Actiune pauliana. Calitate procesuala pasiva (art.975 C.civ., art.41 C.pr.civ.)

Actiune pauliana. Calitate procesuala pasiva (art.975 C.civ., art.41 C.pr.civ.)
Actiunea pauliana este o sanctiune ce are ca finalitate desfiintarea actului cat si repunerea in situatia anterioara pentru toate partile contractante. In actiunea ce are ca obiect revocarea contractului de vanzare-cumparare, paratii sunt alaturat debitorul-vanzator, tertul-cumparator si coproprietarul-vanzator.
(Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, decizia nr.357/5.09.2007)
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Iasi la data de 3.11.2005, reclamantul B.Gh. cheama in judecata paratii C.C. si C.R. pentru a se dispune revocarea (desfiintarea) contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.546/06.10.2005, incheiat de paratii-soti.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este creditor al paratului C.C., avand o creanta certa, lichida si exigibila titlul executor - hotararea judecatoreasca fiind pusa in executare.
Sustine reclamantul ca paratul este debitor si a provocat in mod vadit starea de insolvabilitate, cu acordul paratei C.R. si al tertilor-cumparatori, fiii lor.
In drept, reclamantul isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.975 C.civ.
Prin incheierea din 23.01.2006, instanta de fond a dispus introducerea in cauza, in calitate de parati, a cumparatorilor C.C.-C. si C.E.-N.
Instanta de prim grad a solutionat si exceptia lipsei de interes invocata de parati odata cu fondul, prin respingere.
Judecatoria Iasi, prin sentinta civila nr.6173 din 15.05.2006, respinge actiunea, retinand ca paratii-cumparatori, nu au avut cunostinta de datoria sotului-vanzator, iar pentru plata pretului apartamentului au vandut un autoturism. Constata judecatoria ca executarea silita impotriva debitorului-parat a inceput, insa poate continua asupra bunurilor mobile sau a sumelor de bani ce apartin acestuia.
Retine instanta de prim grad ca actul contestat nu a fost incheiat cu viclenie in favoarea intereselor reclamantului si nu a fost dovedita complicitatea la frauda a tertilor cumparatori.
Tribunalul Iasi, prin decizia civila nr.14 din 12.01.2007, admite apelul declarat de reclamantul B.Gh. impotriva sentintei civile nr.6173/15.05.2006 a Judecatoriei Iasi, sentinta pe care o schimba in parte, in sensul ca:
Admite actiunea formulata de reclamantul B.Gh. in contradictoriu cu paratii C.C.-C., C.E.-N., C.C. si C.R.
Desfiinteaza contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.546/06.10.2005 incheiat de parati, avand ca obiect imobilul situat in Iasi, str. N., nr.1, bl.F, sc.A, et. 2, cu consecinta revenirii bunului in patrimoniul vanzatorilor C.C. si C.R.
Pastreaza dispozitia sentintei apelare relativa la respingerea exceptiei lipsei de interes.
Obliga paratii sa plateasca reclamantului suma de 1949 RON, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta hotararea, instanta de apel a stabilit urmatoarea situatie de fapt:
Prin decizia civila nr.463/26.04.2005, pronuntata in recurs de catre Tribunalul Iasi, in dosar nr.9238/2004, irevocabila, paratul C.C. a fost obligat sa restituie lui B.Gh., in urma stabilirii de catre instanta a obligatiei de evictiune in sarcina paratului, suma de 9000 USD si 200 Euro si 22.868.000 ROL - cheltuieli de judecata. In baza acestei decizii, Biroul Executorului A.C. a emis somatia nr.673/27.09.2005 catre paratul debitor in vederea achitarii sumelor, somatie ce a fost comunicata acestuia la data de 29.09.2005.
La data de 28.10.2005 executorul insarcinat cu executarea silita a intocmit un proces-verbal in care s-a consemnat faptul ca imobilul - proprietatea paratului a fost vandut de catre acesta la data de 06.10.2005, deci imediat dupa primirea somatiei. S-a mai consemnat in cuprinsul procesului-verbal ca nu s-au putut identifica alte bunuri mobile in proprietatea debitorului.
Constata tribunalul ca, prin incheierea contractului de vanzare-cumparare nr.546/06.10.2005 creditorului B.Gh. i s-a creat un prejudiciu intrucat prin acest act debitorul C.C. a devenit insolvabil, creditorul fiind in imposibilitate de a-si incasa creanta.
