Aplicarea dispozitiilor art. 673 ind. 9 C.pr.civ.

Aplicarea dispozitiilor art. 673 ind. 9 C.pr.civ.
Atribuirea unui imobil in legatura cu care este stabilit dreptul de habitatie al unui tert nu este de natura a satisface nevoia locativa a vreunei parti, indiferent de legaturile speciale pe care le-ar avea partile cu respectivul tert.
Decizia civila nr. 90 din 2 iulie 2007
Tribunalul Iasi a admis apelul reclamantei A.A., schimband in parte hotararea Judecatoriei Iasi, in ce priveste atribuirea celor doua apartamente.
Instanta de apel a atribuit reclamantei A.A. apartamentul situat in Iasi, str. I. si paratului P.I. apartamentul din Iasi str. M., obligand-o pe reclamanta sa-i plateasca paratului sulta de 125.426.341 lei vechi.
Tribunalul a retinut - in motivarea deciziei - ca prin atribuirea catre apelanta a imobilului situat in Iasi, str. M., unde matusa intimatului si-a rezervat dreptul de abitatie pana la sfarsitul vietii, ea s-ar afla in imposibilitatea absoluta de a folosi bunul, finalitatea urmarita de legiuitor prin dispozitiile art. 673 ind. 5 C.pr.civ. fiind astfel nesocotita. Este ilogic sa fortezi o persoana - in speta apelanta - sa locuiasca impreuna cu o persoana cu care nu are absolut nici o legatura, fie chiar si temporar. Astfel dupa cum a precizat insusi intimatul prin intampinarea depusa la dosar, contractul de vanzare-cumparare incheiat intre vanzatoarea P.M. si cei doi soti (prima rezervandu-si dreptul de abitatie), s-a incheiat tocmai in considerarea relatiei de rudenie intre vanzatoare si parat, aceasta asigurandu-se ca atunci cand va fi in nevoie, la batranete, va fi ajutata de cel din urma.
Relatiile de rudenie, dincolo de legatura de sange intre membrii aceleiasi familii, presupun prin ele insele o legatura de afectiune, legatura care nu exista intre apelanta si matusa intimatului.
In concluzie, nu exista nici un impediment in situatia in care intimatului i-ar fi atribuit apartamentul situat in str. M., fiindu-i asigurata astfel si nevoia locativa, scopul urmarit la incheierea contractului de vanzare-cumparare fiind astfel si mai bine realizat.
Impotriva deciziei a declarat recurs P.I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului el arata ca tribunalul a incalcat dispozitiile de principiu ale art. 673 ind. 9 C.pr.civ. Textul - pretinde recurentul - enumera criterii orientative si nu limitative pentru atribuire. La aplicarea acestor criterii, instantele trebuie sa se raporteze la posibilitatea efectiva, practica, a fiecarei parti de a uza de bunul atribuit.
Curtea de apel a considerat ca, in partajul de fata, elementul in litigiu il reprezinta modalitatea de iesire din indiviziune, prin atribuirea celor doua imobile ce fac parte din masa bunurilor comune. Corect au retinut primele doua instante ca dispozitiile relevante sunt acelea ale art. 673 ind. 5 alin. 2 C.pr.civ. si art. 673 ind. 9 C.pr.civ., modul de aplicare a prevederilor respective fiind - insa - diferit.
Curtea de apel a constatat - contrar celor stabilite de tribunal - ca singurul imobil apt a raspunde unei nevoi locative este cel din Iasi, str. I. Pentru apartamentul din str. M. exista dreptul de abitatie inscris in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 31836 din 12 noiembrie 1993, in favoarea numitei P.M., pe toata durata vietii acesteia. Ca atare, nici unul dintre cei doi fosti soti nu poate intra in stapanirea de fapt a apartamentului pana la sfarsitul vietii beneficiarei dreptului de abitatie, sub acest aspect fiind lipsite de relevanta relatiile personale (cordiale ori tensionate) intre vanzatoare si cumparatori.
Instanta de recurs a constatat ca - prin argumentarea atribuirii apartamentului din str. M. sui P.I. - tribunalul tinde a-l constrange pe acesta sa incalce dreptul de abitatie al lui P.M.
Odata stabilit ca doar apartamentul din str. I. poate fi utilizat ca locuinta, revine instantei care dispune atribuirea in natura sa evalueze care dintre codevalmasi are o mai mare nevoie de aceasta locuinta.
Evaluand situatia celor doua parti, curtea a conchis - astfel cum judicios a retinut si judecatoria - ca nevoia lui P.I. de a ramane in locuinta din Iasi, str. I. este stringenta, depasind cu mult nevoia lui A.A. de a i se atribui acelasi bun, pe care dansa nu l-ar folosi drept locuinta, cat timp domiciliaza in strainatate.
Curtea de apel a retinut aplicarea gresita de tribunal a dispozitiilor art. 673 ind. 9 C.pr.civ. si, in baza art. 304 pct. 9 si art. 312 (1) C.pr.civ., a admis recursul modificand in tot decizia Tribunalului Iasi, in sensul respingerii apelului reclamantei A.A.