Calificarea juridica a faptei in raport cu consecintele post-traumatice ale lezarii integritatii corporale
(Decizie nr. 611 din data de 05.10.2006 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)Calificarea juridica a faptei in raport cu consecintele post-traumatice ale lezarii integritatii corporale
Decizia penala nr. 611/05.10.2006
Prin sentinta penala nr. 1769 din 03.11.2005, Judecatoria Barlad a dispus respingerea cererii de schimbare a incadrarii juridice si condamnarea inculpatului D.C. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a si art. 76 lit. d Cod penal, impotriva partii civile M.T., la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozitiile art. 64 si 71 Cod penal.
S-a admis cererea in despagubiri civile materiale formulata de partea civila M.T..
Inculpatul a fost obligat sa-i plateasca partii civile suma de 750 lei RON, reprezentand despagubiri civile materiale.
S-a respins ca neintemeiata cererea in despagubiri morale formulata de partea civila M.T..
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 120 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In seara zilei de 15.08.2003, la Caminul Cultural din comuna Vutcani, judetul Vaslui s-a organizat o discoteca, la care au participat si partea vatamata M.T. impreuna cu fratele lui, M.C., precum si inculpatul D.C.. Pe la orele 2200, in timp ce se aflau in fata Caminului cultural, intre partea vatamata si inculpat a aparut un conflict, in care partea vatamata l-a lovit pe inculpat cu un slap peste fata, iar inculpatul l-a lovit cu piciorul pe partea vatamata in zona inghinala. Pentru a rezolva acest conflict, partea vatamata si fratele acestuia, M.C., l-au apucat de brate pe inculpat si, insotiti din urma de martorii T.S. si N.Gh., cu totii au plecat spre Postul de Politie comuna Vutcani. Pe drum, inculpatul, care initial fusese de acord sa mearga la postul de politie s-a smucit si a lovit prin surprindere partea vatamata cu pumnul peste fata dupa care inculpatul a fugit din acel loc.
Urmare a loviturii aplicate de inculpat, partea vatamata a cazut. Leziunile traumatice cauzate partii vatamate au fost constatate prin certificatul medico-legal nr. 416/18.08.2003 intocmit de Cabinetul medico-legal Barlad, stabilindu-se ca partii vatamate i-au fost cauzate: traumatism facial, expulsia dintelui 32 cu evidentierea alveolei goale; luxatia de gradul III-IV a dintelui 33, irecuperabil; plaga la hemibuza stanga inferioara 2-3 cm.
Partea vatamata nu a stat internata in spital pentru vindecarea leziunilor.
La solicitarea inculpatului, in cauza s-a efectuat expertiza medico-legala traumatologica, materializata prin raportul de expertiza nr. S/7681/02.07.2004, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi. Potrivit concluziilor acestui raport de expertiza, expulsia dintelui 32 ii confera partii vatamate un prejudiciu estetic temporar care poate fi corectat prin protezare dentara si nu poate fi asimilat notiunii de slutire; la data examinarii, partea vatamata prezenta osteita periradiculara a dintelui 33 cu mobilitate dentara gradul III care impune extractia de necesitate a dintelui, urmata de protezare dentara.
Dintele 32 constituie incisiv mic, dintele 33 constituie canin, ambii amplasati in partea dreapta a maxilarului inferior. Ambii dinti au fost expulzati prin agresiunea fizica exercitata asupra partii vatamate, incetand astfel functionarea dintilor expulzati.
A rezultat ca, prin expulzarea celor doi dinti si prin incetarea functionarii acestora, s-a cauzat partii vatamate o vatamare corporala grava, in sensul prevazut de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Pentru aceste considerente, cererea prin care inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de vatamare corporala grava, prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal, in infractiunea de lovire, prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, a fost respinsa.
In consecinta, s-a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termenul prevazut de art. 363 Cod procedura penala inculpatul D.C., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea apelului, inculpatul D.C. a aratat ca situatia de fapt retinuta de instanta de fond este gresita si contrara probelor din dosar intrucat dupa primul conflict inculpatul nu a mers de buna voie la politie ci fortat de vatamat, fiind luat practic pe sus. De aceea cand a vrut sa scape l-a lovit pe vatamat cu pumnul peste fata fara a-i provoca vreo leziune, iar certificatul medico-legal arata ca leziunile pot data din 15.07.2003 ori fapta este din 15.08.2003.
