Prelungirea duratei arestarii preventive. Verificarea in prealabil a legalitatii si temeiniciei masurii. Garantarea dreptului la aparare a inculpatului (art. 155, art. 6 si art. 171 alin. 4 ind. 1 C.pr.pen.)

Prelungirea duratei arestarii preventive. Verificarea in prealabil a legalitatii si temeiniciei masurii. Garantarea dreptului la aparare a inculpatului (art. 155, art. 6 si art. 171 alin. 4 ind. 1 C.pr.pen.)
Lipsa delegatiei aparatorului ales al inculpatului obliga instanta sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, acordandu-i timpul necesar pentru pregatirea apararii.
Incheierea penala nr. 65/8.08.2007
Prin incheierea nr. 93 din 24.07.2007 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul penal nr. 5873/99/2007, a fost admisa propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive, formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi si in consecinta:
In baza art. 155 si art. 159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor: S.I.-V. si H.A.-M. pentru o perioada de 30 zile incepand cu data de 28.07.2007 si pana la 26.08.2007 inclusiv in cazul inculpatului S.I.-V. si de la 30.07.2007 pana la 28.08.2007 inclusiv in cazul inculpatei H.A.-M..
In pronuntarea acestei incheieri, judecatorul a retinut:
Potrivit dispozitiilor art. 155 si 159 C.pr.pen., in cursul urmaririi penale masura arestarii preventive poate fi prelungita daca temeiurile care au determinat arestarea initiala a inculpatilor impun in continuare, privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
In speta de fata, prin incheierea de sedinta din data de 30.04.2007 a Tribunalului Iasi (in ceea ce il priveste pe inculpatul S.I.-V.) si din data de 01.06.2007 (in ceea ce o priveste pe inculpata H.A.-M.) s-a dispus, in baza dispozitiilor art. 149 ind. 1 alin. 10 si 11 C.pr.pen. raportat la art. 148 lit. f), art. 143 si art. 136 alin. 1 si 8 C.pr.pen., arestarea preventiva a inculpatilor:
? S.I.-V., aflat in prezent in Arestul I.P.J. lasi, pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 174, 175 lit. a), b) C.pen., ulterior fiind schimbata incadrarea (respectiv, la data de 18.07.2007) in infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 174, 175 lit. a) C.pen. raportat la art. 176 lit. d) C.pen. si art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a), b) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C.pen.;
? H.A.-M., aflata in prezent in Arestul I.P.J. lasi, pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 174, 175 lit. a) C.pen. raportat la art. 176 lit. d) C.pen., ulterior fiind schimbata incadrarea (respectiv, la data de 18.07.2007) in infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 174, art. 175 lit. a) C.pen. raportat la art. 176 lit. d) C.pen. si art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a), b) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C.pen.; retinandu-se ca inculpatii au premeditat savarsirea faptei de omor asupra victimei M.D., l-au convins pe acesta sa se deplaseze la locuinta din cartierul N., unde l-au atacat atat frontal, cat si din spate, inculpata H.A.-M. lovind victima cu o bata de lemn in ceafa, iar inculpatul S.I.-V. pulverizandu-i victimei un spray paralizant in fata si injunghiindu-l de mai multe ori cu un cutit. Vazand victima in stare de agonie, inculpata H.A.-M. a lovit-o cu un cutit in zona submandibulara stanga, rasucindu-l in rana si provocandu-i decesul. In noaptea de 9/10 februarie 2007 inculpatii au transportat cadavrul cu masina marca A. A4, apartinand victimei, in judetul S., l-au ingropat intr-o padure, sub frunze, au mers in orasul B. si au vandut bunurile aflate in posesia decedatului la acel moment, iar masina au vandut-o unei persoane din orasul P.
Ulterior, aceasta masura preventiva a fost prelungita succesiv.