Referitor la posibilitatea de executare silita asupra altor bunuri tribunalul constata ca aceasta nu-i este deschisa creditorului, deoarece nu s-au putut identifica alte bunuri mobile in proprietatea debitorului, astfel cum rezulta din procesul-verbal incheiat la 28.10.2005 de Biroul Executorului judecatoresc A.C.
In al doilea rand, la incheierea contractului de vanzare-cumparare debitorul a fost constient de faptul ca isi creeaza o stare de insolvabilitate, caracteristica pentru actiunea pauliana, fiind frauda prin cunostinta prejudiciului si nu frauda prin intentia speciala de a vatama.
Ori, debitorul a incheiat actul contestat la data de 06.10.2005, deci avea cunostinta de faptul ca isi creeaza o stare de insolvabilitate cu atat mai mult cu cat primise la data de 27.09.2005 somatie de plata.
In ce priveste caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditorului, acesta este vadit, avand in vedere cuprinsul deciziei civile nr.463/26.04.2005 prin care a fost obligat la plata catre creditor a sumelor de 9000 USD, 200 Euro si 22.868.000 ROL.
Retine instanta de apel din probele administrate si complicitatea la frauda a paratilor intimati C.C.-C. si C.E.-N., deoarece si tertii cumparatori au cunoscut existenta creantei si au achizitionat bunul imobil, tocmai pentru a zadarnici incasarea ei, complicitatea lor fiind exprimata prin reaua lor credinta din momentul perfectarii actului fraudulos.
Desi s-a sustinut ca tertii ar fi cumparat imobilul intrucat aveau nevoie de un spatiu pentru a-si termina studiile, tribunalul retine ca acestia puteau sa continue a locui in apartamentul tatalui (vanzatorului) in scopul desfasurarii studiilor si fara a fi proprietari, iar prin contractul de vanzare-cumparare s-a prevazut un drept de abitatie in favoarea vanzatorului si a sotiei acestuia asupra apartamentului pana la sfarsitul vietii.
In considerentele deciziei se arata ca tertii, fii ai vanzatorului debitor aveau acelasi domiciliu cu parintii-vanzatori, astfel cum rezulta din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare, astfel incat apare ca fiind cu totul nereala sustinerea ca nu aveau cunostinta de initierea actiunilor judecatoresti derulate pe o perioada indelungata, impotriva tatalui lor.
De altfel, fiii au avut si calitatea de martori la incheierea contractului de vanzare a autoturismului, ce s-a dovedit a fi ulterior furat, imprejurare ce a generat antrenarea garantiei pentru evictiune in sarcina tatalui lor.
Tribunalul a inlaturat apararile paratilor care au invocat faptul ca nu s-a cauzat starea de insolvabilitate prin incheierea contractului contestat intrucat s-a primit un pret, constatand ca prin mentionarea pretului contractului s-a urmarit a se crea o aparenta stare de solvabilitate, iar aceasta concluzie se impune din moment ce nu exista dovezi ca la momentul actual aceasta suma exista in patrimoniul debitorului, la domiciliul caruia nu au putut fi identificate nici alte bunuri mobile posibil a fi supuse executarii silite, astfel cum se retine din procesul-verbal al Biroul Executorului judecatoresc A.C.
Constata tribunalul ca ansamblul probator administrat in cauza releva indeplinirea conditiilor cerute de art.975 C.civ.
Impotriva hotararii pronuntate de Tribunalul Iasi au declarat recurs paratii C.C.-C., C.N., C.C. si C.R.
Recurentii au invocat motive de recurs comune, pe fondul cauzei, ce se impun a fi analizate prin aceleasi considerente, cat si exceptii in ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratei C.R.
1. Parata C.R. a invocat lipsa calitatii procesuale pasive, motiv incadrat in art.304 punctul 9 C.pr.civ., in dezvoltarea caruia s-a sustinut ca in actiunea revocatorie (pauliana) calitate de parat o are doar debitorul reclamantului, C.C., ce are o datorie personala fata de B.Gh.
Actiunea este inadmisibila, sustine recurenta, deoarece in masura admiterii unei astfel de actiuni se ingradeste in mod nejustificat libertatea contractuala a paratei.
Dezvoltand motivul de recurs, arata ca bunul ce face parte din patrimoniul comun al sotilor si nu doar al uneia din ei, nu poate constitui obiectul dreptului de gaj general al creditorului.