S-a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de lovire, prevazuta de art. 180 alin. 1 Cod penal sau infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, intrucat in cauza nu se poate retine slutirea, prejudiciul estetic putand fi corectat prin protezare dentara.
De asemenea, s-a aratat ca inculpatul a fost provocat de partea vatamata, iar fapta sa nu prezinta gradul de pericol social ridicat, putandu-se aplica dispozitiile art. 18 ind. 1 Cod penal, in final solicitandu-se redozarea pedepsei si coborarea ei sub minimul special prevazut de lege.
Prin decizia penala nr. 166/2006 Tribunalul Vaslui a respins ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
In examinarea actelor si lucrarilor cauzei, Tribunalul a retinut, in esenta ca in mod corect si in concordanta cu materialul probator administrat in cauza instanta de fond a retinut ca inculpatul D.C. a comis o infractiune de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. d Cod penal, impotriva partii vatamate M.T.
Situatia de fapt retinuta de instanta de fond este corecta si corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
In termen procedural, hotararile astfel pronuntate au fost recurate de catre inculpatul D.C., fiind criticate pentru nelegalitate si netemeinicie, in principal pentru aceleasi motive invocate si in calea de atac a apelului.
Astfel, inculpatul a criticat hotararile recurate pentru gresita incadrare juridica data faptei in sensul ca a fost retinuta infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, in varianta slutire, retinandu-se ca prin loviturile aplicate partii vatamate ce au avut ca rezultat expulsia a doi dinti, aceasta a suferit pierderea unui organ si incetarea functionalitatii acestuia. Desi expertiza medico-legala efectuata in cauza inlatura aceste consecinte, instantele nu au analizat probele in ansamblul lor, luand in considerare doar acele elemente ce converg spre vinovatia sa in forma retinuta.
Astfel, inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, intrucat in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal, nefiind produse consecintele prevazute de text in sensul pierderii unui organ ori a functionalitatii acestuia.
Verificand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, au fost analizate in raport de cazurile de casare prevazute de art. 385 pct. 17 ind. 9 si 17 ind. 1 Cod penal, curtea a constatat ca recursul formulat este intemeiat pentru considerentele expuse in continuare.
In cauza instantele au administrat un ansamblu probator suficient si concludent in ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt, corect retinuta de instante, constand in aceea ca in seara de 15.08.2003, sub impulsul momentului, inculpatul D.C. a aplicat partii vatamate M.T. o lovitura cu pumnul in zona gurii, aceasta suferind leziuni traumatice, consecinta fiind expulsia dintilor 32 si 33.
In schimb, in ceea ce priveste analiza materialului probator administrat in dosarul cauzei cu raportare la situatia de fapt retinuta in vederea incadrarii in drept a faptei inculpatului, evidentiaza erori grave din partea instantelor de fond.
Din certificatul medico-legal din 18.08.2003 eliberat de cabinetul medico-legal Barlad, cat mai ales din expertiza medico-legala din 02.07.2004 intocmita de I.M.L. Iasi (si care evident este superioara certificatului medico-legal mentionat) a rezultat faptul ca partea vatamata a suferit doar expulsia dintelui 32 si mobilitate dentara de gradul III a dintelui 33, care, intr-adevar, a impus extractia de necesitate a acestuia, urmata de protezare dentara. Mai mult, s-a precizat ca aceste leziuni confera partii vatamate un prejudiciu estetic temporar care poate fi corectat prin protezare dentara, prejudiciu care nu poate fi asimilat notiunii juridice de slutire.
S-a motivat in decizii de speta (a se vedea decizia penala nr. 5 din 06.01.2004 a Curtii de Apel Iasi) ca schimbarea incadrarii juridice prin preluarea necritica a raportului de expertiza medico-legala este nelegala, intrucat concluziile acestuia nu sunt obligatorii pentru instanta, potrivit dispozitiilor art. 63 Cod procedura penala.
