Pericol concret pentru ordinea publica. Respingerea propunerii arestarii preventive - art. 148 lit. h (f) din Codul de procedura penala

Pericol concret pentru ordinea publica. Respingerea propunerii arestarii preventive - art. 148 lit. h (f) din Codul de procedura penala

Incheierea penala nr. 172/9.08.2006
Prin incheierea de sedinta din 4 august 2006 a Tribunalului Iasi s-a respins propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi privind arestarea preventiva a inculpatei P.C. detinuta in Penitenciarul Iasi.
Pentru a pronunta incheierea, instanta a retinut:
In reglementarea dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala, se determina scopul masurilor preventive si anume:
pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal;
pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Alegerea masurii conform alin. 3 al aceluiasi text se face tinandu-se seama de scopul acestea cat si de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana faptuitorului.
In raport de aceste dispozitii si avand in vedere datele oferite de probatoriul administrat in cauza pana la acest moment al urmaririi penale, instanta a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite cerintele impuse de dispozitiile art. 136 Cod procedura penala, precum si conditiile stabilite de prevederile art. 148 lit. d si h Cod procedura penala.
Simpla enumerare a dispozitiilor acestui din urma articol nu poate conduce, in mod automat, la concluzia ca lasarea in libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica. Fata de imprejurarile concrete in care se retine comiterea prezentei fapte, imediat dupa nasterea neasistata medical a unui fat de catre o femeie de 38 ani, singura si aflata la prima nastere, de starea de depresie majora "postpartum" acuzata de aceasta, instanta a apreciat ca arestarea preventiva a inculpatei nu se impune cu necesitate. Pe de alta parte, afirmatia procurorului privind intentia inculpatei de  incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, nu este intemeiata pe nici un fel de dovezi concrete, fiind o simpla apreciere subiectiva si perceptie a faptului ca aceasta nu a indicat cu claritate locul unde a fost ingropat fatul. Atitudinea evaziva a inculpatei a putut fi determinata atat de starea de puternica tulburare psihica in care se afla cat si starea fizica precara a acesteia - imediat dupa nastere inculpata aflandu-se in soc septic ca urmare a complicatiilor intervenite.
Avand in vedere si faptul ca in cauza nu au fost finalizate rapoartele medico-legale si psihiatrice esentiale pentru stabilirea imprejurarilor concrete in care s-ar fi comis pretins fapta, Tribunalul  a apreciat ca propunerea formulata de procuror este neintemeiata, motiv pentru care a respins-o, ca atare.
Impotriva incheierii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi criticand-o pentru netemeinicie.
In motivarea recursului se sustine ca inculpata este cercetata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat fapta sa constand in aceea ca in ultima decada a lunii iunie 2006 si-a omorat noul-nascut. Inculpata a ramas insarcinata, a ascuns sarcina si dupa ce a nascut neasistata intr-o camera dintr-un imobil apartinand cumnatului sau, a ascuns urmele nasterii: cearsaful pe care a nascut, obiectele de imbracaminte in care a infasurat noul-nascut si pe care le-a aruncat in W.C.-ul imobilului.
Respingerea cererii de arestare este netemeinica intrucat: pedeapsa este mai mare de 4 ani, modul de ascundere a urmelor infractiunii pun in evidenta faptul ca inculpata a actionat laborios pentru a nu fi identificata, a indus in eroare organele de urmarire privind locul unde a ascuns copilul, sustinand ca l-a ingropat in gradina tatalui sau, la audiere sustine ca nu-si aminteste ce a facut, a savarsit fapta cu discernamant, iar lasarea in libertate ar crea un precedent periculos asupra perceperii opiniei publice fata de fapta grava savarsita.
Solicita arestarea preventiva a inculpatei.
Inculpata a fost audiata in recurs conform art. 140 ind. 3 alin. 1 Cod procedura penala.
Recursul declarat de procuror este nefondat.