Parchetul de pe langa Tribunalul lasi a solicitat din nou prelungirea masurii arestarii preventive, pentru o perioada de 30 de zile, motivat de faptul ca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 143 C.pr.pen. si art. 148 lit. f) C.pr.pen., tocmai datorita imprejurarilor concrete de savarsire a faptelor, datorita modalitatilor de comitere, mijloacelor utilizate, numarului mare de lovituri aplicate importantei deosebite a valorilor sociale ocrotite de lege si lezate, antrenarii mai multor persoane in activitatea de stergere a urmelor faptelor savarsite, socului creat in comunitate odata cu aflarea comiterii faptelor.
Examinand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala instanta constata ca de la momentul luarii masurii arestarii preventive fata de inculpati si pana in prezent, nu a intervenit nici un aspect care sa conduca la concluzia ca respectivele temeiuri au incetat sau ca, cel putin, s-au modificat, ci dimpotriva acestea exista si in prezent.
Astfel, in continuare exista probe si indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele penale pentru care sunt cercetati, dintre care sunt de mentionat:
- procesul-verbal de gasire a cadavrului victimei M.D., procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele foto anexa;
- concluziile preliminare ale medicului legist, potrivit carora moartea victimei M.D. a fost violenta si s-a datorat multiplelor plagi taiate si intepate, constatandu-se o plaga injunghiata cu interesare carotida submandibulara stanga, decesul putand data cu doua luni in urma;
- procesele-verbale de perchezitie domiciliara;
- procesele-verbale incheiate cu ocazia investigarii tehnico-stiintifice a locului faptei cu evidentierea urmelor gasite de criminalisti (prin tratarea chimica cu luminol) si plansele foto anexe;
- procesul-verbal de identificare (in localitatea A., jud. C.) si examinare a autoturismului marca A.A4 (ce a apartinut victimei) si plansele foto anexe;
- procesul-verbal de predare de catre martorul S.F. a unei genti de voiaj ce a fost gasita in portbagajul autoturismului marca A.A4 si de identificare a unor piese de imbracaminte gasite in interiorul gentii, precum si plansele foto anexe ce evidentiaza ca bunurile din geanta purtau urme vizibile brun-roscate (o pilota, un cearsaf, articole de imbracaminte, inclusiv o pereche de pantaloni de culoare inchisa, un tampon s.a); fotografiile cu inculpata (gasite la locuinta actuala a acesteia) din care rezulta ca aceasta purta o pereche de pantaloni similara celei gasite in geanta predata de martorul S.F.;
- declaratiile martorilor S.F., B.M., L.A.-Gh., S.R., E.A., A.A., F.L.-C., P.M.-C., A.C., C.L., M.M., S.E., C.I.Gh.C., P.D., N.C.;
- declaratiile celorlalti doi inculpati, de recunoastere a comiterii faptelor, date atat in fata procurorului, cat si in fata instantei;
- declaratiile inculpatilor, de recunoastere nuantata a faptei imputate;
- fotografiile judiciare efectuate cu ocazia necropsiei cadavrului victimei, ce au evidentiat multiple leziuni (cu mult peste zece plagi taiate-intepate la nivelul cordului, sternului, abdomenului, gatului, spatelui, omoplatilor si capului, precum si plagi contuze la nivelul capului si ochiului stang);
- plangerea si declaratiile partii vatamate M.A.
Aceste indicii temeinice si probe, avand in vedere faza procesuala la care ne raportam, contureaza tocmai temeiurile care stau la baza luarii masurii arestarii preventive, temeiuri care se diferentiaza clar de cele necesare pentru pronuntarea unei solutii in cauza, indiferent ca este vorba de o condamnare sau de o achitare.
Este adevarat ca instanta europeana a subliniat ca persistenta motivelor plauzibile , a temeiurilor care au dus la arestarea persoanei banuite ca a savarsit o infractiune este o conditie sine qua non a legalitatii prelungirii starii de arest. Insa, la momentului la care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor, aceasta masura nu a fost luata doar pe baza unor indicii temeinice si a unor informatii care sa contureze banuiala ca ar fi savarsit faptele penale pentru care au fost trimisi in judecata. Judecatorii care au dispus aceasta masura au avut in vedere multitudinea de probe, nefiind necesar ca acest ansamblu probator, la acest moment procesual, sa fie completat in mod absolut, intr-un mod in care sa se poata contura o solutie.
Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca existenta doar a unei banuieli puternice de comitere a unei infractiuni grave, nu legitimeaza, prin ea insasi, o lunga perioada de arest preventiv. In speta de fata, date fiind modalitatea si imprejurarile concrete in care se presupune ca a fost desfasurata activitatea ilicita, mijloacele utilizate (cutit, bata si spray paralizant), numarul mare al loviturilor aplicate, cat si existenta unei anume planificari a acesteia, gravitatea deosebita a faptei banuite ca ar fi fost comisa, urmarile ireversibile produse, antrenarea mai multor persoane in aceste activitati ilicite, demersurile intreprinse pentru stergerea urmelor, sentimentul puternic de insecuritate sociala pe care il genereaza in societate savarsirea faptelor deosebit de grave, de genul celor presupuse a fi fost comise de catre inculpati, pozitiile lor procesuale relativ oscilante, se contureaza o gravitate deosebita a activitatii desfasurate de catre inculpati, care a condus la o tulburare sociala de natura a justifica, o perioada de timp, lipsirea de libertate a acestora, prin luarea masurii arestarii preventive.
Legitimitatea acestei masuri trebuie sa rezulte dintr-o ordine publica realmente amenintata. In speta, prin natura valorilor sociale pretins lezate, prin rolurile precis stabilite in savarsirea faptelor imputate acestora, astfel cum rezulta din materialul probator administrat pana in prezent, aceasta amenintare este pe deplin conturata.
Din actele si lucrarile dosarului instanta constata ca, de la momentul luarii masurii arestarii preventive, fata de fiecare din cei doi inculpati, si pana in prezent, nu a intervenit nici un aspect care sa conduca la concluzia ca respectivele temeiuri au incetat sau s-au schimbat.
Fata de acestea, vazand si limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru faptele penale presupuse a fi comise de catre acestia, se constata indeplinite cumulativ conditiile inscrise la art.148 lit. f) C.pr.pen.
Legat de incidenta dispozitiilor art. 197 alin. 2 teza a II-a C.pr.pen., ca urmare a incalcarii garantiei procedurale a dreptului la aparare (art. 6 C.pr.pen.), prin aceea ca nu a fost asigurata asistenta juridica obligatorie pentru data de 27.06.2007 ( art. 171 alin. 2 C.pr.pen.), ca au fost numiti aparatori din oficiu, desi nu erau indeplinite conditiile prevazute de art. 171 alin. 4 ind. 1 C.pr.pen., iar acestia nu au beneficiat de un timp suficient si necesar pentru pregatirea apararii, s-au facut urmatoarele precizari:
- la data de 27.06.2007, instanta investita in ultima zi de arest preventiv cu solutionarea propunerii de prelungire, a luat toate masurile reclamate de necesitatea asigurarii inculpatului S.I.-V. a dreptului la aparare: s-a contactat aparatorul ales, avocat M., care, insa, nu se afla in localitate si care nu a asigurat substituirea, s-au desemnat aparatori din oficiu, carora li s-a acordat un timp, apreciat de instanta a fi suficient pentru a pune concluzii in cauza avand ca obiect prelungirea starii de arest a inculpatilor;
- lipsa aparatorului ales al inculpatului S.I.-V. , urmata de o neasigurare a substituirii lui, poate fi apreciata ca nejustificata, daca se au in vedere declaratiile inculpatului, in sensul ca:
- in seara premergatoare analizarii sesizarii, acesta l-a contactat pe colaboratorul aparatorului ales, respectiv, avocatul M.L., care l-a asigurat ca va lua legatura cu un alt avocat pentru a se prezenta in data de 27.06.2007;
- in arealul de circumstante in care a intervenit refuzul de a-si exercita mandatul de avocat din oficiu din partea avocatului D., dupa ce, in prealabil, instanta i-a acordat un termen de trei ore pentru a studia dosarul si a pune concluzii pe propunerea Parchetului, acest refuz nu poate fi apreciat altfel decat sicanatoriu, intervenit dupa o discutie cu aparatorul ales al inculpatului S.I.-V., si prin care se urmarea expirarea termenului de arest preventiv si constatarea ca incetata de drept a acestei masuri fata de inculpatul S.I.-V.;
