Motivele de casare reglementate de art. 385 ind. 9 pct 18 C.pr.pen. Notiunea de "grava eroare de fapt"

4.Motivele de casare reglementate de art. 385 ind. 9 punctul 18 Cod procedura penala. Notiunea de "grava eroare de fapt"
Cand a prevazut cazul de casare referitor la comiterea de catre instante a unei grave erori legiuitorul a avut in vedere situatia in care - contrar probelor indubitabile existente in cauza - prima instanta a pronuntat, iar cea de control judiciar a mentinut una dintre solutiile prevazute de art. 345 alin. 1 din Codul de procedura penala, in temeiul unor fapte retinute in mod vadit gresit, care nu corespund realitatii.
(Decizia penala nr. 17/22.02.2007)

Inculpatul recurent C.M. invoca art. 385 ind. 9 punctul 18 Cod procedura penala, sustinand comiterea unei grave erori de fapt in ce-l priveste.
Curtea de apel a retinut ca acest caz de casare presupune un viciu in stabilirea situatiei de fapt, in sensul ca in considerentele hotararii se afirma contrariul a ceea ce rezulta, in mod evident, din probele administrate, existand o vadita neconcordanta intre modul in care acestea au fost percepute si analizate in hotarare.
In speta supusa analizei de fata, prima instanta a administrat toate probele necesare aflarii adevarului cu privire la fapta si imprejurarile cauzei, precum si la persoana inculpatului, retinand in mod corect situatia de fapt si vinovatia inculpatului C.M:
Din coroborarea tuturor probelor rezultand din ansamblul mijloacelor de proba dispuse si administrate in faza de cercetare penala, cat si in mod direct  - nemijlocit - a celei judecatoresti rezulta cu certitudine ca inculpatul C.M. a savarsit faptele retinute in sarcina sa.
Prin plangerea formulata, partea vatamata C.R.P. a reclamat faptul ca in perioada 1989-1999 si in luna aprilie 2002, tatal sau vitreg - inculpatul C.M. - a intretinut cu ea, prin constrangere, relatii sexuale orale si anale.
Partea vatamata a relatat in detaliu conditiile si modul in care inculpatul i-a impus sa se lase mangaiata, dezbracata, sa-l mangaie pe acesta si sa intretina relatii sexuale orale si anale.
Relatarile partii vatamate sunt confirmate de declaratiile date de martorii C.M., C.M.A., P.N. si P.S.
Astfel, prin declaratiile sale martora C.M. a aratat ca a aflat de la sora sa P.N. despre faptul ca inculpatul a abuzat sexual de mai multi ani de fiica sa si, in urma discutiilor purtate, aceasta i-a confirmat, cerandu-i sa divorteze de inculpat.
Aceeasi martora a discutat si cu inculpatul, care ar fi recunoscut cele intamplate, sustinand ca a gresit.
De altfel, martora a declarat ca avea de mai mult timp banuieli in privinta relatiei dintre inculpat si partea vatamata, banuieli determinate de anumite ipostaze in care i-a surprins pe cei doi in perioada anterioara arestarii inculpatului, dar si ulterior, precum si de comportamentul acestuia fata de partea vatamata, careia ii cerea sa-i faca masaj, sa-l sarute sau sa doarma langa el.
Edificatoare este si declaratia martorului C.M.A. care l-a vazut de mai multe ori pe inculpat venind in camera in care dormea partea vatamata si cerandu-i acesteia sa-l insoteasca, in baie sau in bucatarie, in timpul noptii ori urcandu-se in pat, dezbracat, peste partea vatamata, pe care o saruta, o mangaia si o dezbraca.
Potrivit relatarilor martorului, comportamentul nefiresc al inculpatului dura de mai multi ani si a continuat si dupa eliberarea acestuia din penitenciar.
Depozitiile martorelor P.N., P.S., I.L. si F.R.G. confirma, de asemenea, sustinerile partii vatamate ca a fost obligata sa intretina relatii sexuale cu tatal sau.
Cu ocazia confruntarilor efectuate in cursul urmaririi penale intre partea vatamata si inculpat, precum si intre martora C.M. si inculpat, partea vatamata si-a mentinut declaratiile date anterior.
Revenirea ulterioara a victimei asupra plangerii formulate nu poate avea nici o eficienta juridica, imprejurare corect stabilita de instante, intrucat actiunea penala pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatului punandu-se in miscare si exercitandu-se din oficiu, iar nu la plangerea prealabila a persoanei vatamate, atitudinea victimei nu poate conduce la incetarea procesului penal.
De altfel, atitudinea victimei de a inlatura consecintele penale ale plangerii formulate a fost determinata de presiunea exercitata de inculpat, stiut fiind ca - de regula - in cazul infractiunilor savarsite impotriva membrilor familiei autorul face ulterior presiuni asupra victimei pentru a nu introduce plangerea sau pentru a o retrage daca a fost introdusa, precum si de nevoia partii vatamate de a beneficia de sprijinul moral si material al parintilor sai, care se impacasera.
Audiat in faza urmaririi penale si in fata instantei de recurs, inculpatul C.M. a negat comiterea faptelor, sustinand ca acuzatiile ce i se duc constituie razbunarea sotiei sale C.M.
A sustinut inculpatul ca in urma amenintarilor cu moartea si cu o sesizare la politie adresate sotiei sale care avusese o relatie extraconjugala si incasase pe nedrept pensie pentru fiica sa, aceasta a determinat-o pe partea vatamata sa dea declaratii ce nu corespund realitatii.
Sustinerile inculpatului sunt, insa, vadit "pro forma", neputand sa rastoarne, potrivit dispozitiilor art. 66 alin. 2 Cod procedura penala, probele ce-l incrimineaza.
Invocarea nevinovatiei de catre inculpat contrazice nesustinut probatoriile administrate in cauza. Simpla afirmatie a unei stari de fapt, fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata pe probe irefutabile.
Conchizand, Curtea a constatat ca prima instanta a stabilit corect vinovatia inculpatului C.M. in savarsirea faptelor, dovedita cu certitudine de probatoriul administrat in cauza, ce confirma situatia de fapt relevata prin rechizitoriu, retinuta de prima instanta si mentinuta de instanta de apel.
Cum din probele administrate in cauza, astfel cum au fost expuse mai sus, nu rezulta existenta vreunui viciu in stabilirea situatiei de fapt, in considerentele hotararii de condamnare pronuntate de prima instanta si mentinute de instanta de apel fiind retinuta situatia de fapt ce rezulta in mod evident din probele administrate, fara a exista o neconcordanta intre modul in care acestea au fost percepute si analizate in hotarare nu poate fi primita critica formulata de recurent,  in sensul comiterii unei erori grave de fapt in acceptiunea art. 3859 pct. 18 Cod procedura penala.