Ori, astfel cum s-a retinut de alte instante care au adoptat solutia contrara, in toate situatiile prevazute de art. 181 Cod penal se impune efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se verifica daca agresiunea exercitata de faptuitor a produs vreuna din consecintele rezultatului periculos ale textului incriminator (a se vedea decizia penala nr. 518 din 31.12.2000 a Curtii de Apel Brasov).
In argumentarea acestei opinii, aceleasi instante (inclusiv Curtea Suprema de Justitie prin decizia penala nr. 3188 din 2.07.2003) a apreciat ca stabilirea sensului juridic al unor termeni si a incadrarii juridice sunt atributul exclusiv al instantei de judecata.
Apreciem ca singurii in masura a stabili daca fapta ce intra sub incidenta legii penale a produs vreuna din urmarile prevazute de textul in discutie (esentiala pentru incadrarea juridica a faptei), sunt organele specializate, respectiv medicul legist (asa cum prevad si impun, de altfel si dispozitiile art. 114 Cod procedura penala). A admite contrariul, inseamna a aprecia ca expertizele (de orice fel) nu se justifica, constatarea directa si personala a instantei fiind suficienta.
Mai mult, intelesul termenului de "slutire" se interpreteaza, chiar si din punct de vedere juridic (dreptul ca stiinta apeland cu precadere la interpretarea gramaticala a intelesului unor notiuni), astfel cum este definit in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. Potrivit acestuia "slut" inseamna (om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit, foarte urat. Pe de alta parte, doctrina penala defineste notiunea de "slutire" ca "un prejudiciu estetic constand in schimbarea infatisarii unei persoane intr-o infatisare neplacuta, respingatoare, ca rezultat al unei desfigurari, deformari sau mutilari. Mai mult, slutirea presupune consecinta unei modificari substantiale a aspectului fizic al unei persoane, care sa poata provoca o reactie de respingere a celor din jur si care sa constituie o dizarmonie evidenta si pagubitoare din punct de vedere estetic.
In situatia pierderii unui dinte frontal (sau chiar doi in ideea admiterii tezei sustinute de procuror in actul de sesizare, desi acest aspect nu a fost intru totul confirmat de actele medicale), prin protezarea acestuia nu se produce o schimbare a aspectului fetei si, tocmai de aceea, medicina legala nu considera slutire pierderea unui dinte.
Nu este convingatoare in acest sens nici motivarea instantelor potrivit carora pierderea dintilor are un caracter ireversibil, leziunile produse nefiind vindecabile in mod natural. Potrivit acestora, proteza dentara nu constituie o remediere pe cale naturala, o vindecare a leziunilor produse, avand rolul doar de a ascunde un prejudiciu ireversibil si de a crea aparenta unei fizionomii normale (vezi decizia penala nr. 764 din 26.09.2000, decizia penala nr. 208 din 16.03.2000 ale Curtii de Apel Iasi).
Dimpotriva, s-a apreciat ca, in conditiile in care stiinta medicala cunoaste o permanenta dezvoltare, o lucrare protetica sau implant dentar, care va inlocui dintele/dintii lipsa, este de natura sa acopere organic si functional consecintele cauzate partii vatamate. De altfel, nu se poate sustine ca pierderea unui dinte echivaleaza cu pierderea unui ochi, cu pierderea auzului, fiind,probabil, singurul organ care, prin inlocuire, nu isi pierde functia pentru care a fost destinat (respectiv masticatia).
In alta ordine de idei, in cauza nu s-a dovedit, prin alte mijloace de proba, ca fiind pe deplin realizate consecintele prevazute de lege. Nu rezulta din ansamblul probator ca in urma faptei savarsite de catre inculpat, partea vatamata ar fi ramas cu vreo infirmitate, invaliditate sau pierderea unui simt, ori ca, urmare a traumatismului suferit, a capatat o infatisare respingatoare sau nu a mai fost in masura sa se hraneasca.