- paradoxal, al doilea avocat din oficiu desemnat de Baroul I., a fost avocatul M.L., colaborator al avocatul ales M., caruia instanta i-a acordat 30 minute pentru a studia dosarul, in conditiile in care aparatorul din oficiu l-a substituit pe avocatul ales al inculpatului S.I.-V. in alte doua randuri, ceea ce conduce la concluzia cunoasterii suficiente a dosarului de urmarire penala, iar in conditiile discutarii doar a masurii preventive, aceasta perioada acordata apare ca suficienta;
- atitudinea acestui de-al doilea avocat din oficiu a fost o continuare a celei dintai manifestari, precizand ca nu poate pune concluzii in cauza decat prin incalcarea legii si a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In urma radiogramei celor petrecute in data de 27.06.2007 se poate concluziona ca inculpatul S.I.-V. nu a fost privat de dreptul la aparare:
- aparatorul ales avea cunostinta de cauza aflata pe rolul Tribunalului Iasi;
- aparatorul ales nu a dorit sa asigure substituirea, data fiind perioada foarte scurta in care instanta urma sa solutioneze propunerea de prelungire a masurii preventive, in caz contrar fiind nevoita sa constate ca incetata de drept aceasta masura;
- din modul de actiune atat al avocatului ales (avocatul M.) cat si al avocatului din oficiu, (avocatul M.L.), colaborator al avocatului ales, rezulta in mod indubitabil ca acestia au inteles sa reprezinte interesele inculpatului S.I.-V., in sensul de a depune toate diligentele, prin actiuni speculative, de ordin procedural penal, in scopul punerii in libertate a inculpatului;
- aceasta atitudine, in special a avocatului din oficiu prezent , echivaleaza tot cu o aparare asigurata inculpatului in sensul diferit celui dorit de instanta. Este legitim sa se astepte de la acestia sa contribuie la administrarea corespunzatoare a actului de justitie. Rolul instantelor si al presedintelui de complet este sa conduca procedurile astfel incat sa garanteze conduita adecvata, sa evalueze relevanta si utilitatea unui argument al apararii, comportamentul efectiv al celor care exercita apararea fiind dincolo de acest rol.
Pe de alta parte, instanta a tinut sa isi exprime punctul de vedere cu privire la presupusa incalcare a dreptului la aparare a inculpatului S.I.-V., desi, aceleasi incalcari ale dispozitiilor procedural penale au fost invocate cu ocazia recursului promovat impotriva incheierii din data de 27.06.2007, recurs prin care a fost mentinuta aceasta incheiere, instanta putand face doar trimitere la acest aspect.
Incheierea astfel pronuntata a fost recurata de inculpatii S.I.-V. si H.A.-M.
Prin aparatorul angajat, inculpatul S.I.-V. a formulat critici vizand nelegalitatea incheierii de sedinta pronuntata de Tribunalul Iasi la 27.06.2007.
Se sustine ca la acest termen judecatorul a dispus prelungirea starii de arest preventiv cu incalcarea principiilor de drept si a dreptului la aparare, astfel ca incheierea este lovita de nulitate conform dispozitiilor art. 197 alin. 2 C.pr.pen.
Aparatorul angajat a fost in imposibilitate de a asigura asistenta juridica, iar aparatorul desemnat din oficiu nu a beneficiat de timpul suficient si necesar pentru pregatirea apararii.
Apreciaza inculpatul ca nulitatea absoluta a incheierii din acea data atrage si nelegalitatea incheierii supuse examinarii in recursul de fata si, pe cale de consecinta, se impune revocarea masurii si punerea de indata in libertate a acestuia.
Examinand actele si lucrarile dosarului, raportat criticilor formulate cat si din oficiu conform dispozitiilor art. 385 ind. 16 alin. 3 C.pr.pen., curtea constata ca recursul este nefondat.
Potrivit dispozitiilor art. 113 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, dreptul acestuia de a asista, a reprezenta si a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica incheiat in forma scrisa intre avocat si client ori mandatarul acestuia.
