezentand drepturi salariale incasate necuvenit pentru perioada 1.03.2004 - 31.12.2004., precum si la plata dobanzii legale cuvenite la aceasta suma, de la data punerii in intarziere, pana la plata efectiva a debitului.
Ca urmare a admiterii in parte a pretentiilor reclamantei, avandu-se in vedere si dispozitiile art. 276 C.pr.civ., reclamanta a fost obligata la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecata catre parat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul A.P.
In motivarea recursului, neincadrat in drept, recurentul a invocat patru exceptii, respectiv exceptia necompetentei materiale a instantei, exceptia gresitei compuneri a completului de judecata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In sustinerea celor patru exceptii, recurentul arata ca, in conditiile in care reclamanta invoca dispozitiile Legii nr. 31/1990, obiectul cauzei nu este un litigiu de munca, ci un litigiu comercial.
Fata de dispozitiile art. 281 alin. 1 C.muncii, in conditiile in care majorarea salariala a fost aprobata de A.G.A., calitatea procesuala pasiva apartine acestui organ colectiv de conducere.
Avand in vedere principiul disponibilitatii in procesul civil si cadrul procesual fixat de reclamanta, recurentul considera ca nu poate fi admisa o actiune pe calea atragerii raspunderii materiale, calea reala fiind o actiune in daune bazata pe dispozitiile Legii nr. 31/1990 sau o actiune avand ca obiect atragerea raspunderii materiale bazata pe dispozitiile Legii nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, recurentul a sustinut ca in mod gresit a retinut Tribunalul ca majorarile salariale au fost acordate nelegal, cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 31/1990, desi dispozitiile art. 154 - 170 C.muncii reglementeaza modalitatea de stabilire si acordare a drepturilor salariale.
Legea nr. 31/1990 reglementeaza modalitatea de adoptare a unei hotarari a A.G.A., neexistand nici o dispozitie legala din care sa rezulte ca adaugarea unei mentiuni la sfarsitul procesului verbal are ca efect nulitatea hotararii adoptate. Intimata nu a dovedit ca hotararile A.G.A., publicate in Monitorul Oficial, au fost anulate prin hotarare judecatoreasca.
Intimata S.C. "M." S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari S.C. "M.R.L." S.R.L. Iasi si S.C. "L&C E.G." S.R.L. Husi, nu a depus intampinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publica.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si hotararea instantei de fond, prin prisma criticilor formulate de recurent, incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 3 si 9 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea a constatat urmatoarele:
Recurentul A.P. a fost salariatul intimatei S.C. "M." S.A. Vaslui, conform contractului individual de munca nr. 16196, incepand cu data de 1.05.2000. Recurentul a fost angajat pe durata nedeterminata, in functia de director general. Conform mentiunilor din contract, acesta a fost modificat de patru ori, fiind negociat, respectiv renegociat, unul dintre elementele esentiale, salariul recurentului, care a crescut de la 655 USD lunar, la 1350 USD lunar.
Rezulta, asadar, ca recurentul, in calitate de salariat, s-a obligat sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, intimata S.C. "M." S.A. Vaslui, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
Conform art. 281 C.muncii, jurisdictia muncii are ca scop solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Intimata si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 270 - 272 C.muncii care reglementeaza raspunderea patrimoniala.
Fata de obiectul actiunii, reprezentat de restituirea unor majorari salariale nelegale si a dobanzii aferente, s-a constatat ca sunt nefondate exceptiile necompetentei materiale, gresitei compuneri a completului de judecata, lipsei calitatii procesuale pasive si inadmisibilitatii actiunii invocate de recurent.
Astfel, prezentul litigiu constituie un conflict de munca, competenta de solutionare apartinand tribunalului, in conformitate cu dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. c C. pr. civ., iar completul de judecata are compunerea prevazuta de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, respectiv 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.
In cazul antrenarii raspunderii patrimoniale reglementate de Codul muncii, partile in conflictul de munca sunt salariatul si angajatorul, persoana fizica sau juridica, asa incat calitatea procesuala pasiva apartine recurentului, nu A.G.A..
Imprejurarea ca instanta de fond nu face referiri, in motivarea hotararii, la conditiile de admisibilitate ale atragerii raspunderii patrimoniale, nu schimba obiectul actiunii, care ramane un conflict de munca, nu o actiune bazata pe dispozitiile Legii nr. 31/1990 sau ale Legii nr. 85/2006. Mai mult, incadrarea juridica gresita a unei actiuni nu ar atrage in nici un caz respingerea acesteia ca inadmisibila, asa cum sustine recurentul.
In ceea ce priveste criticile recurentei care privesc fondul cauzei, s-a constatat, intr-adevar, ca Legea nr. 31/1990 nu reglementeaza modalitatea de stabilire si majorare a salariilor cuvenite angajatilor si ca hotararile adoptate de A.G.A. nu au fost anulate.
Insa, asa cum s-a aratat, recurentul a fost salariatul intimatei, angajat in baza unui contract individual de munca, asa incat orice modificare a contractului sau de munca, inclusiv sub aspectul salariului, putea avea loc numai prin acordul partilor, in conditiile art. 41 alin. 1 C.muncii. La renegocierea salariului recurentului, angajatorul S.C. "M." S.A. Vaslui trebuia reprezentat de administratorul unic, care avea obligatia de a negocia contractul colectiv de munca si contractele individuale de munca. Or, nici unul dintre cele trei acte aditionale la contractul individual de munca al recurentului, prin care s-a majorat salariul acestuia, nu este semnat pentru angajator de catre administratorul unic, asa cum este contractul individual de munca.
In consecinta, majorarea salariului recurentului prin cele trei acte aditionale, in conditiile in care A.G.A. putea fixa doar remuneratia cuvenita administratorilor si cenzorilor, este nelegala.
Fata de considerentele expuse, avandu-se in vedere si dispozitiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., s-a respins recursul si s-a mentinut sentinta.