In consecinta, Curtea a apreciat ca rezultatul periculos creat in cauza nu se incadreaza intr-una din variantele prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Urmarea produsa prin fapta inculpatului, ca o componenta a laturii obiective, se circumscrie dispozitiei art. 180 alin. 2 Cod penal, respectiv infractiunii de lovire sau alte violente care conditioneaza existenta faptei de o vatamare care necesita pentru vindecare cel mult 20 zile.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala admis recursul formulat de inculpatul D.C. impotriva hotararii Judecatoriei Barlad si a deciziei pronuntate de Tribunalul Vaslui, pe care, le-a casat in latura penala in ce priveste incadrarea juridica data faptelor.
In rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. pentru savarsirea infractiunii de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice data faptei, in conditiile art. 334 Cod procedura penala, din infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Decizia penala nr. 611/05.10.2006
Prin sentinta penala nr. 1769 din 03.11.2005, Judecatoria Barlad a dispus respingerea cererii de schimbare a incadrarii juridice si condamnarea inculpatului D.C. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a si art. 76 lit. d Cod penal, impotriva partii civile M.T., la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozitiile art. 64 si 71 Cod penal.
S-a admis cererea in despagubiri civile materiale formulata de partea civila M.T..
Inculpatul a fost obligat sa-i plateasca partii civile suma de 750 lei RON, reprezentand despagubiri civile materiale.
S-a respins ca neintemeiata cererea in despagubiri morale formulata de partea civila M.T..
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 120 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In seara zilei de 15.08.2003, la Caminul Cultural din comuna Vutcani, judetul Vaslui s-a organizat o discoteca, la care au participat si partea vatamata M.T. impreuna cu fratele lui, M.C., precum si inculpatul D.C.. Pe la orele 2200, in timp ce se aflau in fata Caminului cultural, intre partea vatamata si inculpat a aparut un conflict, in care partea vatamata l-a lovit pe inculpat cu un slap peste fata, iar inculpatul l-a lovit cu piciorul pe partea vatamata in zona inghinala. Pentru a rezolva acest conflict, partea vatamata si fratele acestuia, M.C., l-au apucat de brate pe inculpat si, insotiti din urma de martorii T.S. si N.Gh., cu totii au plecat spre Postul de Politie comuna Vutcani. Pe drum, inculpatul, care initial fusese de acord sa mearga la postul de politie s-a smucit si a lovit prin surprindere partea vatamata cu pumnul peste fata dupa care inculpatul a fugit din acel loc.
Urmare a loviturii aplicate de inculpat, partea vatamata a cazut. Leziunile traumatice cauzate partii vatamate au fost constatate prin certificatul medico-legal nr. 416/18.08.2003 intocmit de Cabinetul medico-legal Barlad, stabilindu-se ca partii vatamate i-au fost cauzate: traumatism facial, expulsia dintelui 32 cu evidentierea alveolei goale; luxatia de gradul III-IV a dintelui 33, irecuperabil; plaga la hemibuza stanga inferioara 2-3 cm.
Partea vatamata nu a stat internata in spital pentru vindecarea leziunilor.
La solicitarea inculpatului, in cauza s-a efectuat expertiza medico-legala traumatologica, materializata prin raportul de expertiza nr. S/7681/02.07.2004, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi. Potrivit concluziilor acestui raport de expertiza, expulsia dintelui 32 ii confera partii vatamate un prejudiciu estetic temporar care poate fi corectat prin protezare dentara si nu poate fi asimilat notiunii de slutire; la data examinarii, partea vatamata prezenta osteita periradiculara a dintelui 33 cu mobilitate dentara gradul III care impune extractia de necesitate a dintelui, urmata de protezare dentara.
Dintele 32 constituie incisiv mic, dintele 33 constituie canin, ambii amplasati in partea dreapta a maxilarului inferior. Ambii dinti au fost expulzati prin agresiunea fizica exercitata asupra partii vatamate, incetand astfel functionarea dintilor expulzati.
A rezultat ca, prin expulzarea celor doi dinti si prin incetarea functionarii acestora, s-a cauzat partii vatamate o vatamare corporala grava, in sensul prevazut de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Pentru aceste considerente, cererea prin care inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de vatamare corporala grava, prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal, in infractiunea de lovire, prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, a fost respinsa.