Forma, continutul si efectele acestuia sunt stabilite de statut conform anexei 1.
Fata de organele judiciare si, implicit, de instantele de judecata, dovada contractului de asistenta juridica se face prin imputernicire avocatiala.
Din examinarea dosarului penal nr. 5227/99/2007 al Tribunalului Iasi, in care s-a pronuntat incheierea nr. 79/27.06.2007, se constata ca avocatul M. nu a depus imputernicire avocatiala si nici contract de asistenta juridica, spre a face dovada legitimitatii exercitarii calificate a dreptului la aparare conferit inculpatului.
De asemenea, din verificarea dosarelor de urmarire penala cat si a celor de instanta, nu s-a facut dovada existentei imputernicirii avocatiale ca mandat general pentru organele de ancheta penala sau instantele de judecata, pentru a se stabili intinderea puterilor pe care clientul i le confera avocatului.
Potrivit art. 6 C.pr.pen. si art. 6 paragraful 3 lit. c) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dreptul la aparare este garantat invinuitului sau inculpatului in tot cursul procesului penal.
Acuzatul poate fi asistat de un aparator la alegerea sa sau beneficiaza de serviciile unui avocat numit din oficiu, conform dispozitiilor art. 171 alin. 2 C.pr.pen.
In acest context judecatorul a luat masurile ce se impuneau privind asigurarea dreptului la aparare a inculpatului in persoana unui avocat din oficiu numit de Baroul I., fiind astfel respectate dispozitiile art. 171 alin. 4 C.pr.pen.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca unui acuzat, care nu are posibilitatea sa recurga la serviciile unui avocat, i se recunoaste dreptul la asistenta juridica gratuita, asistenta ce este asigurata de un avocat din oficiu atunci cand interesele unei bune administrari a justitiei impun prezenta unui aparator (C.E.D.O., 25 aprilie 1983, Pakelli c. Germania).
Carentele unei aparari ale avocatului desemnat din oficiu nu pot fi imputate instantei, cata vreme modul cum este condusa apararea ramane atributul celui interesat si al aparatorului sau.
In mod corect a retinut judecatorul prin considerentele incheierii recurate in sensul ca rolul instantelor de judecata si al presedintelui de complet este de a conduce procedurile astfel incat sa garanteze o conduita adecvata, sa evalueze relevanta si utilitatea unui argument al apararii, iar comportamentul efectiv al celor care exercita apararea se afla dincolo de acest rol.
Articolul 197 alin. 2 C.pr.pen. aseaza sub protectia sanctiunii nulitatii absolute dispozitiile procedurale relative la asistarea inculpatului de catre aparator, atunci cand aceasta este obligatoria potrivit legii, ceea ce nu este cazul in speta de fata;
Nu se poate retine nici sustinerea potrivit careia avocatul desemnat din oficiu nu a avut timpul necesar pentru pregatirea apararii.
Cu delegatia nr. 6133 din 27.06.2007, la ora 1350, Baroul I. a desemnat aparator din oficiu pe avocatul M.L.
Judecatorul a reluat cauza la orele 1555, aspect ce rezulta din practicaua incheierii intocmite la 27.06.2007.
Conform imputernicirii datate 25.04.2007 si 29.04.2007 (volum III dosar urmarire penala, filele 256 si 260), Societatea de Avocati M.&Asociatii, prin avocatul coordonator M.F., a fost angajata de inculpatul S.I.-V. sa exercite activitatile prevazute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 in dosarul penal nr. 235/P/2007 in fata organelor de politie, a parchetului de pe langa Tribunalul Iasi si a Tribunalului Iasi.
Desi inexistenta imputernicirea avocatiala a aparatorului M., acesta l-a desemnat pe avocatul M.L. sa il substituire in fata Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi (delegatie fara numar, datata 29.05.2007, fila 8 dosar nr. 2842/99/2007 al Tribunalul Iasi).
In aceste conditii, fata de timpul acordat de judecator pentru pregatirea apararii, avandu-se in vedere si asistenta anterior acordata, in cauza au fost respectate dispozitiile procesual-penale inscrise in alin. 4 al art. 171 C.pr.pen.