2. Cu privire la fondul cauzei, paratii C.R. si C.C. au invocat urmatoarele motive:
- instanta de apel a aplicat gresit legea, retinand ca sunt indeplinite conditiile pentru admiterea actiunii pauliene;
- in cauza nu s-a dovedit frauda cumparatorilor-parati, intentia vanzatorilor a fost ca in schimbul pretului primit sa asigure (fiilor cumparatori) locuinta stabila pe perioada studiilor si dupa aceea, dat fiind raporturile deteriorate intre parti;
- nu s-a dovedit ca prin incheierea actului atacat creditorului i s-a creat un prejudiciu, prin marirea sau cauzarea starii de insolvabilitate a debitorului.
Recurentii-cumparatori au sustinut ca pretul achitat de 300.000.000 ROL este suficient pentru acoperirea integrala a creantei reclamantului-intimat, care de altfel poate fi indestulat si din celelalte bunuri din patrimoniul paratului-debitor.
3. Recurentii C.C.-C. si C.N. au incadrat motivele de recurs in art.304 punctul 9 C.pr.civ., invocand ca:
- hotararea este lipsita de temei legal, a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, in dezvoltarea caruia se sustine;
- reclamantul B.Gh. nu a produs in fata instantei probe pentru a dovedi frauda vanzatorilor si complicitatea lor la frauda in calitate de cumparatori;
- legea nu a instituit o prezumtie de frauda pentru parti numai prin depunerea contractului de vanzare-cumparare, iar in sensul art.1169 C.civ., reclamantul nu si-a dovedit cererea.
Recurentii analizeaza si interpreteaza probele administrate, aratand ca gradul de rudenie, parinti - fii, nu este suficient pentru a se retine frauda, pretul vanzarii a fost achitat, cuantumul acestora fiind la latitudinea partilor contractante, este sincer si serios, conditii impuse de Codul civil;
- in cuprinsul deciziei atacate s-a inserat ca pretul nu s-a gasit in patrimoniul vanzatorului cu ocazia executarii silite, pentru a se crea o aparenta de solvabilitate este nereala, vanzatorii pot dispune cum doresc de pret;
- faptul ca partile, vanzatori si cumparatori - locuiesc dupa vanzare in acelasi imobil, nu constituie o dovada a faptului ca au avut cunostinta de initierea actiunilor judecatoresti de garantie, contra evictiunii indreptate impotriva tatalui lor, in dosarul nr.9238/2004.
In alt motiv de recurs se sustine ca parintii-vanzatori sunt despartiti in fapt de mult timp, exista iminenta unui divort si, pentru ca bunul sa nu fie partajat, a fost vandut fiilor lor cumparatori.
Invoca recurentii ca eventuala frauda a intereselor reclamantului nu poate fi invocata drept motiv determinant pentru incheierea contractului;
- in cauza nu s-a facut dovada complicitatii la frauda, nu au cunoscut si nu au urmarit a se crea in patrimoniul debitorilor o stare de insolvabilitate; nu au locuit in mod curent cu parintii, nu le-au cunoscut problemele;
- pretul din contract nu este simulat, pretul a fost achitat de vanzatori din suma incasata din vanzarea masinii detinute de C.C.-C. pentru ca parintii-vanzatori sa poata avea surse de venit;
- contractul nu a fost incheiat cu viclenie, nu a vizat crearea unei stari de insolvabilitate si nici fraudarea creditorului, ci prezervarea drepturilor lor ca fii ai vanzatorilor-parati.
Recursurile nu sunt intemeiate.
Situatia de fapt stabilita prin considerentele deciziei atacate are corespondent in probele administrate.
Tribunalul a analizat complet probatoriul, a aprofundat sustinerile partilor si a inlaturat printr-o ampla motivare apararile paratilor-recurenti.
Dispozitiile legale in materie pe fondul cauzei, cat si pe exceptie sunt corect solutionate de tribunal pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.975 C.civ., facand dovada calitatii de creditor, a faptului ca ulterior inceperii executarii silite debitorul C.C. a incheiat acte juridice in frauda creditorului.
In contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.546/06.10.2005, parti sunt debitorul, sotia coproprietara in devalmasie a bunului vandut si cumparatorii - fiii vanzatorilor.
Titlul executoriu al creditorului il constituie o hotarare judecatoreasca, prin care sunt stabilite obligatiile debitorului ce pot fi indeplinite de buna voie.
In caz de refuz, asa cum este dovedit in cauza, creditorul isi poate executa silit debitorul prin urmarirea bunurilor personale, cat si al celor comune (art.33 Cod familie), in anumite situatii, cat si prin alte mijloace de drept civil intre care si actiunea revocatorie pe care a exercitat-o in prezenta cauza.