In consecinta, s-a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termenul prevazut de art. 363 Cod procedura penala inculpatul D.C., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea apelului, inculpatul D.C. a aratat ca situatia de fapt retinuta de instanta de fond este gresita si contrara probelor din dosar intrucat dupa primul conflict inculpatul nu a mers de buna voie la politie ci fortat de vatamat, fiind luat practic pe sus. De aceea cand a vrut sa scape l-a lovit pe vatamat cu pumnul peste fata fara a-i provoca vreo leziune, iar certificatul medico-legal arata ca leziunile pot data din 15.07.2003 ori fapta este din 15.08.2003.
S-a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de lovire, prevazuta de art. 180 alin. 1 Cod penal sau infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, intrucat in cauza nu se poate retine slutirea, prejudiciul estetic putand fi corectat prin protezare dentara.
De asemenea, s-a aratat ca inculpatul a fost provocat de partea vatamata, iar fapta sa nu prezinta gradul de pericol social ridicat, putandu-se aplica dispozitiile art. 18 ind. 1 Cod penal, in final solicitandu-se redozarea pedepsei si coborarea ei sub minimul special prevazut de lege.
Prin decizia penala nr. 166/2006 Tribunalul Vaslui a respins ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
In examinarea actelor si lucrarilor cauzei, Tribunalul a retinut, in esenta ca in mod corect si in concordanta cu materialul probator administrat in cauza instanta de fond a retinut ca inculpatul D.C. a comis o infractiune de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. d Cod penal, impotriva partii vatamate M.T.
Situatia de fapt retinuta de instanta de fond este corecta si corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
In termen procedural, hotararile astfel pronuntate au fost recurate de catre inculpatul D.C., fiind criticate pentru nelegalitate si netemeinicie, in principal pentru aceleasi motive invocate si in calea de atac a apelului.
Astfel, inculpatul a criticat hotararile recurate pentru gresita incadrare juridica data faptei in sensul ca a fost retinuta infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, in varianta slutire, retinandu-se ca prin loviturile aplicate partii vatamate ce au avut ca rezultat expulsia a doi dinti, aceasta a suferit pierderea unui organ si incetarea functionalitatii acestuia. Desi expertiza medico-legala efectuata in cauza inlatura aceste consecinte, instantele nu au analizat probele in ansamblul lor, luand in considerare doar acele elemente ce converg spre vinovatia sa in forma retinuta.
Astfel, inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, intrucat in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal, nefiind produse consecintele prevazute de text in sensul pierderii unui organ ori a functionalitatii acestuia.
Verificand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, au fost analizate in raport de cazurile de casare prevazute de art. 385 pct. 17 ind. 9 si 17 ind. 1 Cod penal, curtea a constatat ca recursul formulat este intemeiat pentru considerentele expuse in continuare.
In cauza instantele au administrat un ansamblu probator suficient si concludent in ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt, corect retinuta de instante, constand in aceea ca in seara de 15.08.2003, sub impulsul momentului, inculpatul D.C. a aplicat partii vatamate M.T. o lovitura cu pumnul in zona gurii, aceasta suferind leziuni traumatice, consecinta fiind expulsia dintilor 32 si 33.
In schimb, in ceea ce priveste analiza materialului probator administrat in dosarul cauzei cu raportare la situatia de fapt retinuta in vederea incadrarii in drept a faptei inculpatului, evidentiaza erori grave din partea instantelor de fond.
Din certificatul medico-legal din 18.08.2003 eliberat de cabinetul medico-legal Barlad, cat mai ales din expertiza medico-legala din 02.07.2004 intocmita de I.M.L. Iasi (si care evident este superioara certificatului medico-legal mentionat) a rezultat faptul ca partea vatamata a suferit doar expulsia dintelui 32 si mobilitate dentara de gradul III a dintelui 33, care, intr-adevar, a impus extractia de necesitate a acestuia, urmata de protezare dentara. Mai mult, s-a precizat ca aceste leziuni confera partii vatamate un prejudiciu estetic temporar care poate fi corectat prin protezare dentara, prejudiciu care nu poate fi asimilat notiunii juridice de slutire.