Din probele cauzei administrate pana in acest moment, aspecte de fapt esentiale, nu sunt clarificate incepand cu data nasterii noului-nascut si data savarsirii presupusei infractiuni raportat la momentul nasterii, circumstantele in care a fost comisa raportat la starea inculpatei la acea data, nu se cunosc cauzele mortii nou-nascutului, din concluziile preliminare ale medicului legist rezultand ca nou-nascutul a fost nascut viu si cauza mortii va putea fi determinata cu certitudine dupa efectuarea examenelor complementare.
Cu privire la starea fizica si psihica a inculpatei, din copia biletului de externare de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, unde a fost internata in perioada 17 iulie 2006 - 4 august 2006, rezulta ca prezinta diagnosticul de episod major reactiv (postpartum) cu ideatie suicida si demodulari E.E.G., iar raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1022/IML din 24 iulie 2006 a I.M.L. Iasi, rezulta ca aceasta prezinta diagnostic episod depresiv major (postpartum) cu ideatie suicida si demodulari E.E.G., fapta fiind comisa cu discernamant.
Din raportul de constatare medico-legala nr. 1028/8 august 2006 a IML se concluzioneaza ca inculpata a prezentat endometrita postpartum pentru care s-a practicat histerectomia totala, endometrita ce poate fi consecinta nasterii neasistate ce poate data cu 10-14 zile anterior internarii.
In cauza, prin rezolutia din 4 iulie 2006, urmarirea penala a fost inceputa impotriva inculpatei pentru savarsirea infractiunii de pruncucidere si prin ordonanta din 4 august 2006 s-a schimbat incadrarea juridica in infractiunea de omor calificat prevazut de art. 174-175 lit. c si d Cod penal pentru care s-a pus in miscare actiunea penala. Situatia de fapt conturata pana in acest moment, in lipsa unor date esentiale de fapt si circumstantele nedovedite, creeaza dubiu important asupra posibilei calificari specifice infractiunilor de pruncucidere si, respectiv, de omor calificat, cu diferente importante de tratament sanctionar prevazut de lege (limite de pedeapsa) care dau gradul de pericol social abstract al infractiunilor, stabilit de legiuitor prin pedepse.
Cum infractiunea este permisa si situatiei juridice de baza care poate determina arestarea preventiva fata de dubiul creat, arestarea preventiva a inculpatei nu se impune la aceasta data.
Date fiind starea psihica a inculpatei, dupa nastere aflandu-se in soc septic ca urmare a complicatiilor intervenite si suferind apoi o histerectomie totala, pericolul concret pentru ordinea publica pe care lasarea in libertate a inculpatei l-ar putea prezenta este inexistent.
Cazul prevazut de art. 148 lit. h Cod procedura penala nu este indeplinit in cauza sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publica.
Cazul prevazut de art. 148 lit. d Cod procedura penala nu este dovedit cu nici o proba a cauzei ca inculpata a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea vreunui martor, expert, distrugere ori alterarea de mijloace de proba sau prin alte asemenea fapte.
Pastrand motivarea instantei de fond se constata ca solutia pronuntata este legala si temeinica, in cauza nefiind administrate raportul medico-legal de necropsie si psihiatrice esentiale pentru stabilirea imprejurarilor concrete in care   s-a comis infractiunea pentru care este cercetata inculpata si alte probe pentru care determinarea datelor faptice neclarificate.
In ceea ce priveste atitudinea si conduita procesuala a inculpatei, declaratiile pe care aceasta intelege sa le dea vor putea fi evaluate in cursul procesului, acestea  neconstituind temei valid de arestare si in beneficiul ei apreciind prezumtia de nevinovatie care impune organelor judiciare sa dovedeasca vinovatia, infractiunea si faptele comise.
Asa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat recursul promovat de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi impotriva incheierii de sedinta din 4 august 2006 a Tribunalului Iasi.