Actiunea pauliana este acea actiune prin care creditorii pot cere, pe cale judecatoreasca, revocarea actelor juridice incheiate de debitor, in frauda lor.
La incheierea unui "act juridic" participa de regula doua sau mai multe persoane care pot dispune de drepturile lor si isi asuma obligatii.
In speta, in contractul de vanzare-cumparare, act a carei revocare se solicita, alaturat debitorului-coproprietar al bunului vandut, in calitate de vanzatori, parte este si sotia C.R.
Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat, precum si intre persoana paratului si cel de pe care se pretinde ca este obligat.
In cadrul raportului juridic dedus judecatii, data fiind configuratia proprie a actiunii pauliene, parati sunt atat debitorul, care prin contractul de vanzare-cumparare si-a redus patrimoniul dar si toate "persoanele" ce au incheiat actul juridic contestat.
Calitatea procesuala pasiva este data lui C.R. in prezenta cauza de faptul ca este parte in contract. Imprejurarea ca C.R. nu este "debitor" al creditorului-reclamant nu are relevanta.
Curtea are in vedere ca instanta poate dispune asupra drepturilor si obligatiilor unei persoane care a incheiat un act juridic numai daca este parte in proces.
Actiunea pauliana este si o sanctiune civila; ce are ca finalitate desfiintarea actului cat si repunerea in situatia anterioara pentru toate partile contractante, calitatea acestora, in speta cumparator-vanzator. Numai prin introducerea ca parte in procesul ce are ca obiect revocarea actului juridic, a celor care l-au incheiat, creditorul poate obtine executarea creantei sale cat si repararea daunei, cauzate prin incheierea "actului" fraudulos.
Pentru considerentele expuse, curtea retine ca motivul de recurs nu este intemeiat, calitatea procesuala pasiva pentru C.R. este conferita de faptul ca este parte in contract, a "actului juridic" incheiat de debitor si "nu de debitor" personal al creditorului-reclamant.
Prin participarea la judecata pentru C.R., libertatea contractuala nu este ingradita, fiind exercitata la incheierea contractului. In proces are posibilitatea de a-si formula aparari, a dovedit pretinsa legalitate a contractului in care este parte. Drepturile sale ar putea fi vatamate numai in situatia in care nu participa la judecata.
Admisibilitatea actiunii, ca mijloc procedural, exercitat de cel vatamat intr-un drept al sau, pentru a fi recunoscut sau ocrotit de lege nu este conditionata de solutia data in proces, de admitere sau respingere.
Curtea are in vedere ca exercitiul dreptului la actiune este garantat, iar exceptiile sunt expres si limitativ prevazute de lege in care nu este prevazuta actiunea revocatorie, ce are reglementare proprie.
In sens strict procesual, o parte nu are exercitiul dreptului la actiune si deci este inadmisibila numai atunci cand a uzat de un mijloc procedural, altul decat cel prevazut de lege. Actiunea exercitata de creditor isi are temeiul in art.975 C.civ., fiind deci prevazuta de lege.
Motivele de recurs invocate pe fondul cauzei de paratii-recurenti, nu sunt intemeiate.
Cu probele administrate este facuta dovada certa a fraudei paratilor, ce a impus revocarea in totalitate a contractului, reluarea considerentelor deciziei tribunalului neimpunandu-se .
Vanzatorii si-au rezervat dreptul de abitatie asupra apartamentului pana la sfarsitul vietii, ceea ce infirma pretinsa stare conflictuala intre soti. Alaturat gradului de rudenie si locatiunii in acelasi apartament, actele de procedura indeplinite in faza executarii silite, intre care publicatii de vanzare, constatarile executorului judecatoresc ca debitorul nu are alte bunuri sau valori pentru a fi urmarite, fac dovada ca la data incheierii contractului paratii-cumparatori si sotia-vanzatoare au cunoscut datoria lui C.C., situatie in care au consimtit la vanzare.
Determinant in stabilirea actelor viclene in sensul art.975 C.civ., ce pot fi dovedite cu orice mijloc de proba, nu sunt cuantumul pretului din contract, contestat de creditor in ce priveste plata efectiva - exercitarea dreptului de dispozitie a vanzatorului asupra pretului, ci faptul ca in timpul executarii paratii-recurenti au dispus de bun, urmarind si acceptand impiedicarea creditorului de a-si repara dauna.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.312 C.pr.civ., instanta a respins recursul.