S-a motivat in decizii de speta (a se vedea decizia penala nr. 5 din 06.01.2004 a Curtii de Apel Iasi) ca schimbarea incadrarii juridice prin preluarea necritica a raportului de expertiza medico-legala este nelegala, intrucat concluziile acestuia nu sunt obligatorii pentru instanta, potrivit dispozitiilor art. 63 Cod procedura penala.
Ori, astfel cum s-a retinut de alte instante care au adoptat solutia contrara, in toate situatiile prevazute de art. 181 Cod penal se impune efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se verifica daca agresiunea exercitata de faptuitor a produs vreuna din consecintele rezultatului periculos ale textului incriminator (a se vedea decizia penala nr. 518 din 31.12.2000 a Curtii de Apel Brasov).
In argumentarea acestei opinii, aceleasi instante (inclusiv Curtea Suprema de Justitie prin decizia penala nr. 3188 din 2.07.2003) a apreciat ca stabilirea sensului juridic al unor termeni si a incadrarii juridice sunt atributul exclusiv al instantei de judecata.
Apreciem ca singurii in masura a stabili daca fapta ce intra sub incidenta legii penale a produs vreuna din urmarile prevazute de textul in discutie (esentiala pentru incadrarea juridica a faptei), sunt organele specializate, respectiv medicul legist (asa cum prevad si impun, de altfel si dispozitiile art. 114 Cod procedura penala). A admite contrariul, inseamna a aprecia ca expertizele (de orice fel) nu se justifica, constatarea directa si personala a instantei fiind suficienta.
Mai mult, intelesul termenului de "slutire" se interpreteaza, chiar si din punct de vedere juridic (dreptul ca stiinta apeland cu precadere la interpretarea gramaticala a intelesului unor notiuni), astfel cum este definit in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. Potrivit acestuia "slut" inseamna (om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit, foarte urat. Pe de alta parte, doctrina penala defineste notiunea de "slutire" ca "un prejudiciu estetic constand in schimbarea infatisarii unei persoane intr-o infatisare neplacuta, respingatoare, ca rezultat al unei desfigurari, deformari sau mutilari. Mai mult, slutirea presupune consecinta unei modificari substantiale a aspectului fizic al unei persoane, care sa poata provoca o reactie de respingere a celor din jur si care sa constituie o dizarmonie evidenta si pagubitoare din punct de vedere estetic.
In situatia pierderii unui dinte frontal (sau chiar doi in ideea admiterii tezei sustinute de procuror in actul de sesizare, desi acest aspect nu a fost intru totul confirmat de actele medicale), prin protezarea acestuia nu se produce o schimbare a aspectului fetei si, tocmai de aceea, medicina legala nu considera slutire pierderea unui dinte.
Nu este convingatoare in acest sens nici motivarea instantelor potrivit carora pierderea dintilor are un caracter ireversibil, leziunile produse nefiind vindecabile in mod natural. Potrivit acestora, proteza dentara nu constituie o remediere pe cale naturala, o vindecare a leziunilor produse, avand rolul doar de a ascunde un prejudiciu ireversibil si de a crea aparenta unei fizionomii normale (vezi decizia penala nr. 764 din 26.09.2000, decizia penala nr. 208 din 16.03.2000 ale Curtii de Apel Iasi).
Dimpotriva, s-a apreciat ca, in conditiile in care stiinta medicala cunoaste o permanenta dezvoltare, o lucrare protetica sau implant dentar, care va inlocui dintele/dintii lipsa, este de natura sa acopere organic si functional consecintele cauzate partii vatamate. De altfel, nu se poate sustine ca pierderea unui dinte echivaleaza cu pierderea unui ochi, cu pierderea auzului, fiind,probabil, singurul organ care, prin inlocuire, nu isi pierde functia pentru care a fost destinat (respectiv masticatia).
In alta ordine de idei, in cauza nu s-a dovedit, prin alte mijloace de proba, ca fiind pe deplin realizate consecintele prevazute de lege. Nu rezulta din ansamblul probator ca in urma faptei savarsite de catre inculpat, partea vatamata ar fi ramas cu vreo infirmitate, invaliditate sau pierderea unui simt, ori ca, urmare a traumatismului suferit, a capatat o infatisare respingatoare sau nu a mai fost in masura sa se hraneasca.
In consecinta, Curtea a apreciat ca rezultatul periculos creat in cauza nu se incadreaza intr-una din variantele prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Urmarea produsa prin fapta inculpatului, ca o componenta a laturii obiective, se circumscrie dispozitiei art. 180 alin. 2 Cod penal, respectiv infractiunii de lovire sau alte violente care conditioneaza existenta faptei de o vatamare care necesita pentru vindecare cel mult 20 zile.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala admis recursul formulat de inculpatul D.C. impotriva hotararii Judecatoriei Barlad si a deciziei pronuntate de Tribunalul Vaslui, pe care, le-a casat in latura penala in ce priveste incadrarea juridica data faptelor.
In rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. pentru savarsirea infractiunii de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea incadrarii juridice data faptei, in conditiile art. 334 Cod procedura penala, din infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Loviri si alte vatamari
LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017loviri si alte violente - Hotarare nr. 18115 din data de 31.10.2017
vatamare corporala - Hotarare nr. 9009 din data de 30.10.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 3047 din data de 14.12.2017
loviri si alte violente - Hotarare nr. 256 din data de 08.06.2017
LATURA CIVILA. MOD DE SOLUTIONARE IN CAZUL DECESULUI INCULPATULUI - Decizie nr. 40/A din data de 06.01.2004
Loviri sau alte violen?e. Amenin?are. Port fara drept, in locurile si imprejurarile in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica a cutitului. Necompeten?a materiala a inst - Decizie nr. 5 din data de 17.02.2014
Vatamare corporala din culpa. Reducerea in apel a cuantumului daunelor morale - Decizie nr. 3 din data de 10.02.2014
Infrac?iunea de lovire. Re?inerea circumstan?elor atenuante - Sentinta penala nr. 265 din data de 10.12.2013
Loviri ?i alte violen?e. Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei - Sentinta penala nr. 192 din data de 31.12.2013
Loviri ?i alte violen?e. Reducerea in recurs a cuantumului daunelor morale - Decizie nr. 29 din data de 31.12.2013
Vatamare corporala din culpa. Reducerea cuantumului daunelor morale raportat la propor?ionalitatea cu prejudiciul de agrement suferit de victima - Decizie nr. 102 din data de 27.08.2012
Loviri ?i alte violen?e.Recunoa?terea vinova?iei in fa?a instan?ei de judecata, art.320 ind.1 c.pr. pen. Efecte. - Sentinta penala nr. 38 din data de 21.02.2012
Loviri ?i alte violen?e . Gre?ita aplicare a pedepsei sub minimul special prevazut de lege. Majorarea in recurs a pedepsei. - Decizie nr. 104 din data de 10.10.2012
Corecta incadrare ?i individualizare judiciara a infrac?iunii de lovire ?i alte violen?e - Decizie nr. 55 din data de 07.05.2012
Loviri sau alte violente. Latura penala - Corecta individualizare a sanctiunii amenzii, raportata la circumstantele reale ale faptei si la circumstantele personale ale inculpatului. Latura civila – Neindeplinirea conditiei de pornire din oficiu a act... - Decizie nr. 99 din data de 18.04.2011
Vatamare corporala din culpa. Casarea sentintei instantei de fond in ceea ce priveste latura civila. Reducerea cuantumului daunelor morale. - Decizie nr. 83 din data de 21.03.2011
Loviri sau alte violente. Aplicarea efectului extensive al recursului cu privire la inculpatii care nu au declarat recurs. Reducerea cuantumului pedepselor si a termenelor de incercare. - Decizie nr. 111 din data de 11.05.2011
Loviri sau alte violente. Corecta cuantificare a daunelor morale. Neacordarea daunelor materiale (prejudiciu incert). - Decizie nr. 86 din data de 28.03.2011
Vatamare corporala. Neretinerea circumstantei agravante a savarsirii faptei de trei persoane impreuna. Majorarea, in recurs, a pedepselor aplicate inculpatilor. - Decizie nr. 87 din data de 28